Rezumat

Masa succesorală reprezintă moștenirea lăsată de o persoană decedată și este formată din totalitatea bunurilor și datoriilor sale. Compunerea masei succesorale implică identificarea, inventarierea, evaluarea și distribuirea bunurilor și datoriilor defunctului conform voinței acestuia sau a dispozițiilor legale aplicabile în materia moștenirii legale. Masa succesorală poate cuprinde proprietăți imobiliare, conturi bancare, investiții, obiecte de valoare: bijuterii sau opere de artă, vehicule și alte active mobiliare însă, pe lângă bunurile mobile sau imobile, poate include și alte valori, precum asigurări de viață, pensii, drepturi de autor, plasamente financiare etc., caz în care activele din compunerea masei succesorale presupun un cadru legal reglementat de norme speciale.

Cuvinte-cheie: succesiune, lingouri, obiecte din metale și pietre prețioase, titluri de stat, acțiuni, părți sociale, opere de artă, tablouri, tezaur.

I.REGIMUL METALELOR ȘI PIETRELOR PREȚIOASE

Prin cererea de deschidere a succesiunii, moștenitoarea a solicitat includerea în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei sale mame a unor lingouri din aur pe care le-a găsit în apartamentul defunctei după ce i-a inventariat bunurile rămase; a precizat, de asemenea, că nu a găsit actele de proveniență ale acestora.

1. Cadru legal

În contextul în care masa succesorală cuprinde în activ bunuri ce comportă clarificarea cadrului legal în care se plasează, cum ar fi lingourile de aur, este necesar a preciza că deținerea, păstrarea, circulația și orice alte operațiuni cu metale și pietre prețioase efectuate pe teritoriul României au avut dintotdeauna un regim legal special, statul român păstrând beneficiul monopolului operațiilor de orice fel cu valorile menționate prin exercitarea prerogativelor sale exclusiv de către Banca Națională[1].

Codul de Procedură Civilă din 1865 și Codul Penal din 1936 reglementează regimul juridic aplicabil obiectelor din metale prețioase, prin instituirea unor reguli referitoare atât la păstrarea lingourilor acestora în unități specializate, cât și la verificarea, certificarea publică și marcarea obiectelor de metal prețios.

Astfel, potrivit prevederilor Decretului nr. 210/1960[2], cu modificările și completările ulterioare, deținerea cu orice titlu a metalelor prețioase, precum și operațiile de orice fel cu acestea (inclusiv importul și exportul[3]) constituie monopol valutar de stat și sunt interzise. Excepțiile sunt expres prevăzute prin lege și constau în: bijuterii, obiecte de artă, de cult, de uz casnic ori personal sau când titlul aliajului cu aur, din care sunt confecționate, este sub 375% – pentru aur sau au părți de aliaj din aur, cu titlurile legale, în proporție mai mică de 25% din greutatea totală a obiectelor.

Potrivit actului normativ[4], fapta de a nu preda, ceda sau declara (…) metalele prețioase, în cazurile și termenele prevăzute de lege, ori de a efectua operații interzise cu aceste valori era sancționată penal.

Regăsim aceeași interdicție și în dispozițiile Decretului nr. 382/1967[5], conform căruia dreptul exclusiv de a efectua cumpărări și vânzări de metale și pietre prețioase revine Băncii Naționale, care poate autoriza și alte organizații (…) să efectueze operații cu metale și pietre prețioase, precum și încasări în valută pentru prestări de servicii, vânzări de mărfuri și altele.

În sensul celor de mai sus, controlul statului se exercita, și în privința operațiunilor transfrontaliere, prin obligația pe care o aveau persoanele cu domiciliul în România, care călătoreau în străinătate, de a declara organelor vamale, atât la ieșirea din țară, cât și la înapoiere, obiectele din metale prețioase sub orice formă, precum și pietrele prețioase montate sau nemontate.[6]

Decretul nr. 210/1960 a fost abrogat prin Decretul nr. 244/1978[7] – act normativ care menținea interdicțiile privind păstrarea și deținerea metalelor prețioase de către persoanele fizice. Astfel, în afara valorilor permise de lege[8], potrivit art. 16, dispoziția legală interzicea deținerea de către persoanele fizice a metalelor prețioase sub formă de lingouri, bare, sârme, plăci, aparate sau părți din acestea, dispozitive, utilaje, deșeuri, topituri, săruri, aur ars și orice alte forme care nu sunt prevăzute ca permise în decret. Chiar și în cazul în care persoanele fizice dobândeau, în condițiile legii, metale prețioase, altele decât cele expres nominalizate, acestea aveau obligația de a le preda, la prețurile legale în vigoare, Băncii Naționale sau unităților de stat autorizate de aceasta, în termen de 30 de zile de la obținere[9].

În concluzie, potrivit prevederilor legale menționate, atât timp cât nu fac parte din excepțiile legale expres nominalizate, lingourile de aur cad sub incidența regimului legal prohibitiv, cel puțin cu privire la deținerea sau păstrarea lor.

Mai mult decât atât, potrivit Legii nr. 284/1947[10], persoanele fizice și juridice, persoanele incapabile sau puse în interdicție, prin reprezentanții lor legali, persoanele care, în baza unei dispozițiuni legale, din ordinul unei autorități sau prin testament posedă valori supuse cedării[11], asociațiile de persoane fără personalitate juridică sau fără patrimoniu, prin reprezentanții lor legali, instituțiile de stat și regiile autonome erau obligate să cedeze statului aurul sub orice formă, cu excepția aurului sub formă de salbe confecționate din ducați mari și mici austrieci (galbeni mari și mici), a mahmudelelor și icușarilor, precum și a colecțiilor numismatice.

2. Restituirea obiectelor din metale și pietre prețioase preluate abuziv de către stat

Dispozițiile legale prevăzute de Decretul nr. 244/1978 au fost abrogate de Ordonanța de urgență nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România – act normativ aflat în vigoare.

Potrivit dispozițiilor art. 26, persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale și pietre prețioase au fost preluate abuziv de către stat puteau solicita restituirea acestora până la data de 31 decembrie 2009, beneficiul legii fiind acordat și moștenitorilor persoanelor fizice sau succesorilor de drept ai persoanelor juridice îndreptățite[12].

