În masa succesorală a persoanei decedate intră și contribuția pe care a avut-o la un fond de pensii administrat privat, pilon II. Această contribuție este inalienabilă prin acte între vii – regim juridic stabilit prin Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat. Deși este permisă transmisiunea dreptului asupra contribuției prin moștenire, moștenitorului îi este interzisă cesiunea dreptului dobândit astfel, chiar dacă ar avea loc prin vânzarea moștenirii, reglementată de art. 1.747 și urm. din Codul civil. Constatarea se bazează pe principiul că dobânditorul nu poate avea mai multe drepturi decât autorul său. Prin urmare, pentru valorificarea dreptului, beneficiarului îi sunt permise doar opțiunile stabilite de lege, și anume: fie cumularea conturilor, dacă beneficiarul are el însuși calitate de participant, fie plata unică ori în rate pe o durată de maximum 5 ani, dacă moștenitorul nu are calitate de participant la un fond de pensii administrat privat.

CUVINTE-CHEIE: activ personal al participantului; transmisiune mortis causa; opțiunile beneficiarului: cumulare conturi, plată unică sau în rate; acceptarea moștenirii; certificat de moștenitor; prescrierea dreptului. 

PrinLegea nr. 411/2004 s-a reglementatînființarea, organizarea şi funcționarea sistemului fondurilor de pensii administrate privat, organizarea şi funcționarea administratorilor acestor fonduri şi coordonarea activității altor entități implicate în domeniu. Scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat îl constituie asigurarea unei pensii private, distincte de pensia acordată prin sistemul public şi care o suplimentează; pensia privată are la bază colectarea unei părţi din contribuția individuală de asigurări sociale a participanților şi investirea sumelor de bani în interesul acestora. Această contribuție are caracter inalienabil, neputând fi înstrăinată în timpul vieții contribuabilului[1].

În contextul legii speciale, prin participant se înțelege persoana care contribuie sau/şi în numele căreia s-au plătit contribuţii la un fond de pensii, persoană care va dobândi un drept viitor la o pensie privată;pensia privată va reprezenta suma ce i se va plăti participantului. Beneficiareste moștenitorul participantului, a cărui calitate se stabilește potrivit prevederilor din Codul civil[2]. Tratamentul juridic aplicabil participanților și beneficiarilor este în principiu același, nediscriminatoriu; beneficiarul are aceleași drepturi şi obligații la fondul de pensii, ca și participantul pe care îl moștenește[3].

Dacă participantul decedează înainte ca dreptul la pensia privată să devină actual, activul personal al acestuia se transmite către moștenitorii stabiliți potrivit dreptului comun. Astfel, potrivit art. 955 din Codul civil, patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moștenirea nu a dispus altfel prin testament. O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire testamentară, iar cealaltă parte prin moştenire legală. Calitate de moștenitori legali o au soțul supraviețuitor şi rudele defunctului, în ultima categorie intrând descendenţii, ascendenţii şi colateralii acestuia [art. 963 alin. (1)]. Legatul este dispoziţia testamentară prin care testatorul dispune ca, la decesul său, unul sau mai mulţi legatari să dobândească întregul său patrimoniu, o fracţiune din acesta sau anumite bunuri determinate (art. 986).

Dacă participantul decedează are loc transmiterea către beneficiar a contribuției avute de acesta la fondul de pensii. Dreptul beneficiarului de a culege contribuția diferă însă după cum el însuși are calitate de participant la un fond de pensii sau nu are această calitate.

În prima situație, atunci când beneficiarul a contribuit la același fond de pensii cu participantul decedat, activul moștenit de la acesta i se transferă automat, în contul său, al beneficiarului, aflat la același fond de pensii; când beneficiarul participă la un alt fond de pensii decât cel la care contribuia autorul moștenirii, acesta are dreptul să cumuleze conturile la un singur fond de pensii[4].

Dacă beneficiarul nu are însă calitate de participant, acesta are dreptul la contravaloarea depunerilor făcute de persoana decedată, iar obligația se execută de către fond prin plată unică sau prin plăţi eşalonate în rate, pe o durată de maximum 5 ani, fără ca fondul să datoreze beneficiarului penalități.

