Rezumat: Moștenitorul universal, fie cel legal, fie legatarul universal ori cu titlu  universal pentru fracțiunea din patrimoniu incluzând toate mobilele, trebuie să se prezinte obligatoriu la dezbaterea moștenirii, în cazul în care legatul constă într-o sumă de bani sau bunuri de gen care nu există în patrimoniul  succesoral; în această situație, legatarul cu titlu particular are o poziție juridică asemănătoare cu a unui creditor al moștenirii. Dacă moștenitorul universal nu înțelege să execute de bunăvoie legatul, legatarul cu titlu particular va fi obligat să ceară predarea bunului respectiv de la instanța de judecată, aplicabile fiind dispozițiile art. 1.129 din Codul civil.     Dacă însă s-a lichidat pasivul succesoral cu ocazia eliberării certificatului de legatar universal, ca în speța de mai jos, iar legatarul cu titlu particular se află în posesia imobilului ce i-a fost testat, notarul public poate să elibereze certificat de legatar chiar dacă moștenitorul universal refuză să se mai prezinte la reluarea procedurii succesorale.

Cuvinte-cheie: legatar cu titlu particular, moștenitor universal sau cu titlu universal, executor testamentar, predare legat, pasiv succesoral, reducțiune

La cererea lui AB, notarul public i-a eliberat certificat de legatar universal de pe urma defunctului BB, decedat în anul 2020. În masa succesorală au fost cuprinse bunurile mobile și imobile ce i-au aparținut autorului moștenirii, iar în pasivul succesiunii nu au intrat alte datorii decât cheltuielile de înmormântare, suportate de AB din banii testați lui de către BB cu această destinație. AB a declarat că nu există alte datorii sau sarcini care să greveze moștenirea.

După șase luni de la finalizarea cauzei succesorale, la același notar public s-a prezentat CD, care a cerut eliberarea unui certificat de legatar cu titlu particular pentru un imobil situat într-o altă localitate decât cea în care BB și-a avut ultimul domiciliu; legatul particular îi fusese testat petentului în anul 2015, după ce AB fusese instituit deja legatar universal.

La primirea cererii, notarul public a dispus repunerea pe rol a dosarului succesoral deja finalizat și citarea legatarului universal. La termenul de dezbatere notarul public a constatat că s-a îndeplinit procedura de citare, dar legatarul universal nu s-a prezentat și nici nu și-a motivat absența. Legatarul cu titlu particular a declarat, la rândul său, că, după înmormântarea lui BB, i-a adus la cunoștință legatarului universal existența testamentului făcut în favoarea sa, împrejurare ce justifică, în opinia lui, neincluderea imobilului ce-i fusese testat între bunurile declarate de legatarul universal, pentru care acestuia i se eliberase certificatul. CD a declarat de asemenea că, deși înainte de depunerea cererii sale a încercat să-l contacteze în repetate rânduri pe AB, acesta nu a considerat necesar să-l înștiințeze despre demersurile întreprinse pentru dezbaterea moștenirii. 

Față de datele speței și față de împrejurarea că legatarul universal AB nu a întreprins niciun demers pentru anularea testamentului întocmit în anul 2015, întrebarea este dacă la următorul termen fixat pentru dezbatere i se va putea elibera lui CD certificat de legatar cu titlu particular, chiar dacă AB va absenta din nou. 

Potrivit clasificării cuprinse în art. 1.054 din Codul civil, legatele sunt universale, cu titlu universal sau cu titlu particular.

În timp ce legatul universal[1] și legatul cu titlu universal[2] sunt complet definite, semnificația legatului cu titlu particular rezidă prin separarea sa față de categoria celor ce le conferă legatarilor vocație de moștenitori universali sau cu titlu universal[3]; astfel, orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat cu titlu particular[4]. Conform doctrinei[5], este legat cu titlu particular acela ce conferă legatarului vocație la unul sau mai multe bunuri determinate, privite ut singuli.

