În zilele de 18-19 martie 2026 a avut loc la Bruxelles cea de-a 104-a Reuniune a punctelor de contact din cadrul Rețelei Judiciare Europene (RJE) în materie civilă și comercială, dedicată în exclusivitate Regulamentului (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor.  La reuniune au participat reprezentanții ministerelor de justiție din toate statele membre ale Uniunii Europene, împreună cu experți din zona judiciară, notarială și academică.

Notariatul român a fost reprezentat de către domnul Octavian Rogojanu, în calitate de notar public și președinte al Asociației Rețelei Europene a Registrelor Testamentare (ARERT).

În cele ce urmează vom prezenta principalele puncte ale reuniunii, cu relevanță asupra activității notariale.

1. În cadrul RJE activează Grupul de lucru privind succesiunile, al cărui obiectiv principal constă la momentul de față în elaborarea de propuneri de simplificare a Certificatului European de Moștenitor (CEM) și de implementare a unor formulare CEM bilingve (pentru evitarea cheltuielilor inutile de traducere), împreună cu elaborarea unui chestionar pentru identificarea cerințelor impuse de diferitele registre naționale în care ar urma să fie înscrise CEM. Se dorește adăugarea în CEM a unei rubrici dedicate registrelor funciare și conturilor bancare, considerându-se că digitalizarea este o prioritate, încercându-se realizarea unor formulare dinamice, prin utilizarea semnăturii electronice și a portofelului digital al UE, urmărindu-se corelarea registrelor pentru a îmbunătăți fluxurile de lucru și gradul de acceptare al CEM;
2. Asociația Europeană a Registrelor Funciare (ELRA  –  European Land Registry Association) a prezentat concluziile unui Raport privind cerințele naționale pentru înregistrarea CEM; raportul este disponibil pe site-urile E-Justice și ELRA și se bazează pe răspunsurile primite de la 18 organizații din Rețeaua Europeană a Registrelor Funciare, acoperind 15 state membre. Au fost identificate o serie de cauze principale de respingere a înregistrării CEM: informații contradictorii/ambigue 52%, documente lipsă 32%, certificat expirat 10%, formular procedural/nestandardizat 3%; raportul enumeră 31 de motive specifice de respingere. Raportul oferă instrumente practice: un tabel sinoptic albastru care prezintă cerințele naționale de înregistrare (identificarea bunurilor, cotele succesorale, copiile certificate, validarea emitentului, traducerile, documentele fiscale) și o prezentare generală a registrelor naționale și a condițiilor de înscriere.
3. Asociația Rețelei Europene a Registrelor Testamentare a prezentat o actualizare a platformei sale. Astfel:

– Asociația reunește în prezent 22 de notariate și interconectează 13 registre de testamente; este prevăzută interconectarea registrelor de testamente din Ucraina și Albania în 2026;

– ARERT a contribuit din 2015 la punerea în aplicare a Regulamentului 650 prin adaptarea platformei, astfel încât să se poată interconecta atât registrele de testamente, cât și cele privind CEM; 5 registre CEM sunt interconectate în prezent, iar în 2016 sunt planificate interconectări ale registrului portughez și a celui român;

– a procesat 5.419 de cereri în 2025, găsind 733 de testamente (~13% rezultate pozitive); Luxemburgul a fost țara cu cele mai multe cereri; sistemul acceptă conexiuni manuale, automate și unilaterale, precum și câmpuri de căutare specifice (de exemplu, ID-ul este obligatoriu în Italia și Belgia);

– a identificat obstacole juridice și tehnice care necesită alinierea legislativă și tehnică la nivel național; au fost implementate unele compromisuri; principala provocare constă în sensibilizarea notarilor/profesioniștilor și în activități de lobby pentru a crește utilizarea RERT;

– nu este necesară înființarea unui registru unic european privind CEM (din motive politice, juridice și financiare), ci este mult mai practică interconectarea prin RERT a registrelor naționale deja existente;

4) Institutul European de Drept (ELI – European Law Institute) a prezentat proiectele sale. Acestea vizează domenii complexe în care există o lipsă de armonizare și au rolul de a sprijini UE în luarea în considerare a unor măsuri legislative sau în identificarea unor probleme. În materie succesorală ELI lucrează la un proiect privind accesul la activele digitale, proiect care a cuprins trei paliere: tranzacții sigure; executarea asupra activelor digitale; propuneri privind moștenirea/succesiunea digitală (încă neaprobate).