Prima problemă cu care s-a confruntat practica notarială a fost cea legată de transmisiunea dreptului asupra activului net al participantului, de către moștenitorul-beneficiar. Legea specială dispune că participantul nu are dreptul să transmită această contribuție, dar nu cuprinde reglementări în privința beneficiarului. Cu toate acestea, opinăm că nici beneficiarul nu poate să transmită dreptul moștenit  întrucât, în ce îl privește, se aplică principiul că nimeni nu poate da mai mult decât are (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet); or, potrivit art. 1.569 alin. (1) din Codul civil, nu pot face obiectul unei cesiuni creanţele care sunt declarate netransmisibile de lege.

În concluzie, moștenitorul nu va putea cesiona creanța, și nici dacă va vinde sau va înstrăina în ansamblu moștenirea, în condițiile art. 1.747 și urm. din Codul civil, nu va putea să transmită acest drept.

O altă problemă de practică notarială legată de acest subiect o constituie dacă este sau nu obligatorie includerea în masa succesorală a activului personal al participantului sau, altfel spus, dacă este necesară eliberarea certificatului de moștenitor pentru contribuția avută de participant.

Soluționarea problemei implică, mai întâi, analizarea unei reglementări speciale din aceeași materie, Norma nr. 27/2017 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară privind utilizarea activului personal net al participantului la un fond de pensii administrat privat, careconține procedura care trebuie urmată de către beneficiari pentru a obține drepturile ce li se cuvin în conformitate cu art. 38 din Legea nr. 411/2004, dacă decesul participantului s-a produs înainte ca acesta să aibă dreptul la pensia privată.

Potrivit unei opinii, pentru transmiterea drepturilor succesorale către beneficiarul care are calitate de participant la un fond de pensii este suficientă declarația de acceptare a moștenirii. Opinia se fundamentează pe art. 12  alin. (6) – alin. (11) din norma ASF, reglementare din care reiese că, în acest caz, verificarea calității de moștenitor nu revine notarului public, ci operează în privința transmiterii contribuției participantului la fondul de pensii, independent de transmisiunea succesorală în ansamblul ei, doar prin acceptarea moștenirii.

 În acest caz, conform normei citate, prin acceptarea moștenirii de către beneficiarul care este el însuși participant la fondul de pensii operează un cumul de active. Legea nu impune ca beneficiarul să prezinte certificat de moștenitor sau, după caz, de legatar, dar acesta trebuie să respecte cele ce urmează:

•  în cererea adresată către fondul de pensii al participantului, beneficiarul trebuie să specifice calitatea sa similară la  un fond de pensii administrat privat și denumirea acestuia;
• administratorul fondului la care avea calitate de participant decedatul are, la rândul său, obligaţia să verifice dacă beneficiarul îndeplinește această calitate;
• în caz afirmativ, transferul sumelor de bani reprezentând contravaloarea activelor cuvenite fiecărui beneficiar se va face în contul personal al acestuia deținut la același fond sau la un alt fond de pensii administrat privat, fără a fi necesare alte dovezi;
• transferul se va efectua în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării lui;
• în ziua în care are loc transferul se va proceda, în baza documentației[5], la anularea unităţilor de fond ale participantului decedat la fondul la care acesta a contribuit;
• în același timp cu virarea contravalorii unităților de fond aferente fiecărui beneficiar, administratorul fondului de pensii va transmite către fondurile la care moştenitorii au calitate de participant informaţiile cu privire la cota-parte din valoarea garantată ce corespunde fiecărui moștenitor;
• dacă beneficiarul contribuie la același fond ca și participantul decedat, administratorul va transfera direct în contul acestuia, sub formă de unităţi de fond, cota-parte cuvenită din activul personal și va păstra în evidenţe informaţiile cu privire la cota-parte din valoarea garantată, aferentă fiecărui moştenitor, fără a fi necesară așa-numita anulare a unităților de fond.

În schimb, eliberarea certificatului de moștenitor devine obligatorie  dacă beneficiarul nu are calitate de participant la niciun fond de pensii administrat privat.