3. Aurul de investiții

Potrivit art. 313 Cod fiscal, aurul de investiții reprezintă aurul, sub formă de lingouri sau plachete acceptate/cotate pe piețele de metale prețioase, având puritatea minimă de 995 la mie, reprezentate sau nu prin hârtii de valoare, cu excepția lingourilor sau plachetelor cu greutatea de cel mult 1 g. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal reglementează regimul special pentru aurul de investiții (pct. 87 alin. 1), indicând expres greutățile acceptate pe piețele de lingouri[13]. Operațiunile cu aur de investiții se realizează prin livrare fizică și prin operațiuni în conturi de metal prețios sau hârtii de valoare exprimate în aur, deținute la bănci[14].

4. Drepturile și obligațiile persoanelor care dobândesc, dețin sau efectuează operațiuni cu metale și pietre prețioase

Persoanele fizice și juridice pot efectua operațiuni de vânzare, cumpărare și tranzacționare cu aur de investiții numai prin intermediul băncilor autorizate de Banca Națională a României sau, după caz, printr-o bancă autorizată pentru astfel de operațiuni dintr-un stat membru al Uniunii Europene[15].

5. Marca de stat

De principiu, pentru a întruni condițiile legale la vânzare, toate bijuteriile și obiectele din metale prețioase trebuie să fie marcate cu: marca de titlu, marca de responsabilitate și marca de stat.

În privința lingourilor din metale prețioase, legislația în vigoare prevede exceptarea acestora de la marcare, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (11) și (12) din OUG nr. 190/2000, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor eliberează certificate de testare sau rapoarte de încercare.

Obiectele din metale prețioase ce urmează a fi puse pe piața națională vor fi prezentate la una dintre structurile teritoriale ale Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor pentru a fi marcate, în termen de 7 de zile de la data înregistrării acestora în gestiune, împreună cu documentele de proveniență, cu excepția celor care au aplicată de către o autoritate competentă dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, din Spațiul Economic European și Turcia o marcă echivalentă cu marca de stat, cu condiția ca indicațiile furnizate să conțină informații echivalente și inteligibile pentru consumatorii din România.

Analiza cadrului legal ce reglementează regimul obiectelor din metale și pietre prețioase poate fi utilă în cadrul dobândirii acestora pe cale succesorală pentru a înțelege condițiile în care a operat deținerea sau obținerea acestor valori pe parcursul vieții autorului moștenirii și, pe cale de consecință, de stabilit înscrisurile necesare dezbaterii moștenirii.

6. Inventarul succesoral.

Cu privire la bunurile ce compun masa succesorală, norma civilă oferă succesibililor posibilitatea să ceară notarului competent efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral. De altfel, inventarul succesoral se poate efectua și de către persoana desemnată prin acordul succesibililor și al creditorilor sau, în lipsa unui asemenea acord, de către persoana desemnată fie de notar, fie, după caz, de instanța de judecată competentă.

Procesul-verbal de inventariere cuprinde enumerarea, descrierea și evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesia defunctului la data deschiderii moștenirii. Inventarul se semnează de cel care l-a întocmit, de succesibilii aflați la locul inventarului, iar în lipsa acestora sau în cazul refuzului lor de a semna, inventarul va fi semnat de doi martori.

Dacă în timpul efectuării inventarului se vor găsi sume de bani, hârtii de valoare, cecuri sau alte valori, acestea se pot depune în depozitul notarial, iar apoi la instituția specializată.

La întocmirea încheierii de primire în depozit trebuie menționat deponentul (persoana care a ridicat bunurile de la locul efectuării inventarului sau succesibilii, după caz), solicitantul inventarului și persoanele care au asistat la efectuarea inventarului.

Procesul-verbal de inventariere va cuprinde și mențiunea primirii în depozit a valorilor deținute de defunct[16], iar dovada pentru moștenitori a primirii în depozit se poate face, în această situație, prin inventar (ca operațiune separată, de sine stătătoare, primirea în depozit se constată prin întocmirea unei încheieri de către notar).

În cazul lingourilor însă, moștenitorul preferă să le plaseze în grija unei instituții specializate, care le poate asigura nu doar protecția, ci și evaluarea acestor valori (ca și a altora din portofoliul clienților).

7. Legea nr. 129/2019

Concomitent cu primirea în depozit a valorilor inventariate, succesibilul sau moștenitorul trebuie să dea o declarație în formă autentică din care să rezulte că bunurile au o proveniență legală.[17] În cazul în care există suspiciuni asupra legalității provenienței valorilor, este recomandabil ca notarul public să aibă în vedere dispozițiile Legii nr. 129/2019[18] referitoare la dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri a căror natură sau proveniență este alta decât cea legală[19].

Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) entitățile raportoare prevăzute la art. 5 (între care sunt și notarii publici) sunt obligate să transmită un raport pentru tranzacții suspecte exclusiv Oficiului (Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor) dacă acestea cunosc, suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni sau au legătură cu spălarea banilor.

În evaluarea factorilor de risc relevanți atunci când se are în vedere riscul asociat naturii și comportamentului clientului, o componentă indicată de Regulamentul ASF nr. 13/2019 este și dacă„sursa averii (…) poate fi explicată cu ușurință; de exemplu, datorită ocupației sale, din moștenire sau investiții și explicația este plauzibilă sau nu” [20].

Din această perspectivă, notarul public poate să identifice indicii de anomalie care să califice operațiunea ca suspectă prin deținerea de cunoștințe adecvate cu privire la clienții lui, precum și prin mijloace de informare care să privească scopurile activităților desfășurate de clientelă și profilul de risc al acesteia.

8. Partajul succesoral

Dacă, după finalizarea cauzei succesorale, moștenitorii solicită autentificarea partajului succesoral, notarul public ar avea obligația să transmită, de îndată, Oficiului raportul pentru tranzacții suspecte mai sus arătat înainte de efectuarea oricărei tranzacții aferente clientului care are legătură cu suspiciunea raportată. Drept urmare, tranzacția nu se efectuează până la expirarea unui termen de 24 de ore de la momentul înregistrării raportului. Dacă Oficiul nu dispune suspendarea efectuării tranzacției în acest termen, entitatea raportoare poate efectua tranzacția. Dacă a fost comunicată suspendarea efectuării tranzacției, iar până la expirarea termenului stabilit prin decizia de suspendare Oficiul nu a comunicat decizia de prelungire a suspendării, entitatea raportoare poate efectua tranzacția[21].

