În data de 1 iulie 2025 a avut loc, în format hibrid, reuniunea grupului de lucru din cadrul CNUE privind dreptul succesoral. Au participat la reuniune reprezentanți ai notariatelor german, austriac, italian, lituanian, polonez, maghiar, olandez, francez, luxemburghez, belgian, român și ceh. Din partea ARERT a participat dna Catherine Bouley.

Biroul CNUE a fost reprezentat de către dl Vincent Tilman, secretar general al CNUE, și de către dna Laura Gonzalez, angajată a Biroului CNUE.

Ședința a fost condusă de dna Marianne Sevindik, președintă a grupului de lucru și notar în Franța.

• Proiect privind un inventar patrimonial ce ar include activele digitale

Secretarul general al CNUE a propus dezvoltarea unui proiect comun ce ar facilita realizarea inventarului patrimonial (inclusiv cu privire la activele digitale – cripto-active; conturi de rețele de socializare; conturi de e-mail; numele unui domeniu; site-uri web; bloguri sau chiar conturi metavers).

Proiectul cuprinde cinci etape: realizarea unui ghid privind activele digitale dedicat notarilor și/sau cetățenilor (definiție, listă a posibilelor active, informare cu privire la circuitul acestora post-mortem, rolul notarului în gestionarea activelor digitale); realizarea unui formular de inventar patrimonial interactiv sau format pdf clasic (acest formular ar facilita crearea unui inventar patrimonial de către utilizatorii finali – proprietarii), după modelul Ghidului 360 (elaborat de Camera Notarilor din Quebec); un inventar patrimonial online (spațiu web privat și securizat pus la dispoziția utilizatorului final, pentru a putea centraliza activele online – serviciu de tip cloud, cu respectarea normelor în materie de RGPD); stabilirea unei legături cu notarul (inventarul poate fi transmis unui terț de încredere); facilitarea unui schimb de opinii între notari și GAFA (Google, Apple, Facebook, Amazon) cu privire la gestionarea post-mortem a activelor numerice ale utilizatorilor.

Dl Tilman a subliniat că proiectul nu trebuie neapărat să fie sub egida CNUE, fiecare notariat poate să folosească diferitele formulare la nivel național și să utilizeze propriul logo.

• Jurisprudența recentă a CJUE în materie succesorală

Biroul CNUE a informat cu privire la mai multe spețe de interes pentru notariat.

În cauza C‑57/24, CJUE s-a pronunțat cu privire la o întrebare preliminară formulată de Tribunalul Regional din Gliwice, Polonia, referitoare la o procedură inițiată de o minoră (cu reședința în Polonia), care a solicitat să nu i se aplice efectele juridice ale omisiunii de a face, în termenul prevăzut, o declarație privind renunțarea la succesiunea unei rude cu reședința în Germania.

Reclamanta din litigiul principal este o minoră cu reședința în Polonia. Reprezentantul său legal a omis să facă declarația privind renunțarea la succesiune în termenul prevăzut. Reprezentantul legal a solicitat Tribunalului Districtual din Gliwice să aprobe refuzul său de a i se aplica efectele juridice ale unei astfel de omisiuni. În urma respingerii acestei cereri de aprobare de către instanța menționată, a fost făcut apel la Tribunalul Regional din Gliwice (instanța de trimitere).

CJUE a fost întrebată dacă în competența instanțelor (din statul membru în care se află reședința obișnuită a unei persoane) de a primi o declarație privind acceptarea succesiunii, a unui legat sau a unei rezerve succesorale ori renunțarea la acestea sau o declarație prin care se urmărește limitarea răspunderii persoanei în cauză pentru datoriile succesiunii (articolul 13 din Regulamentul nr. 650/2012), intră și situațiile în care se solicită aprobarea refuzului de a i se aplica efectele juridice ale omisiunii unei asemenea declarații, în termenul prevăzut.
Conform instanței poloneze, o interpretare restrictivă a noțiunii de „primire” a declarației conduce la concluzia că instanțele din statul membru al reședinței obișnuite a persoanei care a făcut declarația privind renunțarea la succesiune sunt competente numai să primească asemenea declarații.

Astfel, articolul 13 nu ar privi situațiile în care un moștenitor solicită unei astfel de instanțe să aprobe refuzul de a i se aplica efectele juridice ale nedeclarării, în termenul prevăzut, a renunțării la succesiune. În această situație ar fi competente să aprobe un asemenea refuz numai instanțele prevăzute la articolul 4 din acest regulament (instanțele germane în această speță).