În cazul acesta, potrivit art. 12 alin. (2) și alin. (5) din normă, fiecare beneficiar – fie personal, fie prin mandatar sau prin curator ori prin tutore –, în baza documentului emis de instanța de tutelă în formă definitivă[6] – are obligația depunerii următoarelor dovezi, la administratorul fondului de pensii, pentru a putea primi contravaloarea activului personal net:

 a) cerere scrisă prin care solicită plata drepturilor cuvenite; 

 b) certificatul de deces; 

 c) certificatul de moştenitor/legatar, certificatul de moştenitor suplimentar, actul de partaj voluntar sau hotărârea judecătorească definitivă, după caz, din care să rezulte calitatea de moştenitor/legatar şi cota-parte cuvenită din activul personal net al participantului decedat;

   d) actul de identitate valabil la data depunerii cererii;

   e) procură specială şi autentică, în cazul mandatarului. 

Acestui beneficiar care nu a contribuit la un fond de pensii administrat privat urmează să i se plătească activul net moștenit de la participantul decedat astfel: (1) în cazul în care beneficiarul nu are calitatea de participant şi optează pentru o plată unică, plata sumei reprezentând cota-parte cuvenită din activul personal net al participantului este efectuată prin virament bancar sau prin mandat poştal pentru fiecare beneficiar. (2) Plata sumei prevăzute la alin. (1) se efectuează exclusiv către beneficiarul participantului decedat, mandatarul fiind reprezentantul beneficiarului numai pentru depunerea cererii şi a documentelor însoțitoare. 

Faptul că mandatarul nu are dreptul să încaseze sumele de bani cuvenite beneficiarului constituie o dovadă în plus că vânzarea moștenirii de către beneficiar este lipsită de efecte în privința contribuției la fond a decedatului. Dacă nu este admis efectul reprezentării convenționale, a mandatului, cu atât mai puțin se va recunoaște efectul translativ al dreptului dintr-un patrimoniu în altul, chiar dacă moștenirea se vinde în ansamblul său; prin urmare, și în acest caz se impune ca moștenitorul să încaseze bani și apoi să îi remită cumpărătorului. În continuare se precizează că plata sumei prevăzute la alin. (1) se face în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii însoţite de documentele prevăzute la art. 12 (alin. 5). În cazul în care beneficiarul optează pentru plăţi eşalonate, suma cuvenită şi care urmează a fi transferată din contul de operaţiuni în contul DIP pentru plăţi eşalonate se calculează având la bază ultima valoare unitară a activului net, calculată şi raportată de administrator şi depozitar pentru ziua lucrătoare precedentă celei în care se face transferul, iar din sumele care urmează a fi plătite din contul DIP pentru plăţi eşalonate se scad deducerile legale şi comisioanele bancare pentru efectuarea viramentelor sau taxelor poştale, după caz (alin. 9).

În concluzie, potrivit dispozițiilor legale din materie, prezentarea certificatului de moștenitor este obligatorie doar în cazul în care moștenitorul nu are calitate de participant la un fond de pensii administrat privat .

Se pune întrebarea ce se întâmplă dacă unul din moștenitori are calitate de participant la un fond de pensii, iar altul nu are această calitate, este necesară sau nu prezentarea certificatului de moștenitor? Din moment ce moștenitorul care nu are calitate de participant trebuie să prezinte certificat de moștenitor, actul notarial se va referi cu certitudine și la existența celorlalți moștenitori, identificându-i și arătând întinderea dreptului fiecăruia.

Nu înțelegem care ar fi rațiunea tratamentului diferit aplicat în cazul moștenitorului care ar calitate de participant la un fond de pensii pilon II.