II. REGIMUL JURIDIC AL TITLURILOR DE STAT

La dezbaterea moștenirii, în masa succesorală a defunctului au fost declarate, printre altele, „titluri de stat ISIN”, urmând a se stabili dacă acestea pot fi calificate ca bunuri proprii sau comune, soții fiind căsătoriți sub regimul comunității legale.

1. Titlurile de stat

          Potrivit Regulamentului nr. 8/2022 privind operațiunile de administrare a datoriei publice guvernamentale efectuate de către Ministerul Finanțelor pe piața titlurilor de stat administrată de Banca Națională a României, titlurile de stat reprezintă instrumente financiare care atestă datoria publică, așa cum sunt definite în Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică, cu modificările și completările ulterioare.

Atunci când Guvernul, prin Ministerul Finanțelor, emite titluri de stat, statul se împrumută de la diverse persoane (fizice, juridice, cetățeni români sau străini) pentru finanțarea proiectelor proprii, diminuarea deficitului bugetului de stat, a datoriei publice, pentru susținerea balanței de plăți sau pentru consolidarea rezervei valutare[22].

Din punctul de vedere al siguranței capitalului investit, titlurile de stat sunt garantate integral de către statul român atât din punctul de vedere al capitalului, cât și al dobânzii aferente, fiind cele mai sigure instrumente financiare.

Titlurile de stat pot fi materializate sub formă de bonuri, certificate de trezorerie, obligațiuni, inclusiv certificatele de trezorerie pentru populație nerăscumpărate la scadență și transformate în certificate de depozit sau alte instrumente financiare constituind împrumuturi ale statului în monedă națională ori în valută, pe termen scurt, mediu și lung. Acestea pot fi emise în formă materializată sau dematerializată, nominative ori la purtător și pot fi negociabile sau nenegociabile.

Potrivit pct. 2. lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2007, după anumite criterii, titlurile de stat pot fi împărțite în mai multe categorii:

a) termen:

– titlu de stat pe termen scurt – bonul de tezaur și certificatul de trezorerie, fie purtător de dobândă, fie cu discount, cu scadență de până la un an inclusiv, precum și alte instrumente financiare ce pot fi create de emitent, în condițiile legii sau

– titlu de stat pe termen mediu sau lung – obligațiunea de stat cu o scadență între 1 și 5 ani de la emisiune, respectiv de peste 5 ani de la emisiune, fie purtătoare de dobândă, fie cu discount, emisă conform clauzelor împrumutului de stat.

b)  dobândă :

– titlu de stat cu dobândă – titlul de stat care are o valoare nominală la care se plătește o dobândă stabilită, la date specificate sau

– titlu de stat cu discount – titlul de stat fără cupon de dobândă, care este vândut la o valoare mai mică decât valoarea sa nominală.

c) formă:

– titlu de stat materializat – titlul de stat în formă fizică, înscris imprimat, care cuprinde mențiuni obligatorii referitoare la emitent, valoarea nominală, rata dobânzii sau a discountului, scadența, modul de transmisiune și alte elemente specifice fiecărei categorii de titluri sau

– titlu de stat dematerializat – titlul de stat pentru care emisiunea, probațiunea și transmisiunea drepturilor încorporate se evidențiază prin înscriere în sistemul de înregistrare în cont; acest instrument poate fi utilizat de către deținători drept garanție pentru împrumuturi.

Codul ISIN. Titlurile de stat dematerializate se identifică printr-un cod unic – ISIN – International Securities Identification Number, care se stabilește pentru fiecare emisiune în parte de către Depozitarul Central, instituție care furnizează servicii de depozitare, evidență, compensare și decontare a tranzacțiilor cu valori mobiliare.

• Investitori. Atât persoanele fizice, cât și cele juridice, rezidente sau nerezidente, pot fi investitori în titluri de stat, obligațiunile de stat fiind achiziționate de către acestea de pe piața secundară.

Piața primară reprezintă acel segment al pieței de capital în care sunt puse la dispoziția investitorilor noile emisiuni (instrumente financiare primare). Instituțiile financiar-bancare, autorizate în condițiile legii, Guvernul sau instituțiile din sectorul public pot obține finanțare prin vânzarea de instrumente financiare nou emise. Piața secundară reprezintă piața în cadrul căreia se tranzacționează instrumentele financiare emise anterior.[23] Atât Banca Națională a României, în calitate de agent al Ministerului Finanțelor Publice, cât și Bursa de Valori București sub autorizarea și supravegherea Autorității de Supraveghere Financiară administrează piețe primare și secundare.

• Titluri de stat TEZAUR și FIDELIS 2024

În concret, pentru a fi identificate cu ocazia dezbaterii succesiunii sau în alte proceduri, statul român a emis anual începând cu 2018, în mai multe subscrieri[24], două tipuri de titluri de stat destinate populației prin Programul TEZAUR (2018 – 2024) și Programul FIDELIS (2020 – 2024).

La nivelul anului 2024, în scopul finanțării deficitului bugetar și refinanțării datoriei publice s-au aprobat până în prezent:

a. în perioada ianuarie – februarie 2024, prospectul de emisiune a titlurilor de stat destinate populației, în cadrul Programului TEZAUR[25], prin două emisiuni cu rata anuală a dobânzii de 6,10% și de 7,00%.

b. în perioada 21 februarie – 1 martie 2024, în baza Prospectului de bază pentru Programul FIDELIS[26] de emisiuni de titluri de stat destinate exclusiv investitorilor persoane fizice emise de Ministerul Finanțelor, cinci emisiuni de titluri de stat:

– emisiune în lei pentru donatori, cu scadență în martie 2025;

– emisiune în lei cu scadență în martie 2025;

– emisiune în lei cu scadență în martie 2027;

– emisiune în euro cu scadență în martie 2025;

– emisiune în euro scadentă în martie 2029.

4. Regimul fiscal. Veniturile obținute din investirea în titluri de stat lansate de Ministerul Finanțelor sunt neimpozabile.  Potrivit art. 93 alin. (1) lit. a) Cod fiscal, veniturile realizate din deținerea și transferul instrumentelor financiare care atestă datoria publică a statului, precum și a unităților administrativ-teritoriale, indiferent de piața sau locul de tranzacționare unde are loc operațiunea, nu sunt venituri impozabile.

