O
adevărată pandemie de atacuri cibernetice, din ce în ce mai sofisticate, se
insinuează treptat și cu efecte devastatoare în acele sectoare sensibile a
căror digitalizare
II. Obligativitatea lichidării
A. Diversitatea situațiilor personale
§48. Obligativitatea lichidării. Divorț fără deces. Dilema obligativității lichidării regimului matrimonial naște problema de a ști ce anume se întâmplă în lipsa încheierii unei asemenea convenții, altfel spus, care ar fi sancțiunea neîncheierii sale. Sunt însă greu de identificat consecințe juridice sensibile în lipsa lui. S-a precizat într-adevăr mai sus că stabilirea cotelor constituie modalitatea tradițională prin care se lichidează regimul matrimonial în practica din România, indiferent că înscrisul aferent este sau nu intitulat ca fiind un act de lichidare[1]. S-a confirmat și că nu este necesară încheierea unui act separat de lichidare în acest sens, căci declarațiile aferente din partea părților pot fi cuprinse direct în încheierea finală, fără deosebire după data deschiderii moștenirii[2]. Practic, notarul public trebuie doar să reușească obținerea unui acord în urma căruia părțile să convină că nu mai există pretenții reciproce între soți, născute din căsătorie. În cazul devălmășiei, este necesar, de asemenea, să fie clarificată cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor și la executarea obligațiilor comune, conform delimitărilor mai sus precizate[3]. Aceasta deoarece soții sau foștii soți nu vor putea dispune în vreun fel de drepturile lor asupra bunurilor comune devălmașe până când cota lor de proprietate nu devine una determinată și cuantificabilă. Într-adevăr, dacă vreunul dintre soți ar dispune separat de cota sa devălmașă dintr-un bun fără să fie determinată în prealabil întinderea sa, actul juridic încheiat ar trebui considerat nul absolut din lipsa unui obiect determinat sau determinabil, în sensul art. 1.226 alin. (2) C. civ.[4] Sancțiunea nu ar putea fi evitată pe calea notării desfacerii căsătoriei în cartea funciară a bunului devălmaș, în locul încheierii actului de lichidare, mai ales că o asemenea înscriere nu figurează printre cazurile permise de lege[5].
§49. Obligativitatea lichidării. Comunitatea convențională. Nu există motive de text pentru a distinge măsura obligativității lichidării după regimul matrimonial aplicabil căsătoriei. Practic, în aceiași termeni trebuie considerată necesară încheierea actului de lichidare atât în cazul comunității legale, cât și atunci când soții au fost căsătoriți în regimul comunității convenționale, mai ales că în acest din urmă cadru pot exista și bunuri comune devălmașe[6].
§50. Obligativitatea lichidării. Regimul separației. Obligativitatea operațiunilor de lichidare se apreciază după aceeași măsură și dacă regimul aplicabil a fost separația de bunuri. Dincolo de argumentele textuale incidente, merită observat că lichidarea acestui regim este utilă pentru delimitarea patrimoniului respectiv al fiecărui soț, precum și pentru calcularea eventualei creanțe de participare, dacă va fi fost convenită de părți, conform art. 360 alin. (2) C. civ.[7]
§51. Soț supraviețuitor neacceptant. Participarea sa la lichidare. Lichidarea regimului matrimonial este obligatorie în condițiile mai sus menționate chiar dacă soțul supraviețuitor nu acceptă moștenirea soțului decedat mai întâi, nu a putut să o accepte, fiind nedemn, sau a renunțat la ea. În acest caz, soțul supraviețuitor va interveni în actul de lichidare strict în această calitate, deci nu ca moștenitor al defunctului. Într-adevăr, indiferent de renunțarea soțului supraviețuitor la moștenire ori de faptul că nu a dorit sau nu a putut să o accepte, rămâne obligatorie lichidarea regimului matrimonial[8]. Dacă soțul supraviețuitor a decedat și el între timp, este oportună instrumentarea dosarelor la nivelul aceluiași birou notarial, chiar dacă nu se conexează. Aceasta facilitează obținerea unor manifestări de voință concordante din partea moștenitorilor fiecăruia dintre soți. La fel, în cazul divorțului anterior decesului vreunuia dintre foștii soți.
