REGLEMENTAT PRIN LEGEA nr. 216 din 14 iulie 2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și a altor acte normative – O ALINIERE IMPORTANTĂ PENTRU ROMÂNIA LA CERINȚELE UNIUNII EUROPENE (Partea a II-a continuare din numărul trecut)

I. De la pandemie la război – legea insolvenței în timp de criză. Influența factorilor macroeconomici asupra succesului restructurărilor/reorganizărilor debitorilor în dificultate

Covid-19 și-a făcut apariția într-o economie globală aflată pe o traiectorie ascendentă accelerată, oferind o lecție dură, costisitoare și impunând o transformare profundă și o reinventare a societății și a perspectivei economice. În timp ce impactul pandemiei de covid încă persistă, invazia Rusiei în Ucraina a generat noi obstacole în drumul către redresarea economică globală, creându-se un context socioeconomic fără precedent, o criză sistemică conturată, pe de-o parte, de transformările impuse de pandemie prin lupta de rezistență și restabilizare socială și financiară, iar, pe e altă parte, de efectele inflației, efectele creșterii prețurilor privind energia și cele ale unei preconizate recesiuni, efect de bumerang al sancțiunilor financiare și economice ample și considerabile impuse Rusiei de guvernele din întreaga lume. Astfel, actualul peisaj geopolitic prefațat de acțiunile Rusiei a generat tensiuni în multiple puncte globale de interes, tensiuni ce s-au suprapus și contopit cu cele generate de criza economică și de sănătate declanșate de pandemie și „nevindecate” pe deplin.

Organizația Mondială a Comerțului (OMC), care și-a revizuit în mod semnificativ estimările privind evoluția comerțului mondial pentru anul 2023[1], indică o creștere a comerțului mondial cu doar 1%, comparativ cu estimările anterioare privind un avans de 3,4%, iar, în ceea ce privește Produsul Intern Brut mondial, previziunile economiștilor OMC arată o creștere de 2,8% în 2022, respectiv 2,3% în 2023.

Totodată, potrivit Raportului realizat în septembrie 2022 de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE)[2], lumea plătește un preț mare pentru războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, în sensul în care PIB-ul global a stagnat în al doilea trimestru al anului 2022, iar producția a scăzut în economiile G20, în multe economii inflația din prima jumătate a anului 2022 fiind la cel mai ridicat nivel din anii 1980. Astfel, în comparație cu previziunile OCDE din decembrie 2021, înainte de declanșarea războiului Rusia-Ucraina, PIB-ul global este acum proiectat să fie cu cel puțin 2,8 trilioane USD mai mic în 2023, iar cele patru concluzii care se desprind sunt: economia mondială încetinește mai mult decât se anticipa, inflația a devenit mai răspândită, aceasta se va diminua, dar va rămâne la niveluri ridicate, reducerea cererii și diversificarea ofertei sunt necesare pentru a avita penuria de energie. De exemplu, în Germania întreruperile de pe lanţurile de aprovizionare internaţionale au testat până la limită rezistenţa industriei globalizate, bazată pe importuri de materii prime şi exporturi de produse. Mai toate companiile germane se plâng de penuria de forţă de muncă de acasă, deşi ţara lor este cea mai populată din Europa şi permisivă cu imigranţii. Dependenţa de gazele ruseşti lasă fără materie primă o mare parte din industria chimică, iar autorităţile sunt puse să aleagă între confortul populaţiei şi continuitate în producţia industrială, având în vedere că marii constructori auto germani s-au extins în zone în care gazele ruseşti se găsesc încă din abundenţă. Potrivit OCDE, presiunile inflaționiste se extind dincolo de alimente și energie, întreprinderile din întreaga economie „traversând” prin costuri mari ale energiei, transportului și ale forței de muncă, iar presiunile inflaționiste mai ample au fost deja evidente în Statele Unite la începutul anului 2022, acest lucru observându-se acum și în zona euro și, într-o mai mică măsură, în Japonia.

Conform Barometrului realizat recent de către Coface[3], Europa rămâne totuși ținta celor mai grele perspective, ce se va lovi de o recesiune inevitabilă, concretizată în suspendarea activităților neprofitabile datorate costurilor energiei sau unei raționalizări decretate de către guverne, rezultând o producție redusă și un declin al PIB-ului. Fără o diversificare suficientă a ofertei și o reducere ordonată a cererii, experții OCDE consideră că toate aceste șocuri ar putea reduce creșterea economiilor europene cu peste 1¼ puncte procentuale în 2023, comparativ cu valoarea de referință, și ar putea crește inflația cu peste 1½ punct procentual, fapt ce ar „dezveli” cu adevărat recesiunea țărilor europene în 2023.

Am considerat oportună această scurtă „navigare” prin tabloul socioeconomic general, global, care creionează perspectivele anului 2023, astfel încât să conștientizăm constrângerile și provocările economice actuale și viitoare, pentru a „păși” spre următoarea etapă ce vizează o „radiografie” a mediului de afaceri și o identificare a instrumentelor economice și juridice de salvgardare imediată a companiilor aflate în dificultate financiară.

Mediul de afaceri se confruntă cu numeroase provocări încă de la începutul pandemiei, cunoscând un traseu sinuos și spinos, amprentat de „efectul de lacăt” și incertitudini fără precedent în 2020, de o revenire în forță în 2021 și „scufundat” într-o criză sistemică în 2022, ca urmare a declanșării războiului Rusia-Ucraina.

Într-o variantă mai optimistă, ne place să afirmăm, mai degrabă, că anul 2020 a reprezentat startul unui declin economic şi social, dar și startul unei reforme legislative profunde, în special în privința normelor ,,cheie” ce vizează economia, cum este și domeniul insolvenței, motiv pentru care vom pleca de la premisa că orice criză devine și o oportunitate pentru o reformă semnificativă în societate sau, mai bine zis, nicio criză nu trebuie irosită.

Restrângând sfera de analiză, ne vom îndrepta atenția asupra contextului național pentru a lua contact cu realitatea economică actuală a țării noastre, în sensul în care în România insolvențele au crescut cu 16% în primul semestru din 2022 față de aceeași perioadă din anul precedent și cu 6% peste nivelul anterior pandemiei. Astfel, cel mai recent studiu Coface[4] în materie de insolvență arată că pierderile financiare cauzate de companiile insolvente în primul semestru din anul 2022 au ajuns la 2,7 miliarde de lei, în creștere cu 36% față de impactul similar din aceeași perioadă a anului 2021 și aproape cât toate pierderile generate de companiile care au intrat în insolvență în anul 2020, indicator ce confirmă încă o dată tensiunile prin care trec societățile din România și lupta de a supraviețui într-un cadru volatil, în continuă schimbare, reflectând dependența acestora de evoluția contextului geopolitic și a tabloului macroeconomic.