• Transferul titlurilor de stat și al sumelor aferente în cazul decesului deținătorului

Programul TEZAUR. În cazul decesului, dreptul de proprietate asupra titlurilor de stat se transferă moștenitorilor, care prezintă documentele legale ce atestă calitatea de moștenitori. În cazul decesului investitorului, pentru transferul titlurilor de stat și al sumelor de bani aferente acestora, moștenitorii se adresează unității teritoriale a Trezoreriei Statului la care a subscris investitorul sau către subunitățile poștale din rețeaua Companiei Naționale „Poșta Română” – S.A. cu documente doveditoare privind decesul, în vederea obținerii unui document care să conțină deținerile persoanei decedate, în vederea efectuării transferului titlurilor în contul moștenitorilor în baza documentelor legale ce atestă succesiunea asupra acestora.[27]

Procedura privind transferul titlurilor de stat și al sumelor aferente către moștenitori este prevăzută de dispozițiile art. 40 din Ordinul nr. 3139/2017[28], potrivit cărora:

„(1) În cazul decesului investitorului, moștenitorul/moștenitorii acestuia va/vor depune copie/copii legalizată(e) a/ale certificatului de moștenitor prin care se atestă calitatea de moștenitor la unitatea trezoreriei/trezoreriilor prin care au fost subscrise inițial titlurile de stat de către investitor.

(2) În vederea transferului către moștenitor/moștenitori, cu excepția celor nerezidenți, al titlurilor de stat subscrise inițial de către investitor și/sau al disponibilului existent în contul de subscriere, moștenitorul/moștenitorii trebuie să depună, la sediul unității trezoreriei/trezoreriilor prin care au fost subscrise inițial titlurile de stat de către investitor, formularul «Cerere pentru deschiderea contului de subscriere» conform anexei nr. 2, în situația în care nu are deja deschis un cont de subscriere, precum și «Formularul de transfer al dreptului de proprietate a titlurilor de stat în cazul moștenirii și al disponibilului contului de subscriere existent pe numele investitorului», prevăzut în anexa nr. 9.

(3) În cazul în care moștenitorul este minor, operațiunile prevăzute la alin. (1) și (2) se vor efectua de către curatorul special, în calitate de reprezentant legal, în baza actului de desemnare a curatorului și a actului de identitate a acestuia, iar în cazul moștenitorului nerezident se vor aplica corespunzător prevederile alin. (7).

(4) În cazul în care un moștenitor are deja cont de subscriere deschis la unitatea trezoreriei/trezoreriilor prin care au fost subscrise inițial titlurile de stat de către investitor, disponibilul din contul de subscriere al investitorului decedat se va transfera în contul de subscriere deja existent pe numele moștenitorului, în baza certificatului de moștenitor.

(5) Unitatea/Unitățile operativă(e) a/ale Trezoreriei Statului prin care au fost subscrise inițial titlurile de stat de către investitor va/vor transfera titlurile de stat și/sau disponibilul din contul de subscriere moștenitorului/fiecărui moștenitor conform celor înscrise în certificatul de moștenitor. Operațiunea de transfer al titlurilor de stat se va efectua pe fiecare emisiune în parte.

(6) În situația în care sunt mai mulți moștenitori, iar certificatul de moștenitor nu prevede titlurile de stat/sumele cuvenite fiecărui moștenitor, distribuirea acestora se va realiza către un singur împuternicit al moștenitorilor, pe bază de act notarial care să dovedească această calitate și să confere dreptul de a realiza astfel de operațiuni. Unitatea/ Unitățile operativă(e) a/ale Trezoreriei Statului va/vor asigura transferul integral al sumelor înscrise în formularul inițial de subscriere/cererea de transfer al/a decedatului către moștenitorul împuternicit.

(7) În cazul în care moștenitorul/moștenitorii nu are/au rezidența în România, acesta/aceștia poate/pot solicita doar răscumpărarea anticipată a titlurilor de stat moștenite în baza certificatului de moștenitor în copie legalizată/traducere autorizată. În situația în care moștenitorul/moștenitorii nu solicită răscumpărarea anticipată, sumele aferente titlurilor de stat moștenite și/sau disponibilului din contul de subscriere se vor plăti la scadență/după scadență fie în numerar, în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei, fie prin virament către conturile bancare ale acestuia/acestora deschise la instituții de credit din România, în baza prezentării certificatului de moștenitor în copie legalizată/traducere autorizată.

(8) Formularele de transfer al dreptului de proprietate a titlurilor de stat în cazul moștenirii și al disponibilului contului de subscriere existent pe numele investitorului sunt primite de către unitățile Trezoreriei Statului cu minimum 15 zile lucrătoare înainte de următoarea dată de plată a dobânzii și/sau a valorii nominale la scadență pentru titlurile de stat moștenite.”

Programul FIDELIS. Pentru transferul titlurilor de stat și a sumelor de bani aferente acestora, moștenitorii se vor adresa:

(i) intermediarului în contul căruia sunt evidențiate deținerile de titluri de stat ale titularului decedat, cu documente doveditoare privind decesul, în vederea obținerii unui document care să conțină deținerile persoanei decedate. Intermediarul va efectua transferul titlurilor în secțiunea I a Registrului Depozitarului Central, urmând ca moștenitorii să se adreseze acestuia în vederea transferului; în cazul titlurilor de stat denominate în euro, transferul acestora se va realiza de către intermediar cu sprijinul Depozitarului Central, moștenitorii urmând să deschidă un cont de tranzacționare la un intermediar și să achite costurile pentru transfer comunicate de Depozitarul Central și intermediar sau

(ii) Depozitarului Central, dacă persoana decedată are deținerile de titluri de stat evidențiate în secțiunea I a Depozitarului Central.[29]

• Instrumentele financiare – bunuri proprii sau comune?

De principiu, natura juridică a bunurilor proprii sau comune ale soților este reglementată de art. 339 și urm. Cod civil.

Bunurile comune. Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Potrivit dispozițiilor art. 341 Cod civil, veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale și altele asemenea, precum și veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanța privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunității.

Bunurile proprii ale fiecărui soț sunt expres nominalizate de norma de drept civil, acestea reprezentând – în condițiile regimului matrimonial de comunitate legală – excepția de la regula potrivit căreia bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt comune.

Sarcina probei. Norma civilă dispune dovedirea bunurilor proprii ale soților: în timp ce calitatea de bun comun se prezumă, pentru calificarea ca bun propriu este necesară dovedirea prin orice mijloc de probă. Astfel, în cazul bunurilor dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune, dovada se face în condițiile legii[30].