Situația juridică a legatarului cu titlu particular diferă însă, după cum legatul prin care este gratificat are ca obiect un bun individual determinat sau bunuri de gen. În prima situație, legatarul cu titlu particular dobândește proprietatea de la data deschiderii succesiunii, în timp ce în al doilea caz, legatarul va fi doar titular al unei creanțe asupra moștenirii[6]. Indiferent de natura și obiectul legatului cu titlu particular, în cadrul dezbaterii succesorale trebuie soluționată mai întâi problema calității moștenitorului universal, adică trebuie să fie determinată persoana care, având vocație universală sau cu titlu universal la moștenire, este obligată totodată să plătească pasivul succesoral și să predea legatele cu titlu particular.

Despre un legat cu titlu particular definit prin lege

Constituie legat cu titlu particular legatul dreptului succesoral moștenit de către testator ca universalitate sau cotă-parte din universalitate (de exemplu, o cotă-parte din moștenirea fratelui său predecedat), cât timp aceasta nu a fost lichidată (nu s-a stabilit sau nu s-a plătit pasivul, cuprinzând datoriile și sarcinile moștenirii fratelui). Chiar în această fază, moștenirea poate fi înstrăinată atât prin acte inter vivos (vânzarea moștenirii[7] sau în alt mod[8]), cât și mortis causa (formând în acest caz obiectul unui legat cu titlu particular). Doar în situația în care testatorul nu ar avea niciun bun propriu al său (de exemplu, bunurile ce sunt transmise la deces sunt doar cele moștenite de la fratele său, iar datoriile provin tot din acea succesiune), legatul ar putea să constituie obiect al unei transmisiuni universale sau cu titlu universal. În caz contrar, reprezintă legat cu titlu particular, legatarul testatorului neavând vocație succesorală la universalitate sau la o cotă-parte din universalitate, ci la o masă distinctă de drepturi și de obligații (care în exemplul dat poartă asupra drepturilor și datoriilor pe care autorul le-a moștenit de la fratele său). O asemenea moștenire reprezintă totuși o universalitate în raporturile dintre testator ca moștenitor al primului autor și creditorii acelei moșteniri; în raporturile dintre testator și legatarul său, moștenirea autorului testatorului nu reprezintă decât un grup particular de bunuri – asemănător drepturilor reale sau de creanță dobândite de testator prin legate cu titlu particular[9].

Stabilirea moștenitorului universal se face cu precădere față de executarea legatelor particulare

Succesorii universali, adică moștenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota fiecăruia[10]; răspunderea pentru pasiv se limitează însă la bunurile din patrimoniul succesoral (excepție făcând doar cazul în care un succesibil acceptă forțat moștenirea[11]). În acest context, opțiunea succesorală își are rolul său: acceptarea consolidează transmisiunea moștenirii realizată de plin drept de la chiar data decesului, în timp ce renunțătorul este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. 

Legatarul cu titlu particular nu răspunde în principiu pentru datoriile succesiunii, dar dacă restul bunurilor din activul succesoral nu este suficient pentru acoperirea pasivului, se va proceda la o reducere a legatelor cu titlu particular; necesitatea reducerii legatului particular și limitele în care aceasta va opera se stabilesc în fiecare cauză succesorală, în parte. 

Cazuri în care legatul cu titlu particular trebuie să fie redus

1. Când celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor acesteia[12].

Potrivit principiului nemo liberalis nisi liberatus (nimeni nu poate beneficia de liberalităţi, cât timp nu sunt plătiți creditorii), predarea legatului cu titlu particular nu poate avea loc mai înainte de plata pasivului succesoral. Dacă pasivul este mai mare decât activul net ce revine moștenitorului universal, va avea loc și reducerea legatului cu titlu particular[13]. 

Dacă testatorul a instituit mai mulți legatari cu titlu particular, iar valoarea acestor legate depășește activul net al moştenirii, ele vor fi reduse la cererea creditorilor moştenirii sau a celui care este obligat să le execute, în măsura acestei depășiri [art. 1.067 alin. (2) din Codul civil] – caz în care moștenitorul universal va executa legatul cu titlu particular doar parțial, în limita rămasă după plata creditorilor moștenirii.

Chiar dacă moştenitorul universal, legal sau testamentar a executat un legat cu titlu particular fără a cunoaşte însă anumite datorii sau sarcini ale moştenirii, creditorii sau orice persoană interesată pot solicita restituirea de la legatarul plătit, iar legatul cu titlu particular urmează a fi redus și în acest caz[14].  