Totodată, potrivit ultimelor date publicate pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC)[5], în primele nouă luni din 2022 au fost înregistrate 4.767 de insolvențe. O latură îngrijorătoare rezultă și din statisticile privind numărul companiilor care și-au întrerupt activitatea în primul semestru din anul 2022, respectiv 62.567 de societăți, în creștere cu 12% față de aceeași perioadă a anului 2021. Cu toate acestea, numărul firmelor nou înregistrate a crescut la 76.962, din care SRL reprezintă 57.808, cu 7% mai mult decât în același semestru din anul 2021, analiștii[6] susținând că s-a atins astfel maximul ultimului deceniu din perspectiva evoluției semestriale. Analizând în oglindă creșterea importantă a companiilor care și-au întrerupt activitatea (+12%) cu creșterea numărului celor noi înmatriculate (+7%), putem lua în considerare o migrare a afacerilor vechi către cele noi, adică nevoia de reinventare, reorientare și dinamism în ecosistemul de afaceri. Această reorientare bifează și schimbarea comportamentului și culturii companiilor, care au devenit din ce în ce mai preocupate de încasarea mai rapidă a facturilor și de analiza partenerilor de afaceri. De exemplu, în Germania companiile au devenit foarte vigilente, oferind termene de plată scurte și preferând să încaseze crențele cât mai repede posibil.[7]

Privind către viitor, principalele provocări ale companiilor se vor concentra asupra scăderii profitabilității și decelerării investițiilor raportat la creșterea dobânzilor, scăderea consumului și incertitudinile fiscale, factori ce vor accentua dificultatea de rambursare a datoriilor comerciale și bancare, alimentându-se continuarea trendului de creștere a insolvențelor.

Spuneam că pandemia a dat startul unei schimbări a percepției, prin care umanitatea a suportat „noul” mai ușor din nevoia de adapatare, digitalizarea a atins cote de neimaginat, legislația a suportat o modelare surprinzător de rapidă, ceea ce ne face să credem că și cultura celei de-a doua șanse și a prevenției în business poate „prinde rădăcini” solide pe fondul crizei sanitare, sociale și economice. De ce? Pentru că privim lucrurile mult mai în profunzime. Este șansa noastră spre a face trecerea la un nou capitol al mediului de afaceri prin eliminarea stigmatului insolvenței și dezvoltarea spiritului de negociere. În esență, șansa de supraviețuire a companiilor va depinde de viteza cu care acestea reacționează la semnalele de avertizare, la opțiunile oferite de legislație, folosind toate informațiile relevante într-un mod alert și adaptându-se în permanență la scenariile socioeconomice imprevizibile și oscilante. Poate că, într-adevăr, „oamenii acceptă schimbarea doar atunci când se confruntă cu necesitatea și recunosc necesitatea doar atunci când o criză este asupra lor”[8].

Antreprenorii ar trebui să aibă în vedere în primul rând prevenția insolvenței, transparența și negocierea fiind mult mai utile decât ascunderea „sub preș” a realității economice și a lipsei de capital. Avem nevoie, desigur, de o schimbare a percepției asupra debitorului insolvent și a viziunii ce ține de esența culturii noastre puternic amprentate de ideea de culpă impardonabilă a falitului.

Sub presiunea multitudinii de indicatori macroeconomici ce destabilizează actualul mediu economic, leadershipul unei întreprinderi trebuie să se construiască în primul rând pe o strategie anticipativă, perfect și continuu adaptabilă la condițiile pieței, echivalentă restructurării preventive sau continue. Și putem invoca aici practica Turnaround Preventiv[9] și managementul strategic activ, caracterizat prin anticipare, alertă, agilitate și adaptare, adică informare permanentă și conexiunea mediului de afaceri cu potențialele instrumente juridice și economice de restructurare, dar și cu specialiștii în domeniu. Acest „stil de viață” al companiei nu face decât să creeze o cultură și o stare permanentă de alertă și anticipare a provocărilor ce vin, de consolidare a puterii de adaptabilitate și a capacității de rezistență, devenind astfel mai agilă prin strategia de restructurare continuă. În cazul în care aceste elemente nu pot fi îndeplinite, riscul de eșec crește și finalmente conduce la al doilea nivel de restructurare, cea curativă, care răspunde unei stări mult mai fragile din punct de vedere financiar și poate conduce la zona de insolvență și chiar faliment. Ne întrebăm astfel dacă mediul de afaceri, în special IMM-urile, a luat contact cu modificările aduse Legii insolvenței nr. 85/2014 prin Legea nr. 216/2022, modificări care conturează cadrul acesta de restructurare preventivă și evitare pe cât posibil a restructurării curative.

După criza financiară din 2007-2008 s-a acordat o mare atenție instituției insolvenței, punându-se accentul cercetării pe comportamentul managerial inadecvat, ca factor intern prioritar declanșator al stării de dificultate financiară a debitorilor.

Actualele crize sistemice au schimbat însă perspectiva de analiză, care și-a mutat centrul de greutate pe factorii externi care destabilizează managementul unei companii. Se ridică astfel întrebarea: Care ar trebui să fie rolul actual al insolvenței și cum ar putea această instituție să sprijine economia și să atenueze impactul acestor factori externi perturbatori asupra debitorilor și asupra societății, în general? Desigur că pe perioada pandemiei au fost luate măsuri ad-hoc de insolvență. Ca o privire retrospectivă, la nivel mondial, am putea afirma că, începând din anul 2020, legiuitorii au răspuns aproximativ asemănător în privința măsurilor în domeniul insolvenței. INSOL International a realizat împreună cu World Bank Group un Raport^[10] – ,,Corporate Insolvency: Responses in Times of Covid-19: Report” -, prin care au fost prezentate diferitele răspunsuri ale guvernelor la criza generată de Covid-19, unele mai rapide, altele mai tardive. De exemplu, Italia, Spania și Turcia au suspendat efectiv dreptul creditorilor de a iniția o procedură de insolvență în această perioadă, măsură anunțată și de către India. Cert este că majoritatea țărilor au plusat pe reformarea politicii de restrucurare a debitorilor aflați în dificultate ca urmare a crizei generate de Covid-19, însă minusul identificat este acela că reforma s-a oprit la perioada stării de alertă, la un context temporal restrâns. Cum este, de exemplu, Portugalia, care a mizat pe ideea că ,,problemele grave necesită remedii extraordinare”, creând astfel proceduri de restructurare extraordinare pentru o criză extraordinară prin Legea nr. 75/27 noiembrie 2020, menite să permită restructurarea mai accelerată a întreprinderilor afectate, mecansim accesibil pe o perioadă de timp limitată, respectiv până la data de 31 decembrie 2020, cu posibilitatea de prelungire. Interesant este că aceste proceduri extraordinare nu au implicat costuri și au putut fi accesate doar o singură dată.[11] Și Polonia a fost un exemplu al procedurilor de restructurare simplificate (SRP) temporare, pe perioada impactului pandemiei Covid-19, care, în principiu, corespund procedurii scheme of arrangement cunoscute de legislația engleză. Procedura simplificată de restructurare presupune că restructurarea se efectuează cu participarea limitată a instanței, dar sub supravegherea unui consilier de restructurare ales de debitor.