Întrucât norma legală nu prevede un regim juridic aparte, calificarea plasamentelor în titluri de stat sau a sumelor aflate în conturile defunctului ca bunuri proprii poate fi posibilă prin aplicarea regulii generale, în următoarele cazuri:

– în eventualitatea în care părțile ar face dovada că sumele alocate instrumentelor financiare sau cele aflate în conturi proprii ale defunctului provin din exercitarea unei profesii liberale (avocat, notar, executor judecătoresc etc.); potrivit art. 327 Cod civil, fiecare soț este liber să exercite o profesie și să dispună, în condițiile legii, de veniturile încasate, cu respectarea obligațiilor ce îi revin privind cheltuielile căsătoriei

sau

– în cazul în care bunurile mobile/sumele de bani se încadrează în criteriile prevăzute de art. 340 Cod civil:

a) bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;

b) dacă plasamentele provin din sume de bani dobândite cu titlu de premiu sau recompensă;

c) dacă plasamentele provin din indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți;

d) dacă plasamentele provin din valorificarea bunurilor sau oricăror valori care înlocuiesc un bun propriu;

e) dacă plasamentele provin din dobânzi ale unor sume de bani aferente bunurilor proprii, fiind considerate fructele acestora.

În speță, analiza este orientată către bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora, ceea ce conduce la mecanismul subrogației cu titlu particular, prevăzut expres de lege și care vizează un bun luat ut singuli; astfel, în cazul regimului matrimonial al comunității legale, dacă se înstrăinează un bun propriu, bunul procurat cu banii încasați va intra în masa bunurilor proprii (în schimb, dacă se înstrăinează un bun comun, valoarea lui de înlocuire intră în masa bunurilor comune).

Prin urmare, la dezbaterea moștenirii în condițiile date, moștenitorii urmează să indice proveniența atât a sumelor aflate în conturile defunctului, cât și a celor reprezentând plasamentele financiare în titluri de stat. În lipsa înscrisurilor doveditoare și dacă moștenitorii sunt de acord, operează prezumția că această categorie de bunuri reprezintă bun comun.

III. REGIMUL JURIDIC AL PĂRȚILOR SOCIALE  

La dezbaterea moștenirii, în masa succesorală a defunctului au fost declarate, printre altele, părți sociale deținute de defunct în cadrul unei societăți comerciale cu răspundere limitată, precum și sume de bani aflate în conturile autorului moștenirii, urmând a se stabili dacă acestea pot fi calificate ca bunuri proprii sau comune, soții fiind căsătoriți sub regimul comunității legale.

Dacă în privința titlurilor de stat legea nu reglementează un regim juridic aparte, în privința părților sociale care se transmit prin succesiune, norma civilă este mai nuanțată; în acest sens, calificarea acțiunilor sau părților sociale ca bunuri proprii sau comune se poate stabili raportat la data când a avut loc aportul (potrivit principiului tempus regit actum) și la natura juridică a bunurilor aportate (după cum sumele de bani sau bunurile mobile ori imobile reprezintă bun propriu sau comun – principiul subrogației reale cu titlu universal fiind aplicabil). În schimb, va avea calitate de asociat doar soțul care a participat la constituirea societății sau a intrat în societate ulterior, în calitate de asociat, iar caracterul de bun comun al sumei de bani sau al bunului aportat îl pune pe celălalt soț în poziția de creditor al asociatului (de altfel, în practica notarială dacă suma de bani sau bunurile sunt comune, soțul care nu va dobândi calitate de asociat consimte, totuși, prin act autentic unilateral ca suma de bani sau bunul să fie aportat în întregime de soțul său clarificându-se prin acest act calitatea sa de creditor al respectivului asociat).

Astfel, în cazul în care aportul a fost constituit anterior intrării în vigoare a noului Cod civil[31] sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei care stabilesc expres categoriile de bunuri proprii[32].

Potrivit art. 30 „bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. […] Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.” Dispozițiile legale aplicabile în epocă nu au conferit, însă, o calificare legală expresă titlurilor de valoare, cât privește calificarea lor ca bunuri proprii sau comune ale soților, motiv pentru care nici doctrina nu a adoptat un punct de vedere unitar.

Cu toate acestea, ținând cont de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil[33], se poate aprecia, pentru identitate de rațiune, că și în situația unui bun comun aportat înainte de 01 octombrie 2011, pot fi aplicate criteriile prevăzute de dispozițiile actuale ale Codului civil.

În prezent, art. 348 dispune cu privire la bunurile comune, în sensul în care acestea pot face obiectul unui aport la societăți, asociații sau fundații, în condițiile legii, regimul juridic al aporturilor fiind expres reglementat de art. 349 Cod civil[34].

Potrivit reglementării de drept comun se pot identifica două alternative legale:

• în cazul în care bunul aportat este bun comun, dar numai unul dintre soți este asociat în societatea cu răspundere limitată, calitatea de asociat este recunoscută soțului care a aportat bunul comun (și care a avut consimțământul celuilalt soț), dar părțile sociale constituie bun comun.
• în cazul în care ambii soți au optat pentru dobândirea calității de asociat, fiecare va avea calitatea de asociat corespunzător unei cote-părți de o jumătate din valoarea bunului sau în alte cote, conform înțelegerii părților. În acest caz, părțile sociale ale fiecărui soț sunt considerate bunuri proprii.

Astfel, de la caz la caz, părțile sociale care au aparținut defunctului pot fi evidențiate fie ca bunuri proprii, fie comune ale soților, iar în cazul în care acestea sunt bunuri comune, după stabilirea cotelor-părți, pe baza actului de lichidare, se vor menționa în certificatul de moștenitor, la rubrica „bunuri mobile”[35].

IV. REGIMUL OBIECTELOR DE ARTĂ

În procedura succesorală, autorul moștenirii a lăsat un testament autentificat prin care a instituit mai multe legate cu titlu particular atât către legatari persoane fizice, cât și către persoane juridice. Ținând cont de faptul că o parte din bunurile mobile care formează obiectul unor legate cu titlu particular sunt obiecte de artă fără autor cunoscut – tablouri, icoane, obiecte de mobilier, coloane de marmură și carpete vechi – este necesară stabilirea valorii de către un evaluator autorizat sau valoarea acestora poate fi declarată de părți?

Cu privire la obiectele de artă ce se găsesc între bunurile moștenirii, este necesar de determinat măsura în care acestea intră în sfera de aplicare a Legii nr. 182/2000, act normativ ce cuprinde dispoziții referitoare la regimul juridic al bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil, ca parte a patrimoniului cultural naţional, şi reglementează activităţile specifice de protejare a acestora.