În opinia noastră, în conținutul certificatului de moștenitor sau de legatar, la rubrica masa succesorală ar trebui să se arate în toate cazurile contribuția avută de participantul decedat la fondul de pensii, chiar dacă moștenitorii acestuia au ei înșiși calitate de participant. Constatările notarului privitoare la numărul și calitatea moștenitorilor, precum și stabilirea întinderii dreptului ce i se cuvine fiecăruia (a unei cote-părți sau a unui anumit bun) reies doar din certificatul de moștenitor/legatar; declarația de acceptare a moștenirii, fie și autentificată de notarul public, și chiar dacă, în cuprinsul ei, beneficiarul afirmă sub sancțiunea legii penale că este unic moștenitor, nu poate să facă decât dovada opțiunii succesorale a acestuia, iar nu atestarea calității lui de singur moștenitor al unităților de fond.

În practica notarială s-a constatat că, deși doar persoana care depusese cererea de deschidere a procedurii succesorale s-a declarat ca fiind singur moștenitor, în cele mai multe cazuri moștenirea se cuvenea și altor persoane; astfel, este posibil ca la moștenire să vină copilul unic al autorului, dar de cuius să fi dispus prin testament instituirea unui legatar universal; în acest caz, certificatul de moștenitor stabilește că drepturile succesorale se transmit atât către fiu, ca moștenitor legal, cu respectarea dispozițiilor privind rezerva succesorală[7] a acestuia, cât și către beneficiarul testamentului, în calitate de legatar universal; de asemenea, în certificatul de moștenitor se arată ce întindere, asupra moștenirii, are dreptul fiecăruia.

De altfel, efecte juridice produce nu doar acceptarea expresă a moștenirii prin declarație notarială, ci și alte acte sau fapte ce semnifică acceptarea tacită[8]. Declarația făcută de către beneficiar la fondul de pensii are indiscutabil valoarea juridică a unei acceptări tacite a moștenirii, dar nu poate să facă dovada că persoanei în cauză i se cuvine întreaga moștenire, incluzând activul net al participantului decedat.

Prin acceptarea moștenirii – manifestare de voință în urma căreia succesibilul își consolidează calitatea de moștenitor – se definitivează transmisiunea succesorală care a operat de drept încă de la data deschiderii moștenirii[9]; în schimb, succesibilul care a renunțat este considerat ca neavând vreodată calitate de moștenitor, întru totul străin de succesiune. Este totuși inacceptabil a se susține că moștenitorul și-ar putea dovedi și calitatea de singură persoană îndreptățită să culeagă moștenirea doar prin intermediul unei declarații de acceptare; calitatea de unic moștenitor nu poate să fie constatată decât printr-un act cu caracter oficial, certificatul de moștenitor sau de legatar, pe care îl eliberează notarul public în cadrul procedurii succesorale notariale; dacă moștenitorii nu se înțeleg, instanța va constata calitatea lor și întinderea drepturilor prin hotărâre judecătorească.

De altfel, certificatul de  moştenitor este definit, potrivit art. 1.133 alin. (1) din Codul civil, ca instrument prin care se face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia. Aceeași idee reiese dinart. 107 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale potrivit căruia în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale. În continuarea reglementării se distinge între acceptarea moștenirii și forța probantă a certificatului de moștenitor, raportată la această premisă a emiterii lui; astfel se subliniază că la eliberarea certificatului de moștenitor este obligatoriu să existe declarație sau probe administrate în cauză din care să reiasă  dacă succesibilii au acceptat moștenirea în termenul legal.

În concluzie, acceptarea moștenirii constituie doar premisa eliberării certificatului de moștenitor.

O altă problemă legată de acest subiect se referă la situația în care beneficiarul a înstrăinat activul net al participantului decedat, fie ca bun de sine stătător prin cesionarea dreptului, fie prin vânzarea moștenirii.

Problema înstrăinării dreptului moștenit de către beneficiar trebuie să fie tratată unitar, indiferent de efectele create prin transmisiunea succesorală în persoana moștenitorului – ca beneficiar la un fond de pensii administrat privat sau în lipsa acestei calități.

 După cum am arătat mai sus, în ambele situații moștenitoriinu pot să transmită către alte persoane dreptul asupra activului net al participantului decedat, nici dacă acesta s-ar materializa într-o sumă de bani pe care beneficiarul ar avea dreptul să o ridice uno ictu.