Ca o scurtă trecere în revistă și a „amprentei” pe care și-a lasat-o declanșarea pandemiei de Covid-19 asupra „tabloului” legislativ din domeniul insolvenței[12], amintim Legea nr. 55 din 15 mai 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19[13], în cuprinsul căreia legiuitorul a alocat un număr de articole, am putea spune chiar generos, dedicând secțiunea a 8-a exclusiv materiei insolvenței, dar și Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative.[14] Legea nr. 55/2020[15] a fost doar startul de reformare legislativă a materiei insolvenței, întrucât o parte din măsurile dispuse inițial doar pentru perioada stării de alertă au fost preluate ulterior de Legea nr. 113/2020, care le-a conferit caracterul definitiv în cuprinsul Codului insolvenței – Legea nr. 85/2014. În esenţă, reformarea de ansamblu a Codului insolvenței era urgentă și absolut necesară, legiuitorul român intervenind cu modificări majore și sistematice asupra Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă într-un moment în care situaţia economică trecea prin cele mai grele încercări şi impunea în mod evident schimbări legislative la toate nivelurile, nu doar de nivel macroeconomic.

Legea nr. 113/2020[16] a creat, în realitate, cadrul legislativ necesar pentru a transpune la nivel intern Directiva UE 1023/2019 privind cadrele de restructurare, a doua șansă și remiterea de datorie, în baza Legii nr. 216/2022.

Ne bucurăm iată de o reformă legislativă solidă în zona de restrucurare a debitorilor în dificultate. Să nu uităm totuși de influența indicatorilor macroeconomici asupra ratei de succes a restructurărilor și reorganizărilor. De exemplu, dacă avem în vedere două firme, cu aceleași caracteristici, aflate în procedura de restructurare sau de reorganizare judiciară, dar în perioade diferite, au acestea oare aceeași rată de succes? Răspunul este cu siguranță „nu”. Acest „nu” este motivat de influența factorilor externi, de mediul socioeconomic în care se produce restructurarea. O companie care intră în reorganizare sau restructurare într-o perioadă de criză se va confrunta cu un mediu diferit și cu o luptă mult mai spinoasă de supraviețuire.Tocmai de aceea, legislația insolvenței se bucură acum de o mai mare flexibilitate în abordarea procedurilor de prevenire a insolvenței și cea a reorganizării judiciare, dar și de o îngăduință din partea stakeholders, detașându-se de ideea de factori interni care au declanșat instabilitatea economică a companiei, respectiv un management defectuos, lipsa de strategie etc. și aplecându-se mai mult pe factorii externi care au creat efectul unor dificultăți financiare în lanț, efectul de domino.[17]

       Tocmai de aceea, este absolut necesar să conștientizăm contextul economic și să acordăm o șansă debitorilor aflați în dificultate, printr-un sacrificiu comun, caracteristică a insolvenței, acești factori macroeconomici, independenți de voința debitorului, cum sunt inflația, creșterea dobânzilor, scăderea puterii de cumpărare și reducerea abruptă a venitului intern brut, reprezentând realitatea depresiunii economice pe final de an 2022 și început de an 2023. O realitate în care programe guvernamentale de susținere a economiei contra efectelor negative ale perioadei de pandemie, precum IMM Invest, de exemplu, poate că au eșuat față de previziunile care au stat la baza conceperii acestora.

De altfel, să nu uităm că insolvența, un  instrument juridic „viu” și complex, în continuă perfecționare și reformare, capabil să atenueze impactul factorilor macroeconomici externi, se află în centrul de interes internațional, european, dar și național, de curând organizându-se Summitul Europei de Est la București[18], context în care experți cu reputație internațională în restructurare financiară, strategie de afaceri, economie, legislație și politici publice s-au reunit în luna septembrie 2022 pentru a pune în discuție provocările și a identifica oportunitățile emergente pentru mediul de afaceri, în contextul noului climat politic, economic și de securitate din Europa.

       II. Scurte considerații cu privire la schimbul de experiență între regiuni în domeniul insolvenței. Provocări în vremuri de „criză” a legii

În timp ce ultimul deceniu a demonstrat un angajament puternic al legiuitorului UE de a armoniza legislația privind restructurarea și insolvența, în special restructurarea preventivă, în urma pandemiei de COVID-19 statele membre au recurs în plan secund la mecanisme de restructurare preventivă. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că procedurile de preinsolvență nu sunt de ajutor pentru a aborda potențiala creștere bruscă a numărului de insolvențe sistemice, cauzată de o pandemie sau de o criză în general. Prin urmare, setul de instrumente de restructurare oferit de UE prin Directiva 1023/2019 a fost totuși la limita inferioară a utilizării, întrucât statele membre au trebuit să acționeze rapid și independent, prin introducerea de instrumente ad-hoc în setul de mecanisme de salvare și restructurare, mai precis prin adoptarea „pachetelor de ajutor” și susținere economică.

Criza în cascadă a scos la iveală unele dintre limitele strategiilor de armonizare ale UE. Având în vedere șocul economic acut care a provocat insolvența imediată a multor afaceri, nu a existat timp sau oportunitate pentru a recurge la prevenție, chiar dacă astfel de proceduri erau disponibile la momentul respectiv, cu atât mai mult cu cât Directiva 1023/2019 era în faza de implementare. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că statele membre au recurs la conceperea unor soluții de urgență la nivel intern pentru a aborda efectele majore ale crizei. În plus, adoptarea de noi instrumente juridice de către legiuitorul UE necesită, de obicei, mult timp, așa cum este cazul tratatelor, regulamentelor, directivelor și deciziilor. Recomandările și avizele pot fi adoptate mai rapid, dar nu vor fi obligatorii pentru statele membre. În consecință, legiuitorul UE a fost nevoit să lase guvernelor naționale inițiativa soluționării efectelor imediate ale crizei.[19]

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că UE nu a lipsit complet în gestionarea crizei. În primul rând, Comisia a cerut în mod activ statelor membre să asigure un răspuns coordonat la criză. Asigurarea stabilității pieței interne a rămas o preocupare centrală a UE în timpul pandemiei, dar și în timpul crizei generate de război. În al doilea rând, Comisia s‑a angajat să pună la dispoziție fonduri pentru atenuarea efectelor economice și a considerat că principalele răspunsuri fiscale ar trebui să vină din partea statelor membre.