Potrivit art. 3 din lege, patrimoniul cultural naţional mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică[36], reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti, precum şi a minorităţilor naţionale la civilizaţia universală.

În temeiul art. 2 alin. (1) și (3) din lege, statul garantează proprietatea şi asigură, potrivit legii, protejarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, asigurând baza materială şi resursele financiare necesare pentru protejarea acestuia, beneficiul legal aplicându-se numai în cazul în care bunul este clasat.

Clasarea obiectelor de artă ca bunuri aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil se face fie din oficiu[37], în situațiile prevăzute de actul normativ antemenționat, fie la solicitarea persoanelor fizice şi a celorlalte persoane juridice de drept privat, proprietare ale bunurilor dobândite inclusiv prin moștenire.

Clasarea bunurilor se va efectua în baza unui raport de expertiză întocmit de experţi sau specialişti acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, hotărârea de clasare fiind semnată de preşedintele Comisiei și aprobată prin ordin al ministrului culturii.

Potrivit actului normativ menționat, clasarea are ca efect înscrierea bunurilor culturale mobile în Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil, în una dintre cele două categorii, tezaur sau fond.

Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil clasat, întocmit pe baza ordinelor privind bunurile culturale mobile clasate, centralizarea, evidenţa informatizată şi administrarea documentelor care au stat la baza întocmirii acestuia se efectuează de Institutul Naţional al Patrimoniului. Datele privind patrimoniul cultural naţional mobil clasat, cu excepţia listei cuprinzând bunurile culturale mobile, descrierea şi imaginea acestora, nu au destinaţie publică, fără acordul proprietarilor bunurilor[38].

Având în vedere cele de mai sus, este în sarcina moștenitorilor să opteze pentru modalitatea în care înțeleg să procedeze atât cu privire la includerea în masa succesorală a bunurilor mobile în cauză, cât și referitor la documentele pe care le vor depune în susținerea regimului juridic și calificarea obiectelor de artă ca bunuri de importanță culturală și națională.

În ipoteza în care obiectele nu sunt clasate și nici expertizate de un specialist acreditat, ar putea fi utile, cel puțin din punct de vedere valoric, inventarierea și evaluarea acestora în eventualitatea în care ar putea fi susceptibile de a face parte din patrimoniul cultural naţional mobil.

În cazul în care succesibilii nu stabilesc sau nu pot stabili valoarea obiectelor de artă aflate în componența masei succesorale, aceştia au posibilitatea să apeleze la serviciile unui evaluator autorizat care, pe baza unui raport realizat conform legii[39] și cu respectarea standardelor specifice, va putea estima valoric bunurile în cauză[40].

Bibliografie:

• Codul civil – art. 327, art. 339 și urm., art. 348 și urm., art. 1.115 – 1.118;
• Codul fiscal – art. 93 alin. (1) lit. a)
• Culegere de practică notarială, Notarom, București, 2013,Capitol: 7. Procedura succesorală, p. 210-212 – 7.7.1. Procedura succesorală. Masa succesorală compusă din părți sociale la o societate cu răspundere limitată. Evaluarea acestora în funcție de evidențele financiar-contabile.
•   Decretul nr. 885/1967 pentru modificarea Decretului nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase adoptat prin Legea 32/1967 pentru aprobarea Decretului nr. 885/1967 pentru modificarea decretului nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase.
•   Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase.
•   Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor prețioase si pietrelor prețioase, abrogat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 190/2000.
•   Decretul nr. 382/1967 privind regimul mijloacelor de plata străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase aprobat prin Legea nr. 11/1967 pentru aprobarea Decretului nr. 382/1967 pentru modificarea articolului 1 din Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase.
•   Decretul nr. 403/1965 privind organizarea și funcționarea Băncii Naționale a Republicii Populare Române, abrogat prin Decretul nr. 124/1970.
•   Decretul nr. 46/1969 pentru modificarea Decretului nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase (art. 38), abrogat prin Legea nr. 158/2004.
• Ghidul realizat de Autoritatea de Supraveghere Financiară – sursa: https://asfromania.ro/app.php/ro/ a/1658/q%26a–pia%C8%9Ba-de-capital
• Hotărârea nr. 1470/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2007 privind datoria publică.
• Hotărârea nr. 1944/1968 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul vamal aplicabil misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, membrilor acestora, precum și altor persoane cu misiuni oficiale, care vin sau sunt în trecere prin RSR.
• Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative – art. 6 alin. (1).
• Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.
• Legea nr. 284/1947 pentru cedarea către Banca Naţională a României a aurului, valutelor efective şi altor mijloace de plată străine, abrogată prin Decretul nr. 210/1960.
• Legea nr. 31/1990 a societăților.
• Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil – art. 5.
• Ordinul ministrului finanțelor nr. 2.231/2008 privind titlurile de stat ce urmează a fi tranzacționate și pe piața reglementată administrată de Societatea Comercială Bursa de Valori București – S.A.
• Ordinul ministrului finanțelor nr. 318/2022 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind operațiunile de piață cu titluri de stat pe piața internă, din 16.03.2022.
• Ordinul nr. 3.139/2017 privind aprobarea emiterii titlurilor de stat destinate populației, prin intermediul unităților operative ale Trezoreriei Statului, în cadrul Programului TEZAUR – art. 40.
• Ordinul nr. 347/2024 privind aprobarea Termenilor finali ai emisiunilor de titluri de stat, denominate în lei și euro, lansate în perioada 21 februarie – 1 martie 2024, în baza Prospectului de bază pentru Programul FIDELIS de emisiuni de titluri de stat destinate exclusiv investitorilor persoane fizice emise de Ministerul Finanțelor, ce urmează a fi listate pe piața reglementată administrată de Bursa de Valori București – S.A. și supravegheată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.118/2020.
• Ordinul nr. 395/2002 privind aprobarea Procedurilor de lucru în aplicarea Ordinului ministrului finanțelor publice, al guvernatorului Băncii Naționale a României și al președintelui Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 875/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind operațiunile cu titluri de stat emise în formă dematerializată.
• Ordinul nr. 69/2024 privind prospectul de emisiune a titlurilor de stat destinate populației, prin intermediul unităților operative ale Trezoreriei Statului și prin subunitățile poștale din rețeaua Companiei Naționale „Poșta Română” – S.A., în cadrul Programului Tezaur, în perioada ianuarie–februarie 2024
• Ordonanța de urgență nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România – art. 1¹ pct. 1 lit. d) și e), art. 3 – 5, art. 24.
• Ordonanța de urgență nr. 64 din 27 iunie 2007 privind datoria publică.
• Ordonanța de urgență nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.
• Ordonanța nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor.
• Regulamentul BNR nr. 12/2005 privind piața secundară a titlurilor de stat administrată de Banca Națională a României.
• Regulamentul BNR nr. 8/2022 privind operațiunile de administrare a datoriei publice guvernamentale efectuate de către Ministerul Finanțelor pe piața titlurilor de stat administrată de Banca Națională a României.
• Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995.
• Regulamentul nr. 13/2019 privind instituirea măsurilor de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului prin intermediul sectoarelor financiare supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
•  

