Nora, moștenitor fără vocație

Notar public
RALUCA
BUNEA 
CAMERA
NOTARILOR PUBLICI
BUCUREȘTI

REZUMAT

Mecanismul retransmiterii oferă o soluție valoroasă: munca notarului este simplificată, bunurile cuprinse în certificat nemaifiind preluate în masa succesorală a ultimului defunct, iar pentru moștenitori aduce o reducere a costurilor, din același considerent. Aplicarea acestei instituții este posibilă în lipsa legăturilor de rudenie cu primul defunct, inclusiv pentru legatari.

CUVINTE-CHEIE

: Vocație, opțiune multiplă, exercitare independentă, dezbatere împreună, conexare, excepție

Într-un studiu de caz publicat anterior am tratat noțiunea și caracteristicile retransmiterii moștenirii, instituție a cărei aplicare judicioasă vine în sprijinul instrumentării cauzelor succesorale, având și un potențial rol de „îmblânzire” a taxelor aferente. Spuneam atunci că, pentru justificarea calităţii persoanelor care reclamă drepturi, acceptarea succesiunii celui de-al doilea defunct şi îndeplinirea condiţiilor pentru a-l moşteni pe acesta sunt esenţiale, întrucât aceste persoane nu au dreptul să-l moştenească direct pe întâiul de cuius, ci doar ca efect al calității de moştenitori ai celui de-al doilea bunurile primului pot ajunge în patrimoniul lor. Vom descoperi cum se poate ajunge ca o persoană să fie moștenitoarea unui defunct față de care nu are vocație, nu inainte de a reaminti câteva idei principale.

În cazul retransmiterii moştenirii, un succesibil (legal sau testamentar) care „a supravieţuit un timp cât de scurt defunctului” și având toate calităţile să dobândească succesiunea acestuia, la decesul său a lăsat mai departe propriilor moştenitori (retransmitere) dreptul de opţiune succesorală privind succesiunea primului defunct cumulat cu propria succesiune. Ceea ce este definitoriu pentru moştenirea prin retransmitere este faptul că prima moştenire nu s-a lichidat si moştenitorii celui de-al doilea defunct reclamă drepturi succesorale din această primă moştenire(1).

CONDIȚIILE CARE PERMIT OPERAREA RETRANSMITERII, APLICABILE SUCCESIUNILOR DESCHISE DUPĂ INTRAREA ÎN VIGOARE A NOULUI COD CIVIL, SUNT:

Al doilea deces a survenit înăuntrul termenului de opțiune succesorală de 1 an de la primul deces și

Neexercitarea dreptului de opțiune de către al doilea de cuius.

 Dreptul de opțiune poate fi exercitat doar dacă a fost acceptată prima succesiune, dar nu este condiționată exercitarea de dezbaterea acestei moșteniri. Odată stabilit că succesibilii posedă multiple opțiuni, ei pot opta diferit. Totuși, renunțarea la moștenirea celui de-al doilea defunct exclude posibilitatea exercitării următoarei opțiuni. Atunci opțiunile succesibililor apar ca fiind două: să accepte ambele moșteniri ori să o accepte pe a doua și să renunțe la cea dintâi.

 Optiunea exercitată independent, deși nu în nume propriu (ci in locul autorului decedat), are ca rezultat, cu condiția și la finalizarea dezbaterii succesorale, indicarea directă în certificatul de moștenitor a persoanei la rubrica moștenitori. În speța de mai jos se va ajunge la următorul deznodământ inedit: nora va fi moștenitoarea socrului, fără ca acest lucru să fie o excepție a reglementărilor în vigoare în materie de moșteniri ori să încalce ordinea succesorală stabilită prin lege.

 Important de reamintit este și raportul dintre retransmiterea moştenirii şi retransmiterea dreptului de opţiune – putem spune că retransmiterea moştenirii este un efect al retransmiterii dreptului de opţiune succesorală sau că retransmiterea dreptului de opţiune succesorală este premisa retransmiterii moştenirii.