Această soluție se întemeiază pe constatarea că sumele de bani depuse de către participant în contul pensiei sale private sunt inalienabile și insesizabile[10]. De altfel, dacă activul personal nu poate fi cesionat sau gajat de către titular, sub sancțiunea nulității actelor respective, regimul juridic în privința moștenitorilor va fi același. 

De remarcat că inalienabilitatea activului personal al participantului nu poate împiedica transmisiunea sa pe cale succesorală; prin stipularea inalienabilității nu poate fi oprită transmiterea bunului pe cale de succesiune, după cum arată art. 627 alin. (5) din Codul civil. Deși textul vizează inalienabilitatea convențională, principiul instituit va fi pe deplin aplicabil și în cazul inalienabilității legale.

Nu se prevede că prin transmisiune succesorală s-ar modifica regimul juridic al activului net al fondului de pensii ce aparținea participantului decedat; prin urmare, indiferent de calitatea beneficiarului, activul moștenit nu-și modifică regimul juridic, devenind alienabil. Prin urmare, în lipsa unei asemenea prevederi reiese că și moștenitorului/legatarului îi va fi prohibită înstrăinarea activului personal net ce aparținuse participantului decedat, prin acte inter vivos. După cum am arătat, nu are importanță dacă, nefiind participant la un fond de pensii privat, beneficiarului îi revine dreptul să obțină activul net în bani; creanța este incesibilă întrucât creanțele care sunt declarate netransmisibile de lege, potrivit art. 1.569 din Codul civil, nu pot face obiectul unei cesiuni, iar beneficiarul nu poate avea mai multe drepturi decât participantul însuși.

Un argument important în susținerea acestei soluții îl constituie chiar unul de text din materie; astfel, beneficiarul care este participant la un fond de pensii administrat privat nu poate ceda prin actul de partaj menționat la alin. (2) lit. c) dreptul de proprietate asupra contravalorii activului net al participantului decedat[11]. Din moment ce beneficiarului, participant la fond, nu-i este permisă înstrăinarea dreptului său nici măcar prin mecanismul juridic al partajului succesoral – act ce finalizează deferirea moștenirii, punând capăt stării de coproprietate dintre moștenitori – cu atât mai mult moștenitorului nu îi va fi permis să dispună de activul net moștenit prin altă operațiune juridică (vânzare, donație etc.), având ca efect înstrăinarea acestuia.

 În concluzie, înstrăinarea contribuției la fondul privat de pensii făcută de către moștenitor este lovită de nulitate, indiferent de forma în care operează înstrăinarea: cesiunea dreptului respectiv sau vânzarea moștenirii. 

        O ultimă problemă legată de tema pensiilor private privește data de la care începe să curgă  dreptul de a revendica activul personalal participantului decedat. Art. 16 din Norma ASF nr. 27/2017 arată că prescripția dreptului de a cere plata contravalorii activului personal net al participantului decedat începe să curgă de la data decesului sau de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti declarative a decesului. Art. 17 din aceeași normă prevede că drepturile cuvenite în calitate de beneficiar şi nerevendicate în termenul general de prescripţie de 3 ani devin resurse financiare ale fondului[12], distribuindu-se în mod proporțional tuturor participanţilor fondului în prima zi lucrătoare ulterioară datei împlinirii termenului de prescripţie sau în ziua imediat următoare zilei în care administratorul a luat cunoştinţă de împlinirea termenului general de prescripţie.  

Din perspectiva activității notariale, se pune problema ce se întâmplă dacă nu s-a cerut eliberarea certificatului de moștenitor pentru unitățile de fond aferente contului de pensii administrat privat în termen de 3 ani de la decesul autorului moștenirii, ceea ce se întâmplă totuși uneori. Potrivit normei ASF, dacă nu sunt revendicate de moștenitori în termen de 3 ani de la decesul participantului, unitățile de fond nu li se vor mai cuveni acestora, ci vor deveni resurse financiare ale fondului de pensii respectiv.