---

[1] Decretul nr. 403/1965 privind organizarea și funcționarea Băncii Naționale a Republicii Populare Române, abrogat prin Decretul nr. 124/1970.

[2] Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase.

[3] Art. 14 din Hotărârea nr. 1944/1968 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul vamal aplicabil misiunilor diplomatice și oficiilor consulare, membrilor acestora, precum și altor persoane cu misiuni oficiale, care vin sau sunt în trecere prin RSR.

[4] Decretul nr. 46/1969 pentru modificarea Decretului nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase (art. 38), abrogat prin Legea nr. 158/2004.

[5] Decretul nr. 382/1967 privind regimul mijloacelor de plata străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase aprobat prin Legea nr. 11/1967 pentru aprobarea Decretului nr. 382/1967 pentru modificarea articolului 1 din Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase.

[6] Decretul 885/1967 pentru modificarea Decretului nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase adoptat prin Legea 32/1967 pentru aprobarea Decretului nr. 885/1967 pentru modificarea decretului nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase

[7] Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor prețioase si pietrelor prețioase, abrogat prin Ordonanţa de urgenţă nr. 190/2000.

[8] Art. 14 din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor prețioase si pietrelor prețioase

„Persoanele fizice au dreptul să dețină:

a) bijuterii sau obiecte de artă, de cult, de uz casnic sau personal, salbe confecționate din ducați sau ducați necuprinși în salbe destinați a servi ca podoabă, precum și lucrări vechi dentare confecționate din aur, argint sau platină, ori cu adaos de aur, argint sau platină;

b) monede din aur emise până în anul 1800 inclusiv, montate în bijuterii, precum și monedele turcești emise în perioada 1816-1844;

c) monede de argint fără putere circulatorie, care nu au valoare numismatică și nu fac parte dintr-o colecție numismatică;

d) aur dentar dobândit prin preschimbarea la Banca Națională a Republicii Socialiste România a bijuteriilor și obiectelor prevăzute la lit. a) si b) sau a aliajelor dentare din metale prețioase și aurului fin în forme speciale pentru lucrări dentare, aduse din străinătate, destinate pentru efectuarea de lucrări protetice dentare ale deținătorului și membrilor săi de familie (soți, copii, părinții soților), precum și aur dentar provenit din preschimbare, rămas după confecționarea lucrărilor protetice dentare.

Preschimbarea la Banca Națională a Republicii Socialiste România a aurului dentar adus din străinătate va putea fi făcută în termen de 60 de zile de la intrarea în țară și numai pe bază de prescripție medicală;

e) însemnele ordinelor, medaliilor și altor distincții sau trofee acordate de statul român sau de alte state, de organizații sau asociații internaționale, pentru merite personale ale cetățenilor români, precum și medaliile decernate la concursurile sportive sau manifestări cultural-artistice, confecționate din aur, argint sau din platină; acestea pot fi deținute numai de către titularii sau succesorii legali, nefiind permisa vînzarea sau donarea către persoane fizice.

Deținerea de obiecte de aur, argint sau platină în formele menționate la lit. a)-d) este îngăduită numai pentru uzul personal.

Dobîndirea sau transmiterea de către persoane fizice a bijuteriilor și celorlalte obiecte prevăzute la alin. 1 lit. a) – d), precum și a pietrelor prețioase și semiprețioase, naturale, este permisă dacă dobândirea sau transmiterea nu s-a făcut în scop de speculă.”

[9] Art. 17 din Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase.

[10] Art. 3 din Legea nr. 284/1947 pentru cedarea către Banca Naţională a României a aurului, valutelor efective şi altor mijloace de plată străine, abrogată prin Decretul nr. 210/1960.

[11] Sindicul falimentului, curator şi executor testamentar etc.

[12] Art. 26 alin. (1²) din Ordonanța de urgență nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase  în România

În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin preluare abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative:

a) Legea nr. 638/1946 pentru controlul producției, prelucrării și circulației metalelor prețioase;

b) Legea nr. 284/1947 pentru cedarea către Banca Națională a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plată străine;

c) Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr. 187/1945;

d) Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare;

e) Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase;

f) Decretul nr. 302/1965 privind unele măsuri referitoare la obiectele confecționate din metale prețioase, la metalele și pietrele prețioase;

g) Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase.

[13]        Unități                                      Greutăți tranzacționate

Kg                                             12,5/1

Gram                                         500/250/100/50/20/10/5/2,5/2

Uncie (1 oz = 31,1035 g)                100/10/5/1/1/2/1/4

Tael (1 tael = 1,193 oz)                 10/5/1

Tola (10 tolas = 3,75 oz)                10

[14] Art. 2 pct. 1 lit. d) din OUG nr. 190/2000.

[15] Art. 6 din OUG nr. 190/2000.

[16] Art. 1.115 – 1.118 Cod civil.

[17] Conform art. 325 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995.

[18] Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare.

[19] Art. 49 alin. (1) lit. c).

[20] Anexa I – Factorii de risc, A. alin. (4) lit. i) din Regulamentul nr. 13/2019 privind instituirea măsurilor de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului prin intermediul sectoarelor financiare supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

[21] Art. 8 alin. (1), (3) și (9).

