Teorie și practică notarială*
PARTEA a II-a
(continuare din numărul trecut)
Rezumat
Acest material înțelege să realizeze câteva clarificări sumare cât privește regimul execuțiunii testamentare, în perspectiva
S-a născut în anul 1864 în Căbești, Bucovina (localitate ce face parte din Ucraina în zilele noastre). A urmat cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Cernăuţi, în perioada 1882-1886. În timpul studenţiei a fost membru al Societății Academice „Junimea”, iar mai târziu s-a alăturat Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina. După ce şi-a luat licenţa a fost angajat la Tribunalul din Cernăuţi în calitate de consilier după care a devenit membru în consiliul municipal, unde a activat mai multă vreme.
Simionovici s-a implicat în viaţa politică a provinciei natale, ajungând să fie inclus în lista deputaţilor în Dieta Bucovinei în anul 1904, unde a aparținut de Secţia administrativă a acesteia. La 17 iunie 1905 a intrat în rândurile Partidului Naţional Român.
În anul 1909 a fost numit cetăţean de onoare al Cernăuţilor. A avut un aport important în declararea uzinei electrice ca aparținând Cernăuţilor. A fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor.
A avut o contribuție semnificativă la deschiderea claselor paralele cu predare în limba română la Gimnaziul Superior de Stat din Rădăuţi, reușind acest lucru în anul 1910. Datorită eforturilor sale, în 1912, la Universitatea din Cernăuţi, a fost înfiinţată o catedră pentru istoria românilor.
În perioada 1907-1918 a fost membru în Consiliul Imperial, precum și în Dieta Bucovinei.[1]
A fost delegat în capitala Austriei ca deputat parlamentar, având funcția de preşedinte al Clubului Parlamentar Român, unde erau dezbătute problemele româneşti. La 18 septembrie 1918, deputaţii Teofil Simionovici şi Constantin Isopescu-Grecul, convocaţi de prim-ministrul Husarek Heinlein pentru a discuta situaţia din Bucovina, s-au împotrivit declaraţiilor de ataşament faţă de monarhia care se prăbuşea.
După ce a revenit în Bucovina, a ocupat funcția de primar
al Cernăuţilor (succedându-l pe Gheorghe Şandru), în perioada 1919-1920. Din
luna noiembrie 1919 a devenit deputat independent în Parlamentul României Mari.
A mai fost ales deputat şi în alte legislaturi, fiind într-o vreme
vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor şi al Senatului României.[2]
A
încetat din viață la data de 1 iunie 1935 în Cernăuți, România.
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Teofil_Simionovici
[2] https://www.crainou.ro/2018/09/18/simionovici-teofil-jurist-om-politic
Teorie și practică notarială*
PARTEA a II-a
(continuare din numărul trecut)
Rezumat
Acest material înțelege să realizeze câteva clarificări sumare cât privește regimul execuțiunii testamentare, în perspectiva
Începând cu acest
număr, redacția Buletinului Notarilor Publici propune cititorului un
periplu în lumea expresiilor și proverbelor latine.
Conform site-ului https://www.aqualitytranslation.ro/,
limba latină a fost la început