Dacă moștenitor universal este chiar copilul autorului moștenirii, dar rezerva acestuia nu a fost încălcată, descendentul este obligat să execute legatul cu titlu particular (chiar dacă acesta are ca obiect un imobil). Ne aflăm în situația în care nu va opera reducțiunea liberalităților excesive – care constituie o limitare a dreptului de a dispune a autorului unei moșteniri atunci când acesta lasă moștenitori rezervatari.  

Reducerea legatului pentru plata pasivului succesoral va opera însă indiferent cine are calitate de moștenitor universal: un moștenitor rezervatar, alt moștenitor legal (nerezervatar) sau un legatar universal ori cu titlu universal; această observație explică motivul pentru care legatarului cu titlu particular i se va atribui în proprietate – indiferent cine este obligat să-i execute legatul – doar o cotă-parte din imobil, corespunzând valorii ce depășește pasivul.

De altfel, legatele se reduc înaintea donațiilor, reducțiunea având ca efect ineficacitatea legatelor nu doar în cazul în care există un pasiv succesoral consistent, cazuri de care ne-am ocupat mai sus, ci în măsura necesară întregirii rezervei succesorale. Ne aflăm în situația în care copilului din exemplul precedent i s-a încălcat prin legatul particular rezerva succesorală. În acest caz, întregirea rezervei, ca urmare a reducțiunii, se realizează în principiu în natură, legatarului cu titlu particular revenindu-i și în acest caz doar pro parte obiectul legatului[15].

În concluzie, nu doar moștenitorii rezervatari[16], ci și creditorii moștenirii au dreptul să fie plătiți cu prioritate față de legatari.

2. Când în masa succesorală intră o moștenire deschisă, dar nelichidată

După cum am arătat, legatul cu titlu particular poate să aibă ca obiect o universalitate – cum ar fi moștenirea culeasă de către testator şi nelichidată încă –, iar legatarul va răspunde în acest caz pentru pasivul succesoral. Chiar dacă înstrăinarea succesiunii nelichidate se face de către moștenitor, acesta rămâne răspunzător pentru datoriile moștenirii[17]; prin urmare, nu poate transmite alt drept, conform adagiului nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipso habet[18].

Să presupunem că după plata pasivului succesoral ce greva moștenirea nelichidată, s-a constatat că în succesiunea testatorului există datorii ce nu sunt acoperite cu celelalte bunuri pe care le-a cules moștenitorul universal.

În această situație, legatarul cu titlu particular va fi obligat să contribuie și la plata acestora din urmă, legatul său reducându-se în mod corespunzător. Prin urmare, într-o asemenea situație legea stabilește că plata creditorilor celor două succesiuni are loc în ordinea firească a deceselor acestora: mai întâi din valoarea bunurilor legatelor cu titlu particular sunt plătiți creditorii succesiunii culese de către testator, apoi din activul brut al moștenirii testatorului sunt plătiți creditorii acestuia. 

În toate cele ce preced am analizat două dintre situațiile în care legatarul cu titlu particular este ținut să răspundă pentru pasivul succesoral, și anume când celelalte bunuri ale moștenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor acesteia și într-una dintre situațiile în care obiectul legatului îl constituie o universalitate.

În afară de moștenirea nelichidată când ar mai avea loc o asemenea transmisiune? 

Răspunsul este simplu: ori de câte ori obiectul legatului l-ar constitui un patrimoniu de afectațiune. Sunt astfel de patrimonii, potrivit art. 31 alin. (3) din Codul civil, masele patrimoniale fiduciare[19]; patrimoniul afectat exercitării unei profesii autorizate; dreptul asupra comunității matrimoniale. Pe acestea însă le vom analiza cu altă ocazie.   

3. În fine, ultima situație în care legatarul cu titlu particular răspunde de pasivul succesoral este când testatorul a dispus în mod expres în acest sens.

Ne aflăm într-o asemenea situație dacă testatorul prevede expres ca legatarul cu titlu particular, căruia i-a lăsat un imobil, de exemplu, să-i plătească o datorie pe care o contractase în timpul vieții. Aceeași va fi situația dacă testatorul ar impune legatarului imobilului, ca sarcină, să plătească o anumită sumă de bani altei persoane; întrucât banii nu se regăsesc între bunurile succesorale, beneficiarul sarcinii, având el însuși calitate de legatar cu titlu particular, va fi în același timp creditorul celuilalt legatar cu titlu particular, cel căruia i s-a testat imobilul, iar acesta din urmă va fi în același timp debitor.