Ca atare, în primăvara anului 2020, Comisia a emis un cadru temporar pentru măsurile de ajutor de stat pentru a sprijini economia în timpul focarului de COVID-19, iar cadrul temporar a stabilit cerințele de compatibilitate și a prevăzut un răspuns rapid din partea Comisiei. În plus, Consiliul a facilitat întâlniri în care au fost împărtășite experiențe și abordări, iar Comisia a comunicat diferitele măsuri care au fost puse în aplicare, inclusiv în ceea ce privește legislația privind restructurarea și insolvența.[20]

Deși, în urma izbucnirii pandemiei de COVID-19 în februarie/martie 2020, țările au recurs, în primul rând, la soluții interne pentru a atenua efectele socioeconomice și a limita șocul economic, s-a observat totuși o convergență normativă remarcabilă, accelerată de pandemie.

De exemplu, la 1 ianuarie 2021, Țările de Jos au introdus WHOA (Wet homologatie onderhands akkoord) în Legea olandeză privind falimentul (Faillissementswet, DBA). WHOA reprezintă o nouă procedură de restructurare, în principal extrajudiciară, disponibilă companiilor aflate în dificultate financiară. Construită pe baza tradiției anglo-americane a schemelor de aranjament și a procedurii Capitolului 11 – SUA, precum și în baza Directivei UE 1023/2019, WHOA permite debitorului, dar și creditorilor să propună un plan de restructurare a obligațiilor financiare ale debitorului. Odată aprobat de procentele relevante din fiecare clasă de creditori și sub rezerva confirmării instanței, acest plan devine obligatoriu pentru toți creditorii afectați. În plus, WHOA permite instanței să rezilieze contractele executorii sau oneroase la cererea debitorului. Trebuie subliniat aici că, anterior acestei modificări, Codul olandez al falimentului, care datează din 1896, stipula doar suspendarea plăților și falimentul.

O tendință similară poate fi observată în Germania, unde a fost introdus un nou cadru pentru restructurările în afara procedurilor formale de insolvență. Conform noii legi germane privind restructurarea (StaRUG ), debitorii își pot restructura obligațiile financiare în afara procedurii oficiale de insolvență. Prin transpunerea Directivei, Germania se bucură, în sfârșit, de un cadru juridic cuprinzător pentru restructurările extrajudiciare, care este nou pentru peisajul restructurării interne. Noul proiect de lege permite rezilierea contractelor dacă este necesar pentru restructurare și oferă posibilitatea unui moratoriu asupra măsurilor individuale de executare. Legislația germană a deschis un nou drum în ceea ce privește StaRUG. În acest sens, procedurile de restructurare în temeiul StaRUG nu vor fi considerate proceduri de insolvență, iar deciziile judecătorești sunt necesare doar într-o măsură redusă. Condiția prealabilă pentru aplicarea StaRUG este iminenta nelichiditate a unei companii.[21]

Deși introducerea acestor proceduri, precum și conținutul lor au fost influențate de procesul de armonizare al UE, trebuie să recunoaștem că acestea reprezintă răspunsuri atât de necesare la solicitările interne de reformă a cadrelor interne ale țărilor. Acesta este, în special, cazul unora dintre țările luate în considerare aici, cum ar fi Olanda, care, înainte de intrarea în vigoare a WHOA, nu avea o lege de restructurare efectivă.

Cert este că țările europene se îndreaptă către implementarea unor dispoziții și mecanisme similare de insolvență și restructurare, axate pe facilitarea salvării întreprinderilor aflate în dificultate, dar viabile, promovând, în special, restructurările timpurii și oferind debitorilor o a doua șansă. Chiar și în absența unor prevederi obligatorii precum cele stabilite de Directiva UE, stetele membre ar fi urmat o cale comună, printr-un fel de schimb de experiență și bune practici, promovând astfel un grad semnificativ de convergență juridică de jos în sus.

Pot exista mai multe motive pentru o astfel de alegere, iar unul dintre cei mai proeminenți factori care ar fi putut contribui la un astfel de rezultat este că, deși diferențele nuanțate pot fi explicate de interesele naționale și de diferențele normative, criza socioeconomică a creat un climat în care eșecul afacerii nu este asociat unui management defectuos. Deși destigmatizarea insolvenței și a eșecului în afaceri în legislațiile naționale a fost un obiectiv permanent al instituțiilor UE, „mulțumită” pandemiei de COVID-19, statele membre au recunoscut în cele din urmă că acel eșec poate fi cauzat, în primul rând, de factori externi, mai degrabă decât de decizii manageriale proaste.

Ca dovadă a interconectării și cooperării permanente în domeniul insolvenței, ca element cheie în reașezarea economiei mondiale, atât la nivel european, cât și internațional, reamintim faptul că, la data de 15 iulie 2022, Grupul de lucru V al Comisiei UNCITRAL s-a reunit cu prilejul celei de-a 25-a aniversări a Legii-model a UNCITRAL privind insolvența transfrontalieră (MLCBI), eveniment ce a permis evidențierea interesulului tot mai mare la nivel global nu numai pentru acest instrument, dar și pentru alte legi-model și ghiduri din domeniul dreptului insolvenței.[22] De altfel, adoptarea Legii-model în 1997 a fost urmată de adoptarea mai multor instrumente privind dreptul insolvenței de către UNCITRAL, care acoperă majoritatea, dacă nu toate aspectele unui cadru de insolvență puternic și eficient, instrumente acceptate pe scară largă ca oferind soluții adecvate multor țări aflate în diferite stadii de dezvoltare economică, indiferent de sistemul juridic din care aparțin. Punctăm și fapul că legile-model UNCITRAL sunt, de asemenea, utilizate pe scară largă ca instrumente de referință atunci când se evaluează eficiența cadrelor juridice naționale și orice nevoie de reformă ulterioară. Cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a Legii-model a UNCITRAL privind insolvența transfrontalieră, secretariatul UNCITRAL a organizat o discuție între părțile interesate de reforma legislației în materie de insolvență, bifându-se câteva exerciții de evaluare.

