S-a născut la 18 decembrie 1873, în comuna Șiștarovăț, județul Timiș-Torontal (în prezent Arad).

După ce a promovat bacalaureatul, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității „Ferencz József” din Budapesta. Printre colegii săi s-au numărat Iuliu Maniu și Aurel Vlad .

Datorită seriozității și determinării sale a reușit să obțină  bursa Fundației „Emanoil Gojdu”. Astfel are loc debutul carierei sale juridice în 4 ianuarie 1897, ca stagiar în Baroul din Szeged. A lucrat apoi pentru avocatul arădean Sigismund Nemeș.

Între timp a obținut doctoratul, iar, la scurtă vreme după, ocupă un post de avocat stagiar la Curtea de Casație din Budapesta. Pe 1 iunie 1901 este numit avocat definitiv. A decis să se stabilească la Radna, unde și-a deschis un birou de avocatură.

A fost desemnat reprezentant al Gărzilor Naționale Române, filiala Arad, în urma implicării sale în evenimentele războiului.

După ce a avut loc Marea Unire, avocatul Avramescu este numit primul președinte român al Tribunalului Arad (1919-1921)[1], iar, în paralel, timp de trei luni a fost prefect al județului, după demisia lui Iustin Marșieu. Din data de 1 aprilie 1921 până la 1 mai 1937 a deținut postul de avocat șef al Serviciului Contencios Regional Arad. În aceeași perioadă, s-a ocupat de formarea  tinerilor avocați din perioada interbelică din Arad, pentru care a creat un spațiu dedicat.

Pe plan politic, în mandatul lui Nicolae Titulescu, a îndeplinit funcția de consilier în Ministerul Justiției cu atribuții în vestitul „proces al optanților”.

A fost numit director al Institutului Național de Credit Agricol, sucursala Arad, la 1 aprilie 1937. S-a stins din viață în data de 16 februarie 1949 și a fost îngropat la Radna.

[1] https://matricea.ro/povestea-avocatului-vasile-avramescu-primul-presedinte-roman-al-tribunalului-arad/