Însă, conform instanței poloneze, tot articolul 13 urmărește simplificarea demersurilor moștenitorilor și ale legatarilor, derogând de la normele de competență prevăzute la articolele 4-11 din acest regulament. În plus, pentru ca o succesiune cu elemente de extraneitate să fie soluționată într-o manieră rapidă, moștenitorii ar trebui să își poată dovedi cu ușurință statutul și/sau drepturile și competențele.

CJUE a decis că articolul 13 trebuie interpretat în sensul că instanțele din statul membru în care are reședința obișnuită o persoană care refuză să i se aplice efectele juridice ale nedeclarării, în termenul prevăzut, a renunțării la o succesiune nu sunt competente să aprobe un astfel de refuz.

CJUE a indicat că reiese din modul de redactare a articolului 13 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 că instanțele judecătorești din statul membru în care moștenitorul își are reședința obișnuită sunt competente numai „să primească”  aceste declarații.

Într-o altă cauză – C-187/23 – CJUE a decis inadmisibilă  solicitarea de decizie preliminară introdusă de un tribunal din Germania.

Este vorba de un CEM emis de Tribunalul Districtual din Lörrach, Germania, pentru soția supraviețuitoare a unui cetățean francez, cu ultimul domiciliu în Germania. Soția a prezentat un testament în care era desemnată unic moștenitor. Fiul și nepoții defunctului au contestat testamentul, precizând că defunctul nu mai avea capacitatea de a dispune pentru cauză de moarte la momentul întocmirii acestui testament și că semnătura aplicată pe acesta nu este a sa.

Instanța a constatat că susținerile fiului și ale nepoților defunctului sunt nefondate. Pe de o parte, faptul că defunctul se afla uneori într-o stare de confuzie nu ar fi suficient pentru a se concluziona în sensul unei incapacități, pe de altă parte semnătura acestuia era una autentică (a fost comparată cu eșantioane de semnătură anterioare).

Tribunalul german a trimis o cerere de decizie preliminară către CJUE pentru a verifica dacă faptul că au fost depuse contestații poate împiedica eliberarea CEM, conform Regulamentului (UE) nr. 650/2012.

CJUE a precizat că instanța germană, în calitate de autoritate emitentă a certificatului european de moștenitor, a unor hotărâri în temeiul articolului 67 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012, nu exercită o funcție jurisdicțională și, prin urmare, nu este abilitată să sesizeze Curtea, în temeiul articolului 267 TFUE. Aceasta a concluzionat că solicitarea de decizie preliminară este inadmisibilă.

CNUE a informat și despre două cauze în curs de soluționare.

În cauza C-873/24, instanța de trimitere (Germania) a adresat CJUE următoarele întrebări preliminare:

1. Articolul 68 litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 (2) trebuie interpretat în sensul că CEM trebuie să conțină informațiile necesare în temeiul dreptului intern al statului în care este situat imobilul, pentru înscrierea moștenitorului în registrul funciar (în calitate de proprietar al unui bun imobil care face parte din patrimoniul succesoral, situat într-un alt stat membru decât cel al autorității emitente), în cazul în care moștenitorul a solicitat includerea acestor informații în CEM, în scopul înscrierii sale ca proprietar în registrul funciar al statului în care este situat imobilul, iar înscrierea în registrul funciar al statului respectiv, în temeiul dreptului intern al acestui stat, atunci când certificatul european de moștenitor este prezentat ca singurul document în susținerea cererii de înscriere, poate avea loc numai dacă certificatul european de moștenitor conține aceste informații?

2. Pentru a răspunde la prima întrebare, prezintă relevanță faptul că, în temeiul dreptului succesoral aplicabil, transmiterea succesiunii are loc prin succesiune cu titlu universal?

3. Pentru a răspunde la prima întrebare, prezintă relevanță faptul că înscrierea, menționată la prima întrebare, în registrul funciar al statului în care este situat imobilul, poate fi obținută, în temeiul dreptului intern al acestui stat, în locul prezentării unui CEM care conține informațiile menționate la prima întrebare, și prin prezentarea la oficiul cadastral al statului în care este situat imobilul de către moștenitor sau, după decesul său, de către moștenitorul acestuia, pe lângă un CEM care nu conține informațiile menționate la prima întrebare, a unui document suplimentar care conține o declarație a moștenitorului sau, după decesul său, a moștenitorului acestuia?

Cauza este de interes pentru notariatul român, deoarece privește situația obligativității identificării bunurilor imobile într-un CEM ce provine dintr-un alt stat membru UE, pentru înscrierea moștenitorului în registrul funciar în calitate de proprietar al bunului.