Predarea legatelor cu titlu particular

Nu doar legatarul cu titlu particular trebuie să ceară predarea legatului, ci toți legatarii. Astfel, însuși legatarul universal trebuie să ceară intrarea în stăpânirea de fapt a moștenirii de la moștenitorii rezervatari. Dacă nu există asemenea moștenitori sau aceștia refuză predarea legatului, legatarul universal intră în stăpânirea moștenirii prin eliberarea certificatului de moștenitor[20].
         Legatarul cu titlu universal poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a moştenirii de la moştenitorii rezervatari sau, după caz, de la legatarul universal intrat deja în stăpânirea moştenirii ori de la moştenitorii legali nerezervatari care au intrat în stăpânirea moştenirii, fie de drept, fie prin eliberarea certificatului de moştenitor. Dacă asemenea moştenitori nu există sau refuză, legatarul cu titlu universal intră în stăpânirea moştenirii prin eliberarea certificatului de moştenitor[21]. 

Legatarul cu titlu particular însă intră în posesia obiectului legatului din ziua în care acesta i-a fost predat de bunăvoie sau, în lipsă, din ziua depunerii la instanță a cererii de predare[22]. 

Cum se interpretează reglementările mai sus citate, față de speța în discuție?

Legatarul cu titlu particular CD nu este titular al unui drept de creanță, al cărui debitor ar urma să fie AB, legatarul universal; raportul juridic invocat (creditor versus debitor) ar fi existat dacă BB i-ar fi testat lui CD bunuri fungibile (o sumă de bani, o tonă de grâu etc.[23]), ce ar fi trebuit predate de către AB.    

Fiind însă beneficiar al dreptului de proprietate asupra imobilului situat într-o altă localitate, CD dobândește proprietatea acestuia de la data deschiderii moștenirii, prin acceptarea legatului cu titlu particular – context în care vom analiza dacă este sau nu obligatorie prezența legatarului universal AB la următorul termen de dezbatere a cauzei succesorale. Dacă AB nu se va prezenta, cine-l poate pune pe CD în posesia legatului particular și în ce va consta această operațiune? 

În speță CD, legatar cu titlu particular, ocupa imobilul situat într-o altă localitate, încă înainte de decesul lui BB, în calitate de comodatar; BB i-a pus locuința la dispoziție liberă de orice bunuri ale sale, iar CD a mobilat-o cu obiecte ce-i aparțin. Comodatul, încheiat la data de 1.06.2019 prin înscris sub semnătură privată, avea dată certă obținută prin procedură notarială. Încă din anul 2015 când îl desemnase ca legatar al imobilului, BB îi remisese lui CD actele de proprietate ale imobilului, în original; de altfel, în acest imobil nu mai locuiau alte persoane în afară de CD.

Față de toate cele arătate, se poate aprecia că CD este nu doar proprietar al imobilului, ci se află și în posesia acestuia, calitatea inițială de comodatar fiind înlocuită, după acceptarea moștenirii, cu cea de proprietar. În concluzie, CD poseda deja imobilul al cărui proprietar devenise de la data decesului lui BB, nefiind necesară vreo altă formalitate pentru intrarea sa în posesie.   

Situația ar fi fost însă alta dacă în imobil s-ar fi aflat bunuri neinventariate, ce îi aparținuseră lui BB[24]; de asemenea, dacă în imobil locuiau și alte persoane sau dacă actele de proprietate și cheile locuinței s-ar fi aflat în posesia legatarului universal AB, iar acesta nu le-ar fi predat de bunăvoie. 

Existența moștenitorului universal este nu doar necesară, ci și obligatorie în cazul în care legatarul cu titlu particular are doar situația unui creditor al moștenirii; suma de bani testată sau bunurile de gen trebuie să-i fie predate de bunăvoie sau legatarul cu titlu particular trebuie să ceară în justiție predarea acestor bunuri, dispozițiile art. 1.129 din Codul civil fiind aplicabile.

