Notar public
prof. univ. dr.
BOGDAN
LIVIU CIUCĂ
Redactor-șef
BULETINUL
NOTARILOR PUBLICI

Cu puţin timp în urmă, o ştire ce părea mai degrabă „colorată” decât una care să te pună pe gânduri mi-a atras atenţia şi mi-a provocat o serie de întrebări. Multe dintre acestea cu răspunsuri îngrijorătoare, altele deocamdată rămase fără răspuns.

 La data de 14 iunie 2019, la ora 6.55, pe site-ul publicaţiei Libertatea, titlul unui articol provoca uimire şi îndolieli deopotrivă.

 „Am fost acasă la primul judecător-robot al lumii. În Estonia, cele mai simple procese civile sunt tranşate de inteligenţa artificială…”

 Recunosc că fac parte dintre cei care apreciază şi utilizează noile tehnologii, dar care respectă valoarea şi beneficiile tradiţiei. Îmi este greu să-mi imaginez un judecător fără robă, o sală de judecată on-line în care nimeni nu se ridică în picioare în semn de respect pentru instanţă. Îmi este aproape imposibil să-mi imaginez un robot care identifică şi respectă spiritul legii şi nu se rezumă doar la litera ei.

 Cu toate acestea, depăşind cu greu avalanşa de scenarii ştiinţifico-fantastice ce m-au cuprins, m-am străduit să uit de scenele din acele filme de anticipaţie în care planete întregi erau conduse despotic de roboţi şi am încercat să-mi imaginez cum funcţionează concret un asemenea judecător.

 Recunosc, Andreea Archip, autoarea articolului, mi-a furnizat o mulţime de elemente care m-au ajutat să-mi imaginez procedura.

 Am înţeles că totuşi un judecător asistent om cercetează şi verifică documentaţia depusă, apoi o înaintează unui judecător-robot care decide şi lansează către debitor notificarea de plată. Am aflat că astfel de procese au ca miză sume până la 6.400 de euro, dar că departamentul de IT din ministerul de justiţie din Estonia doreşte să ridice miza. Am citit că se doreşte extinderea sistemului şi la alte cauze, precum cele care vizează pensia alimentară. Am aflat că estonienii sunt îngrijoraţi că vor dispărea judecătorii. Am citit că 10% din sentinţele obţinute de la un judecător robot sunt atacate, dar, în acelaşi timp, doar 6% din sentinţele date de un judecător om sunt contestate. Am concluzionat că numărul mic de contestaţii se datorează educaţiei estonienilor şi respectului acestora faţă de instanţa de judecată. M-a uimit profunzimea modificărilor generate de existenţa unui asemenea judecător-robot şi nu am înţeles cum „specia dominantă a planetei testează cedarea unei părţi din discernămân- tul său, din puterea de a împărţi lucrurile în drepte şi nedrepte către inteligenţa artificială”.

 Am citit că în Estonia poţi intenta un proces on-line folosind site-ul www.e-toimik.ee, deoarece estonienii au (încă din 2001) identitate electronică verificată. Nu am înţeles cum se poate verifica on-line dacă discernământul celui care are identitate electronică verificată nu este cumva viciat.

 În final, cu simpatie totuşi pentru instrumentele IT, dar cu o nostalgie asumată, am înţeles că pe altarul confortului şi al conceptului de IT-Absolut se pot sacrifica multe. Chiar şi solemnitatea sălii de judecată şi a robei judecătorului. Chiar şi pasionanta pledoarie finală a avocatului.

 Ce va urma? Vom afla în curând…