Evaluările efectuate în timpul perioadei de raportare au subliniat necesitatea creșterii gradului de conștientizare și înțelegere a textelor UNCITRAL privind insolvența de către practicienii în insolvență din statele care adoptă MLCBI, în special din țările în curs de dezvoltare, și, de asemenea, nevoia pentru dialogul tradițional transregional și transjuridic pe plan intern și transfrontalier în chestiuni de insolvență. Totodată, s-au evidențiat activitățile secretariatului UNCITRAL referitor la extinderea cunoștințelor cu privire la textele UNCITRAL privind insolvența în Asia și Pacific, unde UNCITRAL a avut o prezență regională [Centrul Regional pentru Asia și Pacific (RCAP), care și-a sărbătorit a 10-a aniversare în 2022]. Formarea judiciară și masa rotundă care au avut loc în perioada de raportare au fost considerate propice pentru consolidarea capacității sistemului judiciar, în special judecătorii din țările în curs de dezvoltare, în vederea aplicării corecte a instrumentelor oferite de UNCITRAL pentru o cooperare fructuoasă în domeniul insolvenței transfrontaliere. De altfel, inițiativa de consolidare a celor mai bune practici internaționale în domeniul insolvenței s-a concretizat și printr-o platformă de acces pentru judecătorii din întreaga lume, în special din țările în curs de dezvoltare, în cadrul căreia să-și împărtășească experiențele în gestionarea cazurilor interne de insolvență, creându-se și un dialog direct ca bază pentru viitoare colaborări. Un astfel de program de formare online permite dezvoltarea unei rețele de judecători specializate în insolvență prin mijloacele de comunicare judiciară directă. De asemenea, s-a sugerat că traducerea textelor UNCITRAL în limbile locale ar putea face reglementările UNCITRAL accesibile și disponibile pentru persoanele interesate, care ar promova continuarea armonizării internaționale a dreptului insolvenței.[23]

Concluziile care s-au desprins au fost: necesitatea unor eforturi sporite pentru promovarea amplă a procedurilor de restructurare, dar și de reorganizare, îmbunătățirea cooperării și coordonării tranfrontaliere în materie de insolvență, dar și reforma legislativă care ar pune în aplicare o insolvență simplificată pentru microîntreprinderi și întreprinderi mici (IMM-uri), instrumentele UNCITRAL reflectând cele mai bune practici în abordarea diferitelor probleme de insolvență a afacerilor ca punct de referință pentru reforma legii insolvenței naționale. Astfel, UNCITRAL a insistat din nou asupra Legii-model privind un regim simplificat de insolvență pentru microîntreprinderi (MSE insolvency).^[24]

Deși Grupul de lucru V al UNCITRAL a discutat despre necesitatea furnizării unui model pentru un regim de insolvență simplificat destinat microîntreprinderilor, de la examinarea preliminară a acestei idei în cadrul celei de-a 45-a sesiuni a Grupului de lucru V din 2013, a fost nevoie de ceva timp până când conceptul și-a găsit forma într-un instrument juridic fără caracter obligatoriu – MSE insolvency Guide. Primul draft complet al regimului simplificat de insolvență a fost luat în considerare la cea de-a 56-a sesiune de la Viena din 2019, acesta fiind discutat și revizuit de mai multe ori în cadrul sesiunilor care au urmat în 2020. Această propunere de lege se bazează, în mare parte, pe concepte și dispoziții similare incluse în Ghidul legislativ UNCITRAL privind legea insolvenței, care a fost conceput cu scopul de a furniza „o declarație cuprinzătoare a obiectivelor și principiilor-cheie care ar trebui să se reflecte în legile privind insolvența ale unui stat”. Obiectivele-cheie ale legii simplificate a insolvenței sunt de a oferi o procedură de insolvență rapidă, simplă, flexibilă și cu costuri reduse, direcționată și ușor accesibilă de către IMM-uri. Din păcate însă, la fel ca toate modelele de legi și ghiduri legislative produse de UNCITRAL, Banca Mondială și alte organizații internaționale, regimul simplificat de insolvență va fi, desigur, un instrument juridic cu caracter neobligatoriu, care este pe deplin opțional în ceea ce privește domeniul de aplicare al acestuia, spre deosebire de Directiva UE 1023/2019, care reprezintă un instrument de armonizare obligatoriu. Cu toate acestea, instrumentele UNCITRAL sunt create tocmai pentru a oferi o bună perspectivă de reformare legislative. Considerăm că IMM-urile pot justifica un tratament diferențiat într-o strategie de restructurare a datoriilor, deoarece procedurile complexe, lungi și rigide, expertiza necesară și costurile ridicate ale insolvenței pot fi solicitante pentru această categorie de întreprinderi.

Rămânând în această zonă a cooperării și coordonării internaționale în domeniul insolvenței, amintim și cazul Braziliei, unde au existat, de asemenea, preocupări sporite în legătură cu situația companiilor aflate în dificultate financiară, ceea ce a avut ca efect accelerarea procesului legislativ pentru proiectul de lege de reformare a Legii privind reorganizarea și falimentul din Brazilia, care a culminat cu promulgarea Legii nr. 14.112/2020, în vigoare din 23 ianuarie 2021[25]. Legea a promovat o schimbare substanțială a cadrului brazilian în materie de insolvență, încercând să modernizeze cadrul juridic pentru abordarea dificultăților financiare ale unei companii, inclusiv adoptarea integrală a Legii-model UNCITRAL privind insolvența transfrontalieră. Ca urmare a acestor reforme, Consiliul Național al Justiției a emis Rezoluția nr. 394 din 18 mai 2021, care instituie norme privind cooperarea și comunicarea directă cu instanțele străine de insolvență pentru prelucrarea și soluționarea problemelor de insolvență transfrontalieră. Totodată, prin Rezoluția CNJ nr. 394 s-au adoptat regulile de comunicare și cooperare între instanțele judecătorești, reprezentanții insolvenței și alte părți implicate în procedurile de insolvență transfrontaliere, propuse prin Ghidul Rețelei Judiciare de Insolvență (JIN)[26], Brazilia devenind cea de-a 16-a jurisdicție care a fost inclusă pe lista instanțelor care au adoptat liniile directoare JIN.

Iată cum partajarea experienței între regiuni poate declanșa un val de reforme legislative naționale. De exemplu, în perioada 5-6 octombrie 2022, la Dubrovnik a avut loc Conferința anuală a Insol Europe Academic Forum pe tema „Legea insolvenței în timp de criză”, la care au participat 46 de delegați din aproape 16 jurisdicții diferite. Numeroasele documente ingenioase au abordat, printre altele, impactul pandemiei asupra guvernanței și a insolvenței, limitările introduse în timpul crizei privind procedurile de insolvență și eficacitatea acestora, influența factorilor macroeconomici asupra succesului reorganizărilor, dar și modalitatea în care succesul sau eșecul implementării Directivei privind restructurarea preventivă poate fi comparat între jurisdicții. Sesiunea finală a abordat o varietate de teme, inclusiv lupta împotriva supraîndatorării în Belgia, experiența Franței în restructurarea împrumuturilor garantate de stat și protecția finanțării interimare pentru companiile aflate în dificultate. [27]

Cert este că ne-am bucurat de lecturarea amplei colecții de articole[28] realizate în ultima vreme de membrii Insol Europe și am constatat că Directiva (UE) 2019/1023 contribuie din ce în mai mult la reformarea practicii de restructurare la nivel unional, etapa de implementare fiind aproape finalizată.

