Începând cu acest număr, redacția Buletinului Notarilor Publici propune cititorului un periplu în lumea expresiilor și proverbelor latine.

Conform site-ului https://www.aqualitytranslation.ro/, limba latină a fost la început un dialect vorbit în zona Italiei de astăzi. Denumirea de „latină” vine mai exact din numele tribului italic Latini, în care se comunica prin intermediul acestui dialect. Toată această poveste începe în jurul secolului 10 î.H.

Merită să mai menționăm că limba latină a avut o evoluție semnificativă, trecând astfel de la latina veche, clasică, vulgară, medievală, renascentistă și nouă la ceea ce numim astăzi latina contemporană.

Se apreciază că Praeneste Fibula (Broșa din Palestina) aflată astăzi în Museo Etnografico „LUIGI PIGORINI” din Roma poartă cea mai veche (cunoscută) inscripție în limba latină MANIVS ME FECIT NVMERIO, ceea ce înseamnă „MANIUS M-A FĂCUT PENTRU NUMASIUS”.

Evaluările realizate până în prezent apreciază că această fibulă datează din prima jumătate a secolului al VII-lea.

Pe parcursul serialului pe care îl propunem vom aborda cuvinte, proverbe, cugetări în limba latină și vom expune informații privind această limbă ce se apreciază a fi rădăcina limbilor vorbite în multe teritorii contemporane.

Alea iacta est!

„Zarurile au fost aruncate!”

Aceste cuvinte sunt atribuite lui Iulius Cezar, iar contextul rostirii acestora se apreciază a fi generat de decizia traversării fluviului Rubicon împreună cu trupele Legiunii a XII-lea – Legiunea „Gemina”.

Trecerea Rubiconului, fluviu de graniță între provincia romană Galia Cisalpina și Italia, marca la data de 10 ianuarie anul 49 î.H. debutul războiului civil împotriva lui Pompei[1].

Acest moment istoric reprezintă unul dintre conflictele consumate în Republică înainte de constituirea și organizarea Imperiului Roman.

La data la care s-au rostit celebrele cuvinte (alea iacta est) Iulius Cezar era guvernatorul provinciei Galia Cisalpina.

Amicus Plato, sed magis amica veritas

„Platon îmi este prieten, dar adevărul îmi este și mai prieten.”

Veritabilă pledoarie pentru respectarea și valoarea adevărului, expresia latinească se apreciază că este o reformulare a unui text scris în anul 350 î.H. de Aristotel în Etica nicomahică.

Expresia latinească a fost folosită de Miguel de Cervantes în Don Quijote de la Mancha și a fost parafrazată de către Ludovic al XVIII-lea[2].

Expresia sub forma sa cunoscută a fost menționată în textul Viaţa lui Aristotel, de Ammonius Saccas[3], cunoscut filosof grec din secolul al III-lea.

[1] Suetoniu, Caesarum XII. Vitae.

[2] „Platon este prieten, dar rațiunea (mea) îmi este mai apropiată.”

[3] Filosof autodidact platonist elenist din Alexandria, 175 d.H. – 242 d.H.