Predarea legatului cu titlu particular în cazul succesiunii vacante

În cazul în care moștenirea este vacantă, predarea legatului cu titlu particular se va cere beneficiarului acestei moșteniri: statul[25] sau unitatea administrativ-teritorială[26]. În caz de refuz, legatarul va cere în instanță ca titularul moștenirii vacante să execute legatul cu titlu particular; prin urmare, competența aparține exclusiv instanței judecătorești doar în această situație și cu privire la acest aspect.[27] Dacă obiectul legatului cu titlu particular îl constituie un imobil, acesta va fi trecut în masa succesorală – împreună cu celelalte bunuri ce au aparținut autorului succesiunii, precum și cu datoriile și sarcinile ce le grevează –, dar în certificatul de vacanță succesorală se va menționa că imobilul formează obiectul unui legat cu titlu particular, indicându-se cine este legatarul și dacă acesta a acceptat legatul; se va preciza de asemenea că beneficiarul moștenirii vacante a refuzat să predea legatul și în această situație, motivul refuzului. 

Predarea legatului cu titlu particular poate fi făcută de executorul testamentar în locul moștenitorului universal?

Dacă nu există moștenitor universal sau acesta a renunțat la moștenire ori este nedemn, iar de cuiusul nu a instituit legatar universal ori cu titlu universal pentru fracțiunea corespunzătoare cu natura bunului legat, se pune problema dacă executorul testamentar este îndreptățit el însuși să predea legatul cu titlu particular. 

Testatorul recurge la instituirea unui executor testamentar în cazurile în care apreciază că moștenitorii chemați să execute dispozițiile testamentare în puterea legii – succesorii săi universali – nu ar vrea sau nu ar putea să-i asigure îndeplinirea dispozițiilor de ultimă voință. Puterile executorului testamentar vor fi exercitate, potrivit art. 1.077 alin. (3) C. civ., de la data acceptării acestei misiuni, prin declarație autentică notarială. Execuțiunea testamentară reprezintă un mandat special acordat mortis causa, care se aseamănă cu mandatul de drept comun, dar se și deosebește de acesta; aplicarea regulilor de drept comun din materia mandatului se face însă doar în măsura în care legea nu dispune altfel sau acestea nu sunt contrare scopului instituirii testamentare. De altfel, art. 1.082 alin. (2) C. civ. dispune că executorul testamentar răspunde, în legătură cu executarea dispozițiilor testamentare, întocmai ca un mandatar. Prin desemnarea executorului testamentar, testatorul restrânge drepturile moștenitorilor săi, fără ca această limitare să țină însă de libera sa apreciere[28]. Puterile acordate executorului testamentar sunt cele prevăzute de lege; între aceste puteri intră chiar vânzarea bunurilor din moștenire, care se face în lipsa sumelor suficiente pentru executarea legatelor; dacă nu există moștenitori rezervatari care să fie de acord cu inițiativa executorului și să o consimtă, încuviințarea acestei vânzări se va face doar de către instanță. De asemenea, dacă executorul testamentar a fost împuternicit prin testament, acesta va plăti datoriile moștenirii; în lipsa împuternicirii însă, executorul testamentar le va putea achita numai cu încuviințarea instanței[29]. 

Emolumentul legatului universal și valoarea legatului cu titlu particular 

Emolumentul moștenirii, cules de către moștenitorul universal, poate fi sensibil micșorat nu doar prin datoriile sau sarcinile ce grevează moștenirea, ci și prin existența legatelor cu titlu particular (sau a celor cu titlu universal). Dacă moștenirea ar fi absorbită de către legate sau de datorii ori sarcini (în cazul așa-numitului legat universal fără emolument), instanța poate să decidă că testatorul nu a avut intenția să desemneze un legatar universal pe care să-l gratifice corespunzător, ci un simplu executor testamentar, căruia i-a conferit însă puterea executării legatelor fără a-i fi însă necesară încuviințarea instanței. În acest caz, de ineficacitatea legatului cu titlu particular vor profita moștenitorii legali, iar nu legatarul universal a cărui singură sarcină constă în execuțiunea testamentară – afară de cazul în care testatorul a stipulat totuși cuantumul indemnizației cuvenite pentru executarea voinței sale, dar nu a lăsat suma de bani necesară, caz în care legatarului universal cu funcție de executare a legatelor cu titlu particular i se vor cuveni totuși bunuri egale cu suma stabilită prin testament.[30]

În concluzie, răspunsul la întrebarea din titlul studiului de caz se va da în funcție de datele concrete ale fiecărui caz în parte doar după analizarea aspectelor pe care le-am tratat mai sus, iar soluția nu va fi întotdeauna aceeași. 