Sperăm ca noile modificări în spiritul Directivei să reprezinte doar o altă etapă în dezvoltarea unei culturi a salvării debitorilor aflați în dificultate, întrucât mai sunt multe elemente de valorificat în acest „puzzle” pe care se străduiește Uniunea Europeană să-l construiască în domeniul dreptului insolvenței. De această dată legiuitorul s-a focusat foarte mult pe partea de prevenție, a procedurilor de prevenire a insolvenței, palier legislativ ce trebuia într-adevăr upgradat la nivel național și care s-a dovedit a fi o soluție în momente de criză sanitară, socială și economică. Acest lucru ne demonstrează încă o dată importanța contextului socioeconomic, care poate schimba direcția culturii unei societăți, percepția mecanismelor și instrumentelor legale, precum și maturizarea mediului de afaceri care a învățat să „se agațe” de orice oportunitate de salvare și menținere pe piață. Și, da, trebuie luată în serios calea restructurării preventive, care este șansa de a „reduce curba” falimentelor ce riscă să copleșească mediul economic al României.[29]

CONCLUZII

Pornind de la afirmația Institutului European de Drept (European Law Institute), și anume că suntem martorii „unui ritm alert și uneori chiar neîncetat al reformei legii insolvenței”, nu putem decât să ne „agățăm” de speranța că noile modificări legislative, ancorate, în special, în zona de prevenție în business, vor modela cultura națională spre eliminarea stigmatului insolvenței și deschiderea societății în general pentru o „a doua șansă”, noul cadru normativ fiind o etapă importantă și eficientă pentru practica de restructurare din țara noastră. O lege a insolvenței care funcționează bine și care acoperă o gamă largă de măsuri devine un instrument esențial al unui mediu de afaceri sănătos, stabil, capabil să absoarbă șocurile economice mai ușor, astfel încât impactul să fie redus, iar potențialul de recuperare ridicat.

Directiva UE 2019/1023 reprezintă, într-adevăr, un efort ambițios de a schimba accentul sistemelor de insolvență în favoarea restructurării timpurii, aceasta fiind totuși o măsură minimă de armonizare, motiv pentru care trebuie să fim pregătiți pentru o reformă pe termen lung a legislației în materie de insolvență pentru a sprijini în mod dinamic mediul de afaceri și nu numai.

       BIBLIOGRAFIE

• Costa, Daniel Carnio, Frederico, A.O. de Rezende, „The New Brazilian Cross-Border Insolvency Framework and the Adoption of the JIN Guidelines for Direct Communication and Cooperation between Courts”, INSOL World Q3 2021 – https://publications.insol.org/view/964914719/10-11/.
• Didea, I., Ilie, D.M., 2022, „Restructuring Practice is Now Growing Worldwide – Post-Covid Insolvency”, în International Investment Law Journal, volumul 2, februarie – http://www.investmentlaw.adjuris.ro/anul2nr1.html.
• Didea, I., Ilie, D.M., „Covid-19 – the catalyst of a legislative reform in the field of insolvency”, în Thierry Bonneau, Cristina Elena Popa Tache,2021, Innovation and Development in Business Law. Contributions to the 10th International Conference Perspectives of Business Law in the Third Millennium, București, ADJURIS – International Academic Publisher – www.adjuris.ro/editura_en.html.
• Didea, I., Ilie, D.M., 2021, „O nouă etapă în dezvoltarea și consolidarea unei «culturi a salvării și a prevenției în business» în spiritul unui instrument juridic european de tipul hard law. Transpunerea la nivel național a Directivei (UE) 2019/1023”, portalul Universul Juridic, nr. 4 – http://revista.universuljuridic.ro/2021/04/.
• Didea, I., Duminică, R., Ilie, D.M., 2018, „Interference between the insolvency law and the labour law. Convergence between interests – integrative vision”, în Journal of Law and Administrative Sciences, nr. 10 – http://jolas.ro/wp-content/uploads/2018/12/jolas10a1.pdf.
• Ene, A., 2022, „Noi instrumente pentru restructurarea afacerii în dificultate”, portalul Universul Juridic, 2 august – https://www.universuljuridic.ro/noi-instrumente-pentru-restructurarea-afacerii-in-dificultate/.
• Fuerea, A., Deli Diaconescu, A., 2022, „Provocările profesionale aduse de Directiva privind restructurarea și insolvența”, portalul Universul Juridic, 12 septembrie – https://www.universuljuridic.ro/provocarile-profesionale-aduse-de-directiva-privind-restructurarea-si-insolventa/.
• Ghio, E., Boon, Gert-Jan, Ehmke, David, Gant, Jennifer, Langkjaer, Linia, Vaccari, Eugenio, 2021, „Harmonising insolvency law in the EU: New thoughts on old ideas in the wake of the COVID-19 pandemic”, 15 septembrie – https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/iir.1432.
• Lascu, E., „Procesul de Restructurare/Turnaround ca «Modus vivendi»” – https://financialintelligence.ro/eugen-lascu-procesul-de-restructurare-turnaround-ca-modus-vivendi/.
• Monnet, J., 1978, Memoirs, Doubleday.
• Popa, M., 2022, „Transferul de business în insolvență”, în Revista de Insolvență PHOENIX, nr. 81/iulie-septembrie – https://www.unpir.ro/sites/default/files/inline-files/Phoenix_nr_81.pdf.
• Savu, C.N., 2017, Procedura insolvenţei. Concept. Organe şi participanţi. Deschidere. Efecte principale, București, C.H. Beck.
• Serra, C., 2021, „For Great Ills, Great Remedies! The New Extraordinary Proceedings for the Economic Sustainability of Businesses”, mai, INSOL Europe’s Inside Stories – https://www.insol-europe.org/news/inside-stories.
• Tîrnoveanu, S., Clima, V., 2022, „Corelări necesare în analiza stării de dificultate, a stării de dificultate financiară şi a celei de insolvenţă prezumat instalată”, în Revista de Insolvență PHOENIX, nr. 81/iulie-septembrie – https://www.unpir.ro/sites/default/files/inline-files/Phoenix_nr_81.pdf.
• Valenta, L., „The Influence of Macroeconomic Factors on the Success of Reorganizations”, INSOL Europe Academic Conference – Dubrovnik, 5-6 October 2022 – https://www.insol-europe.org/insol-europe-academic-forum-conference-dubrovnik.
• Viorică, I., Apostolescu, R., 2022, „Legea nr. 216/2022: Cum se modifică legislația privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență?”, portalul Universul Juridic, 25 iulie – https://www.universuljuridic.ro/legea-nr-216-2022-cum-se-modifica-legislatia-privind-procedurile-de-prevenire-a-insolventei-si-de-insolventa/.
• „Policy Measures Taken against the Spread and Impact of the Coronavirus” (European Commission Directorate General Economic and Financial Affairs 2020).
• „Comparative Table of Insolvency Related Measures Adopted or Planned for Adoption in Member States” (European Commission, Directorate-General Justice and Consumers 2020) (August 19, 2021) – https://e-justice.europa.eu/fileDownload.do?id=8c19af5d-3e73-4de9-994b-0b975101b5eb.
• United Nations Commission on International Trade Law Working Group V: Insolvency Law – „Sharing experience across regions: insolvency reforms in Latin America, Europe and beyond”, held on 15 July 2022 during the fifty-fifth session of UNCITRAL, 22 July 2022 – https://documents-ddsny.un.org/doc/UNDOC/GEN/221/065/7E/PDF/2210657E.pdf?OpenElement.
• https://www.wto.org/english/news_e/news_e.htm
• https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/omc-se-asteapta-la-o-incetinire-semnificativa-a-comertului-mondial-in-2023-a10252/
• „OECD Economic Outlook, Interim Report September 2022 – Paying the Price of War” – https://www.oecd-ilibrary.org/economics/oecd-economic-outlook/volume-2022/issue-1_ae8c39ec-en.
• 2020, „Implementation of the EU Restructuring Directive in Germany”, în Financier Worldwide Magazine, decembrie – https://www.financierworldwide.com/implementation-of-the-eu-restructuring-directive-in-germany#.YGhQAOgzZPZ.
•  „Posibilitatea unei recesiuni globale devine tot mai clară” – https://www.coface.ro/Stiri-Publicatii/Stiri/Barometru-T3-2022-Posibilitatea-unei-recesiuni-globale-devine-tot-mai-clara.
•  „Studiu Coface: Insolvențele în România au crescut cu 16% în primul semestru din 2022 față de aceeași perioadă din anul predecent, – https://www.coface.ro/Stiri-Publicatii/Stiri/
• https://www.onrc.ro/index.php/ro/statistici?id=252
• „Studiul Coface privind plățile corporative din Germania 2022: Companiile se pregătesc pentru o nouă criză” – https://www.coface.ro/Stiri-Publicatii/Stiri/Studiul-Coface-privind-platile-corporative-din-Germania-2022-Companiile-se-pregatesc-pentru-o-noua-criza.
• INSOL International – World Bank Group Global Guide – Aurelio Gurrea-Martinez, Simon Brodie și Pooja Mahajan, „Corporate Insolvency: Responses in Times of Covid-19: Report”.
• INSOL Europe Academic Conference – Dubrovnik, 5-6 October 2022 – https://www.insol-europe.org/insol-europe-academic-forum-conference-dubrovnik.

