Din copilărie am fost fascinată de pădure, arbori și rădăcini și m-a impresionat puterea simbolistică a acestora. Am fost tulburată de imaginea unor arbori doborâți de furtună și am fost uimită de rezistența altora la intemperii. Mai târziu am aflat că ceea ce separă arborii doborâți de cei care falnic rămân „în picioare” sunt rădăcinile acestora. În mod firesc, rădăcinile mici și superficiale au condus la prăbușire sub puterea vântului pe când rădăcinile profunde și puternice au dat putere arborilor să supraviețuiască. Am admirat faptul că rădăcinile nevăzute și tăcute sunt secretul arborilor puternici și admirați. Cumva, mereu am considerat că rădăcinile sunt secretul rezistenței unei familii, unei profesii și unui popor. Provocată de aceste gânduri, nu de puține ori am reflectat la cât de admirată este profesia noastră și la cât de bine a făcut față vremurilor vitrege, atacurilor lacome și transformărilor sociale. Istoria pe care o regăsim în arhive și în publicații ne dezvăluie rădăcinile unei profesii față de care trebuie să avem întreaga noastră considerație. Să descoperim prin cercetare episoade istorice care au consolidat profesia de notar și personalități ale vremii care s-au luptat pentru prezentul nostru profesional.

Sărbătorile de iarnă ne aștern în față un nou an despre care nu putem spune multe, dar pe care îl privim cu speranță și optimism. Ce moment ar fi mai bun pentru a ne gândi la istoria și trecutul nostru decât acela care ne încarcă cu speranță pentru ce urmează? Rădăcinile sunt cele care fac posibil prezentul și reprezintă energia cu care ne construim viitorul! Să privim în urmă cu recunoștință. Să privim în viitor cu responsabilitate! Să fim conștienți că noi am devenit rădăcinile colegilor noștri de mâine și că de noi depinde ca profesia să reziste!

La mulți ani dragi colegi de astăzi și din viitor!

Doina Rotaru