 Ajutorul unei colege de-ale noastre a fost solicitat de doamna D. care se afla în următoarea situație: socrul său văduv a decedat pe 31 ianuarie 2017 după o luptă îndelungată cu boala. În decursul următoarelor 6 luni s-a stins și soțul său, răpus de aceeași boală într-o formă acutizată, pe data de 4 iulie 2018. La 2 luni după acest eveniment, doamna D. este notificată cu privire la apropiata expirare a termenului contractelor de arendă încheiate de socrul său pe terenurile agricole din judetul Constanța și dorește să știe cum poate proceda pentru a prelungi de îndată contractele de arendă care reprezintă un sprijin financiar important pentru a-și susține cei doi fii pe parcursul facultății. Astfel, se adresează colegei noastre cu o serie de întrebări, neștiind dacă va fi nevoie să facă mai întâi moștenirea soțului, dacă este nevoie să implice copiii ori la ce costuri să se aștepte pentru două moșteniri.

 Văzând că se află înăuntrul termenului de opțiune prevăzut de art. 1.105 C. civ. alin. (1)(2) și în lipsa unui act de opțiune al soțului decedat, notarul îi explică mecanismul retransmiterii dreptului de opțiune privind moștenirea socrului ca parte din patrimoniul ce va fi cules de pe urma soțului său, dacă acceptă moștenirea acestuia din urmă. Doamna D. află apoi că poate obține un certificat de moștenitor de pe urma socrului care îi va indica moștenitori pe cei în viață și a cărui eliberare poate avea loc în același timp cu rezolvarea moștenirii ori emiterii doar a unui certificat de calitate de pe urma soțului sau cele două moșteniri pot fi reunite chiar în același certificat.

DREPTUL DE OPȚIUNE POATE FI EXERCITAT DOAR DACĂ A FOST ACCEPTATĂ PRIMA SUCCESIUNE, DAR EXERCITAREA NU ESTE CONDIȚIONATĂ DE DEZBATEREA ACESTEI MOȘTENIRI.

 După o consultare cu fiii săi, concluzionează că este mai simplu să gestioneze singură situația terenurilor arendate, iar cei doi fii, acceptând anterior succesiunea tatălui, renunță la drepturile ce li s-ar fi cuvenit de la bunic. Prin urmare, cu ocazia autentificării declarației de acceptare a moștenirii soțului, conform opțiunii doamnei D. manifestabilă grație retransmiterii, notarul autentifică și declarația de acceptare a succesiunii de pe urma defunctului său socru și procedează la dezbatere (o propunere de model al declarației se găsește la finalul expunerii).

 Astfel, după decesul unicului fiu al defunctului și renunțările din partea nepoților, nora ajunge unica moștenitoare consemnată în certificatul de moștenitor ca efect al retransmiterii. Desigur, dacă ne-am fi aflat în afara termenului de exercitare a opțiunii succesorale de 1 an, atunci moștenitor ar fi fost unicul fiu.

 Cu privire la dovedirea neexercitării opțiunii de către cel de-al doilea defunct în timpul cât i-a supraviețuit primului, se disting două modalități: obținerea certificatului emis de Infonot – CNARNN care atestă lipsa declarațiilor de acceptare expresă ori renunțare și declarația moștenitorilor acestuia care afirmă că defunctul nu a făcut nici acte de acceptare tacită. Dacă, deși probabil rar întâlnit în practică, moștenitorii nu se vor întelege cu privire la inexistența unor acte de acceptare tacită – respectiv un moștenitor susține că nu au existat astfel de acte, pe când celălalt le invocă, consider că depășește atribuțiile notarului public de a administra probe în sensul acesta, urmând ca moștenitorii să se adreseze instanței care va stabili veridicitatea susținerilor.

 Pentru situația descrisă, fără a fi o veritabilă excepție, deznodământul ca moștenitoarea defunctului să fie nora sa – o persoană fără legături de sânge, care nu îndeplinește în propria persoană condițiile necesare pentru a fi o moștenitoare directă, este suprinzător privit în afara contextului retransmiterii. Și totuși, acest mecanism oferă o soluție valoroasă pentru cei implicați: munca notarului este simplificată, bunurile cuprinse în certificat nemaifiind preluate în masa succesorală a ultimului defunct, iar pentru moștenitori aduce o reducere a costurilor, din același considerent.