---

[1] Directorul general al OMC, Ngozi Okonjo-Iweala, a afirmat recent următoarele: „Tabloul pentru 2023 s-a înrăutățit considerabil. Decidenții politici se confruntă cu alegeri dificile în căutarea unui echilibru optim între lupta împotriva inflației, menținerea ocupării depline și atingerea unor obiective importante precum tranziția la energiile curate […] chiar dacă poate părea tentant să recurgi la restricții comerciale pentru a remedia deficiențele în materie de aprovizionare pe care șocurile din ultimii doi ani le-au scos la lumină, o diminuare a lanțurilor de aprovizionare mondiale nu ar face decât să agraveze presiunile inflaționiste, ceea ce ar antrena o încetinire a creșterii economice și o scădere a nivelului de trai” – https://www.wto.org/english/news_e/news_e.htm, https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/omc-se-asteapta-la-o-incetinire-semnificativa-a-comertului-mondial-in-2023-a10252/, data ultimei accesări – 12.11.2022.

[2] „OECD Economic Outlook, Interim Report September 2022 – Paying the Price of War” – Perspectivele economice ale OCDE reprezintă analiza de două ori pe an a OCDE a tendințelor și perspectivelor economice globale majore pentru următorii doi ani. Întocmit de Departamentul de Economie al OCDE, Outlook prezintă un set consistent de proiecții privind producția, ocuparea forței de muncă, cheltuielile guvernamentale, prețurile și soldurile curente bazate pe o analiză a fiecărei țări membre și a efectului indus asupra fiecăreia dintre acestea asupra evoluțiilor internaționale. Acoperirea este oferită pentru toate țările membre OCDE, precum și pentru țările nemembre selectate – https://www.oecd-ilibrary.org/economics/oecd-economic-outlook/volume-2022/issue-1_ae8c39ec-en, data ultimei accesări – 12.11.2022.

[3] Barometru T3, 2022 – „Posibilitatea unei recensiuni globale devine tot mai clară”, 18.10.2022 – https://www.coface.ro/Stiri-Publicatii/Stiri/Barometru-T3-2022-Posibilitatea-unei-recesiuni-globale-devine-tot-mai-clara, data ultimei accesări – 12.11.2022.

[4] „Studiu Coface: Insolvențele în România au crescut cu 16% în primul semestru din 2022 față de aceeași perioadă din anul predecent”, 13.09.2022 – https://www.coface.ro/Stiri-Publicatii/Stiri/STUDIU-COFACE-INSOLVENTELE-IN-ROMANIA-AU-CRESCUT-CU-16-IN-PRIMUL-SEMESTRU-DIN-2022-FATA-DE-ACEEASI-PERIOADA-DIN-ANUL-PREDECENT, data ultimei accesări – 12.11.2022.

[5] https://www.onrc.ro/index.php/ro/statistici?id=252, data ultimei accesări – 12.11.2022.

[6] Idem nota 4.

[7] „Studiul Coface privind plățile corporative din Germania 2022: Companiile se pregătesc pentru o nouă criză”, 22.09.2022 – https://www.coface.ro/Stiri-Publicatii/Stiri/Studiul-Coface-privind-platile-corporative-din-Germania-2022-Companiile-se-pregatesc-pentru-o-noua-criza, data ultimei accesări – 12.11.2022.

[8] Jean Monnet, Memoirs, Doubleday, 1978.

[9] Eugen Lascu, „Procesul de Restructurare/Turnaround ca «Modus vivendi»”, 31.01.2022 – https://financialintelligence.ro/eugen-lascu-procesul-de-restructurare-turnaround-ca-modus-vivendi/, data ultimei accesări – 12.11.2022.

[10] INSOL International – World Bank Group Global Guide – Aurelio Guerra-Martinez, Simon Brodie și Pooja Mahajan, „Corporate Insolvency: Responses in Times of Covid-19: Report”.

[11] Catarina Serra, „For Great Ills, Great Remedies! The New Extraordinary Proceedings for the Economic Sustainability of Businesses”, mai 2021, INSOL Europe’s Inside Stories – https://www.insol-europe.org/news/inside-stories.

