Profesorul Victor Duculescu s-a născut la București la 2 iunie 1931, într-o familie din care au mai făcut parte și alți renumiți juriști, și anume străbunicul său, Ion Duculescu, care a fost avocat, specializat în probleme de drept canonic, bunicul său, Alexandru Duculescu, care a fost magistrat la Curtea de Apel din Focșani și tatăl său, avocatul Victor Alexandru, care a fost ales deputat în Parlamentul României în 1931. Mama sa, Alexandra Duculescu, a fost profesoară de limba franceză.

A absolvit Facultatea de Drept din București în anul 1952, continuând apoi studiile la Facultatea Internațională de Drept Comparat de la Strasbourg (1968 – 1970) și cursurile de doctorat organizate de Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, obținând diploma de doctor în drept internațional public în anul 1971. După aceea a urmat cursurile Academiei de Drept Internațional de la Haga (1972 – 1973), ale Institutului de Drept Internațional de la Thessaloniki (1974), ale Institutului de Administrație Publică din Paris (1995), precum și cele ale Institutului de Cercetări al Congresului SUA (1996).

Ca urmare a impresionantei sale activități științifice, profesorul Duculescu a fost onorat cu următoarele distincții: Premiul „Simion Barnuțiu” al Academiei Române (1972), distincția „Meritul științific” (1974), Medalia „Institutului de Drept Internațional Umanitar” (1995) și cu Diploma de Onoare a Universității Ecologice „Dimitrie Cantemir” (1995), „Meritul științific Coriolan Brediceanu”, conferit de Themis West, Asociația Judecătorilor din circumscripția Curții de Apel Timișoara (1998), Premiul „Mircea Manolescu” din partea Societății Academice „Titu Maiorescu”(1999). În perioada 2000 – 2005 a fost onorat cu premii din partea Uniunii Juriștilor din România.[1]

Profesorul Victor Duculescu este considerat drept unul dintre cei mai importanţi specialişti în domeniul succesiunii tratatelor.

În perioada 1995 – 2009 a efectuat ample cercetări în domeniul dreptului comunitar, instituţiilor europene şi principiilor care guvernează activitatea comunitară, publicând niște lucrări consacrate. Este, de asemenea, și membru fondator al Revistei Române de Drept Comunitar, alături de prof. univ. dr. Corneliu Bârsan, prof. univ. dr. Adrian Năstase, prof. univ. dr. Andrei Popescu și prof. univ. dr. Brânduşa Ştefănescu.

A publicat numeroase tratate, cursuri universitare, precum și o serie de articole științifice apărute în reviste din țară și străinătate. Printre operele sale cele mai renumite amintim Succesiunea statelor la tratatele internaționale (1972), Continuitatea și discontinuitatea în dreptul internațional (1982), O cerință a contemporaneității: abolirea politicii de dominație (1984), Diplomația păcii (1985), Ipostaze ale diplomației (1985), Diplomația secretă (1992), Protecția juridică a drepturilor omului (1984), Dreptul tratatelor (coautor, 1995), Constituția României – comentată și adnotată (coautor , 1997)[2].

[1] https://www.juridice.ro/48897/despre-profesorul-victor-duculescu.html

[2] „In memoriam profesorul Victor Duculescu”, în Revista Română de Drept European (Comunitar), nr. 4/2009.