 Într-adevăr, cât privește implicațiile financiare, avute în vedere cu prioritate din ce în ce mai des de solicitanții care previzionează taxe ridicate, aplicarea retransmiterii se poate traduce ca o modalitate de a elimina o „taxare dublă” (dacă s-ar relua valoarea acelorași bunuri sau a unei părți din ea în următorul certificat, consecință a transmiterii către cei în viață), aspect deloc neglijabil pentru clienții birourilor notariale.

 Soluția retransmiterii este aplicabilă și dacă moștenitorul celui de-al doilea defunct este un legatar fără nicio legătură de rudenie ori afinitate și este ilustrativă dacă ar fi să conchidem vreodată că un străin față de defunct ajunge moștenitorul lui. Legatarul poate fi universal, cu titlu universal (cu precizarea că renunțarea altui legatar cu titlu universal nu va duce la creșterea cotei sale precum în cazul mostenitorului legal ori al legatarului universal) sau cu titlu particular – dacă obiectul legatului este o moștenire neli- chidată(3).

 Este obligatorie conexarea dosarelor pentru a reliefa operarea retransmiterii? Cu alte cuvinte, notarul va trebui să soluționeze și moștenirea soțului decedat prin emiterea unui certificat de moștenitor succesiv? Deși exercitarea opțiunii (privind prima succesiune) nu este condiționată de dezbaterea moștenirii celui de-al doilea defunct, în etapa soluționării dosarului succesoral consider că este necesară dezbaterea cuplată. Dreptul de a manifesta o opțiune este liber și este firesc să nu fie îngrădit, dar eficiența sa urmează să fie analizată în instrumentarea dosarului. Determinarea moștenitorilor celui de-al doilea defunct poate avea loc doar în cadrul dezbaterilor acestei succesiuni. Rezultă că este necesară existența unei soluții favorabile, fiind suficientă emiterea unui certificat de calitate de moștenitor, dacă nu se solicită eliberarea unui certificat de moștenitor. Cei pentru care s-a stabilit această calitate și care au exercitat dreptul de opțiune retransmis în sensul acceptării sunt cei care vor figura și în cuprinsul primei succesiuni la rubrica moștenitori. Pentru succesiunile dezbătute împreună, regula este că notarul va dispune conexarea și va elibera un singur certificat de moștenitor, cu mențiunile corespunzătoare fiecărei succesiuni. Este posibil și ca solicitarea moștenitorilor, din diverse motive, să fie ca acele două moșteniri soluționate concomitent să nu fie cuprinse în același certificat, într-un singur instrumentum. Astfel, caracteristică este necesitatea dezbaterii cu aceeași ocazie, conexarea urmând să fie apreciată pentru fiecare caz în parte.

 De subliniat că natura succesiunii și temeiul legal care vor fi indicate în certificatul de moștenitor pentru succesiunea primului defunct sunt cele care rezultă din calitatea autorului decedat; indicarea directă la rubrica moștenitori a unei persoane fără vocație nu are semnificația juridică că aceasta este moștenitorul direct(4) al defunctului. Pentru cazul norei, temeiul va fi art. 975 C. civ. care reglementează dreptul de moștenire al descendenților, adică al soțului său. Pentru cazul legatarilor, natura succesiunii poate fi atât legală, cât și testamentară (dacă autorul decedat primise, la rândul său, un testament, de exemplu).  

1 Francisc Deak, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, vol I., ediția a III-a, Universul Juridic, București, p. 77.

2 „[…] în termenul aplicabil dreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor.”

3 Francisc Deak, Tratat de drept succesoral, editia a II-a, Universul Juridic, București, 2002, p. 219.

4 Culegere de practică notarială, volumul 1, Notarom, București, 2013, p. 189.