Pe de altă parte, pierderea acestui drept de către moștenitori ar trebui să fie corelată cu obligația ce-i revine administratorului fondului de a-i înștiința pe moștenitorii celui care a avut calitate de participant la un fond de pensii privat că exercitarea dreptului ce li se cuvine trebuie să se facă în intervalul acestui termen. Potrivit art. 11 alin. (1) din Norma ASF nr. 27/2017 administratorul are obligația informării tuturor beneficiarilor care nu au revendicat plata contravalorii activului personal net al participantului decedat, cu privire la drepturile care le revin acestora asupra activului participantului, precum şi la condițiile de exercitare a acestor drepturi.  

Această obligație a administratorului nu poate fi „pasată” către notarul public, căruia legea îi conferă atribuții specifice în cadrul procedurii succesorale; îndatorirea notarului de a cita persoanele cu vocație la moștenire, legală sau/și testamentară, nu se poate confunda cu cea specifică administratorului, stabilită prin reglementare internă. Mai mult, norma la care ne-am referit dispune ca înștiințarea să fie reiterată anual[13], până la împlinirea termenului general de prescripție a dreptului de a solicita plata activului. Pentru aducerea la îndeplinire a acestei obligații, administratorul trebuie să facă mai întâi demersurile de identificare a succesibililor fiecărui participant decedat și să le comunice beneficiarilor drepturile ce li se cuvin, precum și termenul în care trebuie să le exercite.

În practica judiciară[14], instanța a admis acțiunea formulată de beneficiarele unui participant decedat, reținând că cererea de revendicare a activului a fost depusă în termen de 3 ani de la data decesului și a obligat pe administratorul fondului la plata contravalorii activului personal net, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei valori, către acestea (începând de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a sumei); instanța nu a reținut apărarea fondului de pensii, potrivit căreia chiar certificatul suplimentar de moștenitor care conținea activul net s-a emis după împlinirea acestui termen.

În concluzie, în cazul în care participantul la un fond de pensii decedează înainte de depunerea cererii pentru obținerea pensiei private la care are dreptul, activul său evaluat la acea dată se va plăti beneficiarilor (moștenitorilor) stabiliți în condițiile legii prin eliberarea certificatului de moștenitor. Pentru a beneficia de activul personal existent în contul participantului decedat, cota-parte trebuie să fie menționată în certificatul de moștenitor. Certificatul de moștenitor reprezintă totodată și un mijloc de însezinare pentru moștenitorii nesezinari care, spre deosebire de moștenitorii rezervatari, nu intră în stăpânirea de fapt a bunurilor succesorale decât în momentul obținerii acestui act[15]. În aceeași situație se află și legatarul universal sau cu titlu universal care, dacă nu există moștenitori rezervatari sau aceștia refuză să-l pună în stăpânirea de fapt a moștenirii, este, de asemenea, obligat să ceară eliberarea certificatului de moștenitor/legatar. În schimb, dacă activul personal constituie obiect al unui legat cu titlu particular, dacă acesta nu îi este predat de bună-voie de fondul de pensii pe baza certificatului de legatar este necesar ca legatarul să depună la instanță cererea de predare[16].

---

[1] Așa cum prevede art. 12 alin. (5) din Norma ASF nr. 27/2017.

[2] Așa cum prevede art. 2  alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 411/2004.

[3] Art. 6 alin. (1) din Legea nr. 411/2004.

[4] Art. 38 din Legea nr. 411/2004.

