S-a născut la 28.06.1891 în comuna Copăcel, județul Făgăraș, având ca părinți pe Dumitru Pop (1857-1912), învățător de religie greco-catolică, și  Cornelia Stoian (1869-1956), din Bran, ei fiind căsătoriți în 1885.

Octavian Pop își ia bacalaureatul în 1910, la prestigiosul Liceu „Andrei Șaguna” din Brașov și licența la Facultatea Teologică Greco-Catolică. Tot în 1910, se înscrie la Universitatea de Științe Francisc Iosif din Cluj. Este diplomat al Școlii administrative, profilul notari. Din 14.04.1927 este doctor în Drept al Facultății din Cluj.

Asemenea altor români, în timpul Războiului de Întregire a Neamului (1916-1919), se retrage cu Armata Română, făcând întreaga campanie 1916-1919. După demobilizare își continuă studiile.

Încă din anul 1920, intră în administrația publică, având cel mai mic grad – practicant administrativ. Cu tenacitate și competență ocupă funcții importante în ierarhia administrativă: pretor, secretarul Prefecturii, notar județean la Prefectura Făgăraș până în 1924, prim notar la primăria urbană Baia Mare, șef serviciu și subdirector până în 1930, secretar general al județului Satu-Mare cu grad de subdirector cl. I până în 1938, director de serviciu la Rezidența Regală Cluj cu grad de director cl. II.

Între 1922 și 1924 a funcționat ca profesor titular la Școala de notari din Făgăraș.

Din arhiva familiei am desprins titlul unor lucrări: Regulament de organizare al servicilor și al exploatării bunurilor orașului Baia Mare, 420 de pagini; Regulamentul stațiunei climatice Baia Mare; Regulamentul de ședințe al Consiliului județean; Regulamentul tip pentru organizarea serviciilor de la notariate; Regulament pentru organizarea serviciilor județului Satu Mare; Regulamentul tip de hornărit; Regulamentul tip de edilitare pentru comunele rurale; Studiu asupra drepturilor românilor din județul Satu Mare trimis Ministerului Internelor Nr. 1931/1932; Rapoarte generale despre situația județului Satu Mare scoase din broșuri; colaborator la Monografia județului Satu Mare și realizările sub dominația românească; Regulamentul de funcționare a serviciului M. O. N. T. de la ținut, Colecția de jurisprudență administrativă; Regulament de organizare a Serviciilor Prefecturei județului Brașov; Regulament pentru organizarea și funcționarea atelierului mecanic al Prefecturei Brașov; Regulament pentru organizarea pompierilor rurali ș.a.

          Pentru meritele sale profesionale și serviciul credincios țării, Pop Octavian, secretar la Prefectura Făgăraș, primește la 9 noiembrie 1922, prin decretul semnat de Regele Ferdinand I, Ordinul Coroana României în grad de Cavaler, iar la 16 aprilie 1930, fiind prim notar al comunei Baia Mare, județul Satu Mare, este numit membru al Ordinului Coroana României în grad de Ofițer.

În tot timpul vieții a păstrat legături strânse cu ramura de rude dinspre mama, care provenea dintr-o veche și numeroasă familie ce locuia în vecinătatea Castelului Bran. Emilian Stoian, unul din verii săi, își amintește că „într-o frumoasă seară de vară, noaptea după orele zece, Octavian Pop, care avea o voce frumoasă și deosebit de puternică, în parcul din fața castelului, a cântat aproape un ceas cântece vechi românești. În liniștea sacră a acelei nopți cu lună, cântece ca «Pe Mureș și pe Târnave», «De-ar fi mândra–n dealla cruce» au ajuns până în iatacul Reginei Maria care, impresionată, a ieșit în balconul dinspre lac pentru a auzi melodiile acestei romantice și nemaîntâlnite balade. A doua zi a trimis pe aghiotant să se intereseze cine era acel tânăr trubadur, căruia a ținut să-i trimită regalele sale felicitări.” Îndepărtat din administrație, în septembrie 1961 pleacă la cele veșnice.