[22] Ghid realizat de Autoritatea de Supraveghere Financiară – sursa: https://asfromania.ro/app.php/ro/ a/1658/q%26a–pia%C8%9Ba-de-capital

[23] https://asfromania.ro/app.php/ro/a/1658/q%26a–pia%C8%9Ba-de-capital

[24] Subscrierile de emisiuni în cadrul titlurilor de stat (Tezaur sau Fidelis) pot fi consultate pe site-ul: https://mfinante.gov.ro/web/trezor/titluri-de-stat-pentru-populatie

[25] Ordinul nr. 69/2024 privind prospectul de emisiune a titlurilor de stat destinate populației, prin intermediul unităților operative ale Trezoreriei Statului și prin subunitățile poștale din rețeaua Companiei Naționale „Poșta Română” – S.A., în cadrul Programului Tezaur, în perioada ianuarie–februarie 2024.

[26] Ordinul nr. 347/2024 privind aprobarea Termenilor finali ai emisiunilor de titluri de stat, denominate în lei și euro, lansate în perioada 21 februarie–1 martie 2024, în baza Prospectului de bază pentru Programul FIDELIS de emisiuni de titluri de stat destinate exclusiv investitorilor persoane fizice emise de Ministerul Finanțelor, ce urmează a fi listate pe piața reglementată administrată de Bursa de Valori București – S.A. și supravegheată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.118/2020.

[27] Art. 6 alin. (3) și art. 16 din Anexa Ordinului nr. 69/2024.

[28] Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.139/2017 privind aprobarea emiterii titlurilor de stat destinate populației, prin intermediul unităților operative ale Trezoreriei Statului, în cadrul Programului TEZAUR.

[29] Pct. 7.4.din Anexa Ordinului ministrului finanțelor nr. 346/2024 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.118/2020 privind aprobarea Prospectului de bază pentru Programul FIDELIS de emisiuni de titluri de stat destinate exclusiv investitorilor persoane fizice emise de Ministerul Finanțelor, ce urmează a fi listate pe piața reglementată administrată de Bursa de Valori București – S.A. și supravegheată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară – Ministerul Finanțelor.

[30] Art. 343 alin. (1) și (2) din Codul civil.

[31] 1 octombrie 2011

[32] Art. 31 din Codul familiei prevede: „Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț: a) bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei; b) bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moștenire, legat sau donație, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune; c) bunurile de uz personal și cele destinate exercitării profesiunii unuia dintre soți; d) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de investiții și inovații, precum și alte asemenea bunuri; e) indemnizația de asigurare sau despăgubirea pentru pagube pricinuite persoanei; f) valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu sau bunul în care a trecut această valoare.”

[33] Art. 5 din Legea nr. 71/2011 dispune: „(1) Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. (2) Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.”

[34] Art. 349 din Codul civil dispune: „(1) Sub sancțiunea (nulității relative) prevăzută la art. 347 C. civ., niciunul dintre soți nu poate singur, fără consimțământul scris al celuilalt soț, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobândirea de părți sociale ori, după caz, de acțiuni. În cazul societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată, soțul care nu și-a dat consimțământul scris la întrebuințarea bunurilor comune nu poate pretinde decât daune-interese de la celălalt soț, fără a fi afectate drepturile dobândite de terți. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), calitatea de asociat este recunoscută soțului care a aportat bunul comun, dar părțile sociale sau acțiunile sunt bunuri comune. Soțul asociat exercită singur drepturile ce decurg din această calitate și poate realiza singur transferul părților sociale ori, după caz, al acțiunilor deținute. (3) Calitatea de asociat poate fi recunoscută și celuilalt soț, dacă acesta și-a exprimat voința în acest sens. În acest caz, fiecare dintre soți are calitatea de asociat pentru părțile sociale sau acțiunile atribuite în schimbul a jumătate din valoarea bunului, dacă, prin convenție, soții nu au stipulat alte cote-părți. Părțile sociale sau acțiunile ce revin fiecăruia dintre soți sunt bunuri proprii.”

[35] A se vedea și Culegere de practică notarială, 2013, Capitol: 7. Procedura succesorală, pag. 210, 211, 212 – 7.7.1. Procedura succesorală. Masa succesorală compusă din părți sociale la o societate cu răspundere limitată. Evaluarea acestora în funcție de evidențele financiar-contabile.

[36] Bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural naţional mobil sunt:

1. bunuri arheologice şi istorico-documentare, (…);

2. bunuri cu semnificaţie artistică, precum:

a) opere de artă plastică: pictură, sculptură, grafică, desen, gravură, fotografie şi altele;

b) opere de artă decorativă şi aplicată din sticlă, ceramică, metal, lemn, textile şi alte materiale, podoabe;

c) obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier şi altele;

d) proiecte şi prototipuri de design;

e) materiale primare ale filmelor artistice, documentare şi de animaţie;

f) monumente de for public, componente artistice expuse în aer liber;

3. bunuri cu semnificaţie etnografică, (…);

4. bunuri de importanţă ştiinţifică, (…);

5. bunuri de importanţă tehnică, (…).

[37] Art. 11 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil

„Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face:

1. din oficiu, în următoarele situaţii:

a) pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi administrate de instituţii publice, regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale sau alte societăţi la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar;

b) pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea cultelor religioase;

c) pentru bunurile culturale mobile care fac obiectul unei vânzări publice prin licitaţie sau prin intermediul unui agent autorizat;

d) pentru bunurile culturale mobile pentru care se solicită exportul temporar sau definitiv;

e) pentru bunurile culturale mobile descoperite întâmplător ori în cadrul unor cercetări arheologice, etnologice, paleontologice sau geologice;

f) pentru bunurile culturale mobile confiscate;

g) pentru bunurile culturale mobile care au făcut obiectul unor tentative de export ilegal;

h) pentru bunurile culturale mobile care au părăsit ilegal teritoriul României;

i) pentru bunurile aflate în custodia instituţiilor publice, care urmează să fie restituite;

j) pentru bunurile culturale mobile ce urmează a fi restaurate;

k) pentru bunurile culturale mobile ce fac obiectul declanşării unei cercetări penale;

2. la solicitarea persoanelor fizice şi a celorlalte persoane juridice de drept privat, proprietare ale bunului respectiv.”

[38] Art. 15 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.

[39] OG nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor.

[40] Potrivit art. 3 alin. (3) din Ordonanța nr. 24/2011, evaluatorii autorizaţi desfăşoară, în principal, următoarele activităţi:

a) evaluări de bunuri imobile;

b) evaluări de întreprinderi;

c) evaluări de bunuri mobile;

d) evaluări de acţiuni şi alte instrumente financiare;

e) evaluări de fond de comerţ şi alte active necorporale;

f) verificări de rapoarte de evaluare.