În cadrul prezentării sale, ELI a arătat că:

– Dreptul succesoral trebuie să includă activele digitale dincolo de conținutul digital/rețelele sociale, acoperind activele care reprezintă digital o valoare economică, morală sau sentimentală.

– Succesiunea necesită acte specifice pentru preluarea controlului, transferul proprietății sau exercitarea drepturilor asupra activelor digitale, diferind de activele tradiționale tangibile sau de proprietatea intelectuală.

– Există multiple inițiative internaționale, regionale și naționale, dar acestea nu sunt armonizate; ELI oferă o contribuție axată pe Europa.

– Activele digitale necesită o abordare pe trei niveluri: tehnologie (DLT/blockchain; controlul cheii private ca echivalent funcțional al posesiunii), norme specifice domeniului juridic și măsuri specifice activelor; transferul de tokenuri transferă valoarea și, potențial, drepturile.

Au urmat o serie de discuții, generate de întrebări ridicate în cadrul RJE, cu privire la modul de interpretare a diferitelor articole din cadrul Regulamentului 650. De exemplu, s-a purtat o discuție amplă pe marginea art. 33[1] și anume aplicarea acestui articol în cazul pretențiilor statului privind dobândirea bunurilor în cadrul procedurilor succesorale. S-a arătat că accentul trebuie pus pe importanța comunicării între autoritățile competente și necesitatea găsirii unor mecanisme de sprijin pentru accesarea registrelor. O delegație, cea spaniolă, a atras atenția asupra posibilității de a aplica excepția de ordine publică în cazul înregistrării bunurilor în favoarea unui stat străin în calitate de moștenitor și propune ca articolul 33 să funcționeze ca o excepție de la articolul 4[2]. Reprezentanții Comisiei Europene au arătat însă că aplicarea excepției de ordine publică a statului în care se află bunurile este discutabilă. Dintre multele luări de poziție s-a distins aceea a Ungariei care a confirmat că statele străine pot dobândi bunuri succesorale în calitate de ultimus heres, fără a se face distincție între bunuri mobile și imobile, și aceea a Sloveniei care a raportat o bună practică de schimb de informații, care a permis soluționarea situației patrimoniale fără proceduri judiciare.

Un alt articol dezbătut a fost articolul 5.[3] S-a arătat că această dispoziție vizează litigiile care apar în cadrul succesiunilor amiabile (notariale) și în care sunt implicați doar unii moștenitori sau legatari. S-a arătat că testatorul nu poate alege legea aplicabilă, decât prin raportare la art. 22, care stipulează că o persoană poate să aleagă ca legea aplicabilă succesiunii sale în ansamblu său să fie legea statului a cărui cetățenie o deține în momentul alegerii legii sau la data decesului, iar persoana care deține mai multe cetățenii poate să aleagă legea oricăruia dintre statele al căror cetățean este în momentul alegerii legii sau la momentul decesului. O altă concluzie desprinsă a fost aceea că, prin raportare la art. 6, instanțele sesizate în funcție de reședința obișnuită sau de locul unde se află bunurile trebuie să-și declare necompetența în cazul în care părțile au convenit în temeiul articolului 5.

[1] Articolul 33 Succesiunea vacantă: În măsura în care, conform legii aplicabile succesiunii în temeiul prezentului regulament, nu există niciun moștenitor sau niciun legatar pentru bunurile desemnate printr-o dispoziție pentru cauză de moarte și nicio persoană fizică nu are calitatea de moștenitor în temeiul legii, aplicarea legii astfel determinate nu aduce atingere dreptului unui stat membru sau al unei entități desemnate în acest scop de respectivul stat să dobândească, în temeiul legii sale, bunurile din patrimoniul succesoral situate pe teritoriul său, cu condiția ca să aibă creditorii dreptul să solicite satisfacerea creanțelor lor din patrimoniul succesoral în ansamblul său.

[2] Articolul 4 Competența generală: Instanțele judecătorești din statul membru în care defunctul își avea reședința obișnuită în momentul decesului sunt competente să hotărască cu privire la succesiune în ansamblul său.

[3] Articolul 5 Acordul de alegere a forului: (1) În cazul în care legea aleasă de către defunct pentru a se aplica succesiunii sale în temeiul articolului 22 este legea unui stat membru, părțile vizate pot conveni ca o instanță sau instanțele judecătorești din statul membru respectiv să aibă competență exclusivă de a se pronunța cu privire la orice chestiune referitoare la succesiune. (2) Un astfel de acord de alegere a forului este redactat în scris, datat și semnat de părțile interesate. Orice comunicare sub formă electronică care permite consemnarea durabilă a acordului este considerată echivalentă formei scrise.