[12] Pentru o prezentare detaliată a modificărilor aduse de Legea nr. 55/2020, respectiv de Legea nr. 113/2020 asupra Legii nr. 85/2014, a se vedea Ionel Didea, Diana Maria Ilie, „Covid-19 – the catalyst of a legislative reform in the field of insolvency”, articol susținut în cadrul celei de-a X-a ediții a Conferinței Internaționale „Perspective ale Dreptului Afacerilor în Mileniul al Treilea” și publicat în cartea Thierry Bonneau, Cristina Elena Popa Tache, Innovation and Development in Business Law. Contributions to the 10th International Conference Perspectives of Business Law in the Third Millennium, ADJURIS – International Academic Publisher, București, 2021 – www.adjuris.ro/editura_en.html.

[13] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020.

[14] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020.

[15] Măsurile reglementate de Legea nr. 55/2020 au vizat, printre altele, o suspendare a art. 66 din Codul insolvenței – Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în sensul că debitorul nu mai avea obligația de a formula cerere de deschidere a procedurii de insolvență pe durata stării de alertă, dar nici nu îi era îngrădită această opțiune, legiuitorul lăsând la latitudinea debitorului insolvent posibilitatea de a opta între a solicita deshiderea procedurii, fie pe perioada stării de alertă, fie după expirarea acesteia. Totodată, legea promova procedurile de prevenție a insolvenței, cu precădere concordatul-preventiv, prin asigurarea unor termene mai mari de elaborare a ofertei de concordat, dar și prin condiționarea creditorilor de negocierea prealabilă cu debitorul, dovedită, de altfel, prin înscrisuri, înainte de a solicita deschiderea procedurii de insolvență. Astfel, pe perioada stării de alertă, legiuitorul a adăugat o nouă condiție în sarcina creditorilor pentru a putea solicita deschiderea procedurii de insolvență, și anume dovedirea faptului că au încercat să încheie o convenție de plată cu debitorul. Pe lângă prelungirea unor termene specifice procedurii concordatului preventiv, legiuitorul a optat și pentru prelungirea unor termene ale procedurii de insolvență în sine, respectiv durata perioadei de observație și a planului de reorganizare.

[16] Modificările Legii nr. 113/2020 care au produs cel mai mare ecou sunt reprezentate, pe de-o parte, de eliminarea dreptului creditorilor curenți care dețin o creanță peste valoarea-prag, cu o scadență mai mare de 60 de zile, de a executa silit debitorul, iar, pe de altă parte, de eliminarea condiției privind existența unei creanțe fiscale sub 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului, în situația în care cererea de deschidere a procedurii de insolvență este introdusă de către acesta. Practic, insolvența și-a recăpătat sensul și scopul pentru care a fost reglementată și s-a pus capăt unui capitol din istoria acestei proceduri, capitol care a însemnat sufocarea cu litigii a instanțelor judecătorești, presiunea exercitată în mod abuziv de către creditorii curenți, în special cei fiscali, creșterea numărului de falimente și pierederea încrederii în procedura insolvenței. O altă modificare majoră adusă de Legea nr. 113/2020 este aceea privind majorarea valorii-prag, de la 40.000 de lei la 50.000 de lei, cuantum prevăzut atât pentru creditori, cât și pentru debitor în vederea deschiderii procedurii de insolvență. De altfel, valoarea prag a fost majorată la 50.000 de lei și pe perioada stării de alertă în cazul debitorilor care și-au întrerupt activitatea total sau parțial, în baza Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de Covid-19, măsură care acum s-a permanentizat.

[17] A se vedea Lukas Valenta, „The Influence of Macroeconomic Factors on the Success of Reorganizations”, INSOL Europe Academic Conference – Dubrovnik, 5-6 October 2022 – https://www.insol-europe.org/insol-europe-academic-forum-conference-dubrovnik, data ultimei accesări – 12.11.2022.

[18] Summitul Europei de Est 2022 reprezintă un eveniment anual organizat de Turnaround Management Association Europe (TMA), desfășurat în acest an la București, în parteneriat cu TMA România, cu susținerea Băncii Naționale a României. Totodată, evenimentul marchează și împlinirea a 10 ani de prezență a organizației în țara noastră – https://financialintelligence.ro/summitul-europei-de-est-2022-eveniment-de-referinta-pentru-comunitatea-de-afaceri-din-regiune-in-septembrie-la-bucuresti/.

[19] Emilie Ghio, Gert-Jan Boon, David Ehmke, Jennifer Gant, Linia Langkjaer, Eugenio Vaccari, „Harmonising insolvency law in the EU: New thoughts on old ideas in the wake of the COVID-19 pandemic”, 15 septembrie 2021 – https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/iir.1432.

[20] „Policy Measures Taken against the Spread and Impact of the Coronavirus” (European Commission Directorate General Economic and Financial Affairs 2020), „Comparative Table of Insolvency Related Measures Adopted or Planned for Adoption in Member States” (European Commission, Directorate-General Justice and Consumers 2020) (August 19, 2021) – https://e-justice.europa.eu/fileDownload.do?id=8c19af5d-3e73-4de9-994b-0b975101b5eb.

[21] „Implementation of the EU Restructuring Directive in Germany”, în Financier Worldwide Magazine, decembrie 2020 – https://www.financierworldwide.com/implementation-of-the-eu-restructuring-directive-in-germany#.YGhQAOgzZPZ.

[22] „25th anniversary of the UNCITRAL Model Law on Cross-Border Insolvency” – https://uncitral.un.org/en/mlcbi25.

[23] United Nations Commission on International Trade Law Working Group V: Insolvency Law – „Sharing experience across regions: insolvency reforms in Latin America, Europe and beyond”, held on 15 July 2022 during the fifty-fifth session of UNCITRAL, 22 July 2022 – https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/221/065/7E/PDF/2210657E.pdf?OpenElement.

[24] Lucrările Grupului de lucru V pot fi accesate aici – https://uncitral.un.org/en/working_groups/5/insolvency_law.

[25] Daniel Carnio Costa, Frederico A.O. de Rezende, „The New Brazilian Cross-Border Insolvency Framework and the Adoption of the JIN Guidelines for Direct Communication and Cooperation between Courts”, INSOL World Q3 2021 – https://publications.insol.org/view/964914719/10-11/, data ultimei accesări – 1.11.2021.

[26] http://www.jin-global.org/jin-guidelines.html

[27] „Academic Forum Annual Conference 2022: Insolvency Law in Times of Crisis”, 20/10/2022 – https://www.insol-europe.org/news/details/academic-forum-annual-conference-2022:-insolvency-law-in-times-of-crisis.

[28] https://www.insol-europe.org/news/details/resilience-in-the-face-of-adversity-%E2%80%93-dubrovnik-congress-report

[29] A se vedea Ionel Didea, Diana Maria Ilie, „Restructuring Practice is Now Growing Worldwide – Post-Covid Insolvency”, în International Investment Law Journal, pag. 14 – http://www.investmentlaw.adjuris.ro/anul2nr1.html.