O a doua speță privește cauza C-321/24, pentru care Avocatul General al CJUE și-a prezentat recent concluziile. Cauza C-321/24 se referă la dubla remunerație a notarilor din două state membre UE (Belgia și Franța), pentru aceeași succesiune.

Litigiul privește o moștenitoare (rezidentă în Franța) a unei persoane care a decedat în Belgia, stat în care aceasta din urmă avea reședința obișnuită și a cărei succesiune cuprinde bunuri situate în ambele state.

Statul membru în care se desfășoară procedura succesorală este Belgia, iar un notar belgian a întocmit declarația de succesiune pentru toate bunurile succesorale. Moștenitoarea a plătit notarului belgian remunerația calculată pe baza activului brut total al succesiunii și a solicitat unui notar francez să întocmească declarația de succesiune.

După înregistrarea declarației de succesiune, cabinetul notarial din Franța a solicitat grefei Tribunalului Judiciar din Paris eliberarea unui certificat de verificare a cheltuielilor, în scopul stabilirii remunerației sale. Certificatul a confirmat suma pe care acesta o stabilise, reținând ca bază de calcul activul brut total al succesiunii.

În opinia moștenitoarei, remunerația notarului francez nu poate fi calculată pe baza tuturor activelor, ci numai pe baza părții din masa succesorală situate în Franța. În caz contrar, ar avea loc o plată dublă nejustificată.

Instanța franceză a solicitat CJUE să se pronunțe cu privire la interpretarea articolelor 63 (restricție privind libera circulație a capitalurilor) și 65 TFUE, pentru a determina dacă acestea se opun dublei remunerări a notarilor din două state membre, atunci când ambii își calculează remunerațiile pe baza tuturor activelor din masa succesorală.

Întrebările preliminare depuse de instanța franceză sunt următoarele:
–  Dacă interpretarea articolului 63.1 TFUE se opune dublei remunerări a notarilor din două state membre sesizați cu aceeași succesiune, care include bunuri situate în ambele state și al cărei calcul se efectuează „pe baza tuturor activelor brute ale succesiunii, fără luarea în considerare a remunerației plătite celuilalt notar”, în condițiile în care intervenția notarului este impusă de lege?
–  Dacă interpretarea articolului 63.1 al TFUE se opune ca remunerarea notarului, a cărui intervenție într-o succesiune care include bunuri în două state membre este impusă de lege, să fie calculată „cu privire la activul brut total al succesiunii, iar nu doar la activul brut situat în statul său membru”?

–  Dacă articolul 63.1 și articolul 65.1.a TFUE pot fi interpretate în sensul că dubla remunerare a notarilor constituie o „dispoziție incidentă a legislațiilor fiscale ale statelor membre” care face excepție de la interdicția restrângerii circulației capitalurilor?

–  Dacă articolul 63.1 și articolul 651.b TFUE pot fi interpretate în sensul că dubla remunerare a notarilor constituie o măsură necesară pentru a combate încălcările în domeniul fiscal sau o procedură de declarare a circulației capitalurilor în scopul informării administrative sau statistice?

Nu există o definiție a noțiunii de „circulație a capitalurilor” în cadrul tratatelor europene. Moștenirile sunt cuprinse în titlul XI din anexa I la Directiva 88/361, intitulat „Circulația capitalului cu caracter personal”.

Anterior, CJUE a statuat că „moștenirile constituie mișcări de capital în sensul articolului 63 TFUE, cu excepția cazurilor în care elementele constitutive se limitează la interiorul unui singur stat membru”.

În opinia Avocatului General, articolul 63.1 și articolul 65.1 TFUE trebuie interpretate în sensul că:

–  o dispoziție sau o practică a unui stat membru în care nu se desfășoară procedura succesorală, în temeiul căreia intervenția obligatorie a notarului în depunerea unei declarații de succesiune este remunerată (tarif reglementat), iar remunerația este calculată pe baza activului brut al succesiunii, constituie o restricție privind circulația capitalurilor între statele membre;

–  această restricție privind circulația capitalurilor între statele membre nu poate beneficia de derogările prevăzute la articolul 65.1 al TFUE. În cele din urmă, Biroul CNUE a anunțat organizarea unei conferințe privind aniversarea a 10 ani de la aplicarea Regulamentului (UE) nr. 650/2012, în decembrie 2025, în format hibrid (Bruxelles și online).  Se așteaptă participarea a 50 de invitați la fața locului (notari, profesori universitari, reprezentanți ai instituțiilor europene).