[5] Art. 12 alin. (2) – (4) din Norma ASF nr. 27/2017 prevede: (2) Pentru a primi contravaloarea activului personal net conform alin. (1) lit. b), fiecare beneficiar, personal, prin mandatar sau prin curator/tutore în baza documentului emis de instanţa de tutelă în formă definitivă, depune la administratorul fondului de pensii administrat privat următoarele documente: a) cerere scrisă prin care solicită plata drepturilor cuvenite; b) certificatul de deces; c) certificatul de moştenitor/legatar, certificatul de moştenitorsuplimentar, actul de partaj voluntar sau hotărârea judecătorească definitivă, după caz, din care să rezulte calitatea de moştenitor/legatar şi cota-parte cuvenită din activul personal net al participantului decedat; d) actul de identitate valabil la data depunerii cererii;  e) procură specială şi autentică, în cazul mandatarului. (3) Documentele prevăzute la alin. (2) se prezintă astfel: a) în original, pentru documentele prevăzute la alin. (2), administratorul păstrând pentru documentele prevăzute la alin. (2) lit. b)-e) copiile acestora, după ce verifică şi certifică conformitatea cu originalul; b) în original, pentru documentul prevăzut la alin. (2) lit. a), în copie legalizată pentru documentele prevăzute la alin. (2) lit. c) şi e) şi în copie pentru documentele prevăzute la alin. (2) lit. b) şi d), pentru documentele transmise prin intermediul serviciilor poştale sau similare. (4) În situaţia în care beneficiarul este reprezentat de mandatar, de ocrotitorul legal sau de curatorul desemnat în acest sens, acesta depune actul său de identitate, valabil la data depunerii cererii, împreună cu documentele prevăzute la alin. (2) şi în forma precizată la alin. (3), administratorul păstrând copia acestuia după ce verifică şi certifică conformitatea cu originalul.

[6] Norma ASF se referă la tutela minorului și a celui pus sub interdicție reglementate de art. 110 din Codul civil care dispune: Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie judecătorească, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul minorului instituirea unei tutele. De asemenea, art. 171 arată că: Regulile privitoare la tutela minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se aplică şi în cazul tutelei celui pus sub interdicţie judecătorească, în măsura în care legea nu dispune altfel, iar art. 164 prevede: (1)Persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească. (2) Pot fi puşi sub interdicţie judecătorească şi minorii cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

[7]  Art. 1.086 și urm. din Codul civil.

[8] Art. 1.108 din Codul civil prevede: (1) Acceptarea poate fi expresă sau tacită. (2) Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. (3) Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îi facă decât în calitate de moştenitor.

[9] Art. 1.114 din Codul civil.

[10] Conform art. 48 alin. (2) și (3) din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „(2) Activul personal nu poate face obiectul unei executări silite sau al unei tranzacții, sub sancțiunea nulității actelor respective. (3) Activul personal nu poate fi cesionat sau gajat, sub sancțiunea nulității actelor respective.”

[11] Potrivit art. 12 alin. (5) din Norma A.S.F. nr. 27/2017 privind utilizarea activului personal net al participantului la un fond de pensii administrat privat.

[12] În același sens sunt și prevederile art. 3 din Legea nr. 411/2004, care dispune: resursele financiare ale fondului de pensii se constituie din: a)contribuţiile nete convertite în unităţi de fond; b) drepturile cuvenite beneficiarilor şi nerevendicate în termenul general de prescripţie.

[13] Potrivit art. 11 alin. (3) din Norma ASF nr. 27/2017, în situaţia în care nu primeşte nicio solicitare de plată a activului de la niciun beneficiar, administratorul retransmite anual informarea (…), până la împlinirea termenului general de prescripţie de 3 ani a dreptului de a solicita plata activului.

[14] A se vedea Decizia civilă nr. 195/19.02.2019, consultată pe site-ul www.rolii.ro.

[15] Art. 1.127 prevede: (1) Moştenitorii legali nesezinari dobândesc sezina numai prin eliberarea certificatului de moştenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii moştenirii. (2) Până la intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii, moştenitorul legal nesezinar nu poate fi urmărit în calitate de moştenitor.

[16]  Art. 1.128 dispune: (1) Legatarul universal poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii de la moştenitorii rezervatari. Dacă asemenea moştenitori nu există sau refuză, legatarul universal intră în stăpânirea moştenirii prin eliberarea certificatului de moştenitor. (2) Legatarul cu titlu universal poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii de la moştenitorii rezervatari sau, după caz, de la legatarul universal intrat în stăpânirea moştenirii ori de la moştenitorii legali nerezervatari care au intrat în stăpânirea moştenirii, fie de drept, fie prin eliberarea certificatului de moştenitor. Dacă asemenea moştenitori nu există sau refuză, legatarul cu titlu universal intră în stăpânirea moştenirii prin eliberarea certificatului de moştenitor.