Să facem distincție între publicațiile
care promovează știința dreptului
și publicaţiile cu rol strict informativ, ce sunt
și ele necesare, dar care nu vin să „dezlege”
probleme de drept controversate…

Prof. univ. dr. Ovidiu PREDESCU
Director al publicațiilor Dreptul

Din 1956 și până în 1990 în România au existat – dacă nu luăm în calcul analele universităților – practic două publicații juridice semnificative, și anume Revista română de drept (al cărei prim număr a apărut în anul 1967) și revista Studii și cercetări juridice (anul primei apariții fiind 1956). Prima se adresa publicului larg, fiind o publicație ce includea doctrină juridică și jurisprudență rezumate și comentate, cu o periodicitate lunară care, din fericire, pe lângă numărul mare de abonați (17.000), avea și un conținut științific ridicat, fiind apreciată de către toți practicienii și teoreticienii din țara noastră. A doua a fost editată de Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, cu o periodicitate trimestrială, făcând parte însă din categoria publicațiilor de tip științific/academic.

 După anul 1990, spațiul publicisticii juridice românești a cunoscut o dezvoltare fără precedent. În prezent există peste 70 de publicații juridice atât pe suport de hârtie, cât și pe suport electronic. Dacă analizăm după criteriul valorii științifice a conținutului acestora, numărul revistelor juridice cu vocație națională și locală menționat mai înainte este cam mare. De asemenea, ar fi interesant de știut câte dintre aceste publicații sunt incluse în mod real în baze de date internaționale ori sunt menționate pe site-urile unor biblioteci de prestigiu din străinătate. Demn de relevat ni se pare și faptul că multe dintre aceste publicații nu au o dată fermă de apariție sau apar în numere comasate, aspect ce creează confuzie în rândul cititorilor.

 Evident, într-o societate democratică și pe o piață ce se conduce după principiul liberei concurențe, sursele de informare alternative, inclusiv în domeniul juridic, sunt necesare, selecția urmând a se face însă de către cititori. Cu toate acestea, credem cu fermitate că trebuie să facem distincție între publicațiile care promovează știința dreptului și publicaţiile strict informative, ce sunt și ele necesare, dar care nu vin să „dezlege” probleme de drept controversate sau care nu dezbat anumite teme semnificative din actualitatea juridică internă ori europeană.

 Ar mai trebui precizat că majoritatea revistelor juridice cu caracter științific sunt specializate, dedicate anumitor ramuri ale dreptului sau jurisprudenței (de pildă, Revista română de drept privat, Revista română de dreptul muncii, Revista română de jurisprudență ș.a.). Mult mai puține, în special revista Dreptul, abordează toate fațetele fenomenului juridic, cum ar fi : tehnica legislativă, doctrina juridică și știința dreptului. Dacă ne referim numai la Dreptul, constatăm că rubricile deja consacrate ca, de exemplu, „Studii-discuțiicomentarii” sau „Acte normative noi”, ca și cele mai noi, de pildă, „Dosar tematic” (dezbaterea științifică a unui subiect relevant de către mai mulți autori), conțin materiale de doctrină din diverse domenii ale dreptului, tocmai pentru a răspunde mai bine nevoilor de informare ale cititorilor. Deopotrivă, revista are și o componentă puternică de jurisprudență rezumată și comentată, după caz, cu note critice sau aprobative ori parțial aprobative.

 Din perspectiva Centenarului Marii Uniri este de subliniat faptul că realizarea unității politicostatale a României la 1 Decembrie 1918 a fost urmată de desăvârșirea acestui proces în anii următori în diverse domenii. Cel mai important dintre acestea considerăm că a fost cel referitor la unificarea juridică – în plan judiciar, legislativ și cel al profesiilor.

 În acest context un rol important a revenit magistraților, avocaților, notarilor ș.a. Astfel, pentru îndeplinirea scopului unificator și de model al justiției românești, s-au remarcat curțile de apel în general, precum și cele aflate într-o situație particulară, cum ar fi : Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Cernăuți sau Curtea de Apel Oradea. În deceniile al treilea și, mai ales, al patrulea ale secolului al XX-lea acestea au dispus de publicații juridice proprii ca, de pildă: la Constanța, Justiția Dobrogei; la Chișinău, Cuvântul Dreptății; la Cernăuți, Pagini juridice; la Oradea, Buletinul juridic al Curții de Apel Oradea. În mare, acestea cuprindeau rubrici de doctrină, jurisprudență, legislație, carte juridică, având ca obiectiv principal promovarea unificării legislative și judiciare.

 Revenind în prezent și având în vedere calitatea de stat membru al Uniunii Europene dobândită de România în anul 2007, apreciem că publicațiile juridice românești, inclusiv cele ale profesiilor juridice, cum este și Buletinul notarilor publici (1), trebuie să joace un rol major în ceea ce privește promovarea dreptului național și a practicii instanțelor judecătorești interne prin raportare la dreptul unional-european și la Convenția (europeană) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

 În acest mod, acestea își pot aduce o contribuție semnificativă la consolidarea integrării țării noastre în concertul valorilor europene pe plan juridic sub toate aspectele: legislativ, judiciar, doctrinar și al profesiilor.

 Astfel, ele pot deveni tribune reale de informare și de formare a juriștilor noștri asupra gândirii juridice românești în contextul procesului complex de aliniere a legislației naționale la cea a Uniunii Europene, la standardul european referitor la protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la marea cultură juridică europeană. 

1 Editat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, cuprinde analize teoretice și practice în legătură cu probleme de
drept specifice activității notariale, inclusiv la nivelul legislației unional-europene în materie, precum și informații care reflectă
aspecte importante din actualitatea activității notariale, însoțite de puncte de vedere exprimate de cei mai buni specialiști ai
domeniului.