Director Direcția juridică Doina Dunca

consilier juridic Andreea Cicic

---

[1] Potrivit art. 1.055, „legatul universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la întreaga moştenire”.

[2] Art. 1.056 alin. (1) dispune: „(1) Legatul cu titlu universal este dispoziţia testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la o fracţiune a moştenirii.”

[3] Vocație la întreaga moștenire sau la o fracțiune din aceasta, asemănătoare cu a moștenitorilor legali.

[4] Potrivit art. 1.057.

[5] Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, vol. II, Moștenirea testamentară, Universul Juridic , București, 2014, p. 115.

[6] Art. 1.059 alin. (2) teza a II-a dispune că „dacă testatorul nu a prevăzut altfel, cel însărcinat cu executarea acestui legat este obligat a preda bunuri de calitate medie”.

[7] Art. 1.747 dispune: „(1) În sensul prezentei secţiuni, prin moştenire se înţelege dreptul de a culege o moştenire deschisă sau o cotă din aceasta. (2) Sub sancţiunea nulităţii absolute a contractului, vânzarea unei moşteniri se încheie în formă autentică.”

[8] Art. 1.754 care prevede că „dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică şi altor forme de înstrăinare, fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, a unei moşteniri. În privinţa înstrăinărilor cu titlu gratuit se aplică în mod corespunzător şi dispozițiile privitoare la donații.”

[9] Fr. Deak, R. Popescu, op. cit., p. 119 – 120.

[10] Art. 1.114 alin. (2).

[11] Potrivit art. 1.119: „(1) Succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase la ea. El nu va avea însă niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse şi, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă donaţia ascunsă fără a participa la distribuirea bunului donat. (2) Moştenitorul aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) este ţinut să plătească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota sa din moştenire, inclusiv cu propriile sale bunuri.” (s.n.)

[12] Art. 1.114 alin. (3) lit. c).

[13] A nu se confunda cu reducțiunea liberalităților excesive ca limită a dreptului de a dispune al autorului moștenirii, când acesta are moștenitori rezervatari.

[14] Art. 1.067 alin. (3).

[15] Art. 1.097.

[16] Art. 1.087 prevede: „Sunt moştenitori rezervatari soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului.”

[17] Art. 1.751.

[18] Nimeni nu-i poate transmite altuia mai multe drepturi decât are el însuși.

[19] Dacă fiduciarul este și beneficiar, masa fiduciară se transmite la decesul acestuia.

[20] Art. 1.128 alin. (1).

[21] Art. 1.128 alin. (2).

[22] Art. 1.129.

[23] Potrivit art. 543 alin. (2) C. civ., „sunt fungibile bunurile determinabile după număr, măsură sau greutate, astfel încât pot fi înlocuite unele prin altele în executarea unei obligații”.

[24] În Codul civil sunt două articole referitoare la inventarierea bunurilor în materie succesorală: inventarul efectuat de persoana desemnată prin acordul succesibililor și al creditorilor sau, dacă aceștia nu se înțeleg, desemnată de către notar sau de instanța de judecată (art. 1.115) și procesul-verbal de inventariere întocmit de către notar (art. 1.116).

[25] Art. 553 alin. (3) dispune: „Moştenirile vacante […] aflate în străinătate, se cuvin statului român.”

[26] Art. 553 alin. (2) prevede: „Moştenirile vacante se constată prin certificat de vacanţă succesorală şi intră în domeniul privat al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, fără înscriere în cartea funciară.”

[27] D. Dunca și D. Negrilă, op. cit., p. 108.

[28] Fr. Deak, R. Popescu, op. cit., p. 196 – 200.

[29] Art. 1.080.

[30] Fr. Deak, R. Popescu, op. cit., p. 111.