Rezumat

Reglementat de dispozițiile art. 505 alin. (2) Cod civil, acordul parental al părinților necăsătoriți care nu locuiesc împreună poate fi valabil încheiat, dar cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată, care va autoriza modalitatea de exercitare a tuturor componentelor autorității părintești față de copilul minor. Deși nu este frecvent întâlnit în activitatea notarială, acordul se poate autentifica de notarul public. Dacă acestuia i s-a conferit competența să încheie un acord similar cu ocazia desfacerii căsătoriei, necesitatea încuviințării prealabile de către instanță în cazul părinților necăsătoriți nu poate constitui decât o amânare a finalizării actului, dar nu împiedică realizarea lui.

Cuvinte-cheie: acord parental notarial, anchetă psihosocială, părinți necăsătoriți, minor născut în afara căsătoriei, autoritatea tutelară.

Situația expusă

Autentificarea acordului parental al părinților necăsătoriți care nu locuiesc împreună nu poate avea loc doar în baza  principiului: „dacă părinții se înțeleg, acordul lor poate fi consemnat de către notarul public”, ci necesită o autorizare prealabilă din partea instanței.Dacă formalitatea prealabilă nu ar fi respectată, acordul poate fi lovit de nulitate, potrivit dispozițiilor art. 505 alin. (2) Cod civil.

În schimb, după obținerea încuviințării din partea instanței – potrivit căreia se poate autentifica un acord parental în condițiile arătate în cererea de îndeplinire a procedurii prealabile – notarul poate solicita serviciului de autoritate tutelară efectuarea anchetei psihosociale, deși părinții copilului minor nu au fost căsătoriți și nici nu mai locuiesc împreună; se va specifica însă în cuprinsul acordului că există autorizarea încheierii lui în formă notarială.

Prin Legea nr. 101/1992, România a ratificat Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei, încheiată la Strasbourg, la data de 15 octombrie 1975. Potrivit art. 6 paragraf 1, „tatăl și mama unui copil născut în afara căsătoriei au aceeași obligație de întreținere față de acest copil ca cea care există față de copilul născut din căsătorie”.

Principiul este reiterat de norma art. 505 alin. (2) Cod civil, care, în plus, cuprinde dispoziții de natură procedurală referitoare la copilul din afara căsătoriei, dispunând următoarele: „dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.”

Analogia cu reglementarea referitoare la acordul parental în cazul divorțului prin acordul soților este permisă, din moment ce cadrul normativ face trimitere la prevederile art. 375 din Codul civil.

Astfel, dispozițiile art. 506 care reglementează învoiala părinților, respectiv posibilitatea încheierii unui acord parental și în afara instanței, conferă părinților posibilitatea de a se„înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia cu încuviințarea instanței de tutelă; în acest caz «ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile».”

Prin urmare, dacă părinții nu au fost căsătoriți și nici nu mai conviețuiesc, acordul parental se poate concretiza prin act notarial, dar acesta trebuie să fie încuviințat obligatoriu de către instanță, în prealabil. 

De remarcat că, în general, în activitatea notarială autentificarea acordului parental a fost cerută doar ca etapă necesară în procedura divorțului părinților, deși actul în sine s-ar putea realiza, după cum am arătat, și în privința acelor  părinți care nu au fost căsătoriți, mai ales în ipoteza în care s-au separat, deși au locuit o perioadă împreună (în timpul concepției copilului și eventual înainte sau după acest eveniment).

Într-o asemenea situație, procedura presupune parcurgerea a două etape:

• mai întâi încuviințarea de către instanță a cererii de realizare a acordului parental în procedură notarială, urmată, bineînțeles, de obținerea raportului de anchetă psihosocială din partea autorității tutelare și audierea minorului, iar apoi,
• autentificarea propriu-zisă a acordului de către notarul public. Din câte cunoaștem însă, în activitatea notarială asemenea solicitări nu sunt foarte frecvente.   

În practică, se remarcă însă folosirea altei opțiuni, cea de chemare în judecată a unui părinte de către celălalt, chiar dacă aceștia au convenit de plano asupra drepturilor și obligațiilor ce revin fiecăruia în privința stabilirii locuinței, dreptului de vizitare și întinderii obligației de întreținere a copilului lor minor; soluționarea cererii se concretizează prin obținerea unei hotărâri judecătorești[1].  

În concluzie, în vederea derulării acestei proceduri pe viitor este recomandabil ca notarul public să-i îndrume pe părinții minorului să ceară încuviințarea prealabilă din partea instanței, iar apoi să parcurgă etapele pe care le-am rezumat în cele ce preced.

Un argument pentru alegerea procedurii notariale în scopul realizării acordului parental și în cazul acestor părinți l-ar constitui celeritatea; este știut că durata procesului, în urma căruia instanța dispune asupra fondului problemei, se întinde pe o perioadă mai lungă de timp.

 În plus, nu doar hotărârea judecătorească, ci și acordul parental autentificat de notarul public constituie titlu executoriu, în temeiul art. 101 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale; mai mult, în cuprinsul acordului, părinții pot stipula că prestația de întreținere se va face începând cu o dată anterioară autentificării actului – oricum începând cu  data la care s-a solicitat instanței încuviințarea realizării acordului pe cale amiabilă; este doar un exemplu de stipulație care rezonează cu principiul ce domină toată această materie – anume ocrotirea interesului superior al copilului.

O remarcă aparte o prilejuiește o eventuală modificare a acordului parental inițial; deși potrivit art. 102 din LNP doar „pentru valabilitatea acordului parental încheiat în procedura divorțului notarul public, cu ocazia autentificării, este obligat să obțină raportul de anchetă psihosocială și să procedeze la ascultarea minorului în condițiile art. 264 din Codul civil”, ar fi totuși recomandabil să se obțină acest raport și în cazul modificării înțelegerii dintre părinți – situație care apare frecvent în activitatea notarială, după divorț.  

Nu putem încheia această scurtă analiză fără a reitera că, la fel ca după divorț sau poate cu și mai mare pregnanță, în cazul părinților care nu au fost căsătoriți și nu locuiesc împreună trebuie respectate cu strictețe principiile care reglementează materia – menținerea legăturilor personale cu copilul ale părintelui care nu va locui cu acesta (art. 272), respectarea interesului superior al copilului (art. 263), ascultarea obligatorie a copilului care a împlinit 10 ani dar, pe cât posibil, și pe a celui care nu împlinit această vârstă (art. 264), întrucât și aspectele cuprinse în acordul parental notarial îl privesc nemijlocit și se reflectă asupra copilului.

[1] În acest sens, de exemplu, articolul intitulat Reglementarea situației juridice pentru copiii născuți din relații de comuniune consensuală (concubinaj), autor Andreea Mădălina SAVELI, disponibil pe site-ul https://www.juridice.ro/682134/reglementarea-situatiei-juridice-pentru-copiii-nascuti-din-relatii-de-comuniune-consensuala-concubinaj.html