§52. Divorț anterior decesului. Defunct recăsătorit. Actul de lichidare trebuieîntocmit conform cerințelor anterior precizate și dacă soții au divorțat înaintea decesului vreunuia dintre aceștia. Este adevărat că prin desfacerea căsătoriei a încetat și regimul matrimonial, dar rămâne necesar să fie realizată lichidarea lui de către foștii soți sau de fostul soț rămas în viață împreună cu moștenitorii celui decedat[9]. Dacă defunctul se va fi și recăsătorit între timp, trebuie realizată atât lichidarea regimului matrimonial aferent primei căsătorii, dacă nu a intervenit deja, cât și a celui aplicabil celei de-a doua căsătorii. În cadrul procedurii succesorale, aceasta presupune încheierea unui act autentic de lichidare a primului regim între fosta soție a defunctului și moștenitorii acestuia, inclusiv o eventuală soție supraviețuitoare[10].
§53. Ambii soți decedați. Instrumentarea dosarelor. Dacă notarul public este învestit cu dezbaterea moștenirii atât după soțul decedat mai dintâi, cât și după cel decedat ulterior, este suficientă autentificarea unui singur act de lichidare a regimului matrimonial. La fel, în cazul soților comorienți sau codecedați. Actul de lichidare va fi consimțit, în calitate de părți, de către moștenitorii primului soț, pe de-o parte, și de către cei ai celui de-al doilea soț, pe de altă parte[11]. Este posibil chiar ca operațiunea să îmbrace forma unui act unilateral, atunci când cei doi soți sunt moșteniți, în cele din urmă, de aceleași persoane. Prin urmare, în succesiunea de pe urma primului soț vor intra bunurile sale proprii și cota sa din bunurile comune dacă regimul aplicabil a fost cel al comunității legale[12]. Mai departe, în cea rămasă de pe urma soțul decedat ulterior, se adaugă și cota-parte dobândită eventual în calitate de soț supraviețuitor, ca moștenitor al primului defunct. În concret, fiecare cauză succesorală va forma obiectul unui dosar distinct, iar dosarele se vor conexa și se va întocmi un singur certificat de moștenitor pentru ambii soți decedați. Certificatul de moștenitor eliberat în urma dezbaterii succesiunilor va primi un singur număr[13]. Conexarea intervine, desigur, strict în cazul unor moșteniri succesive, adică dacă soțul supraviețuitor a înțeles să accepte succesiunea de pe urma primului defunct. Ea nu poate avea loc dacă soțul supraviețuitor este străin de moștenirea lăsată de acesta și cei doi nu sunt comorienți sau codecedați.
§54. Soțul unic moștenitor. Act unilateral de lichidare. Actul de lichidare se încheie, în formă unilaterală, chiar și atunci când soțul supraviețuitor este unicul moștenitor al defunctului[14]. În cazul comunității legale, prin acest act, soțul supraviețuitor va declara bunurile proprii ale fiecăruia dintre cei doi soți, bunurile comune achiziționate în timpul căsătoriei, precum și cele două cote de contribuție respective la dobândirea bunurilor și la îndeplinirea obligațiilor comune[15].
§55. Succesor minor sau persoane puse sub ocrotire. Conflicte de interese. Dacă printre moștenitori există minori sau persoane care fac obiectul vreunei măsuri de ocrotire, aceștia vor consimți la lichidarea regimului matrimonial al defunctului prin tutore sau reprezentant legal ori cu încuviințarea lor, după caz, precum și cu avizul consiliului de familie, dacă există, și cu autorizare prealabilă din partea instanței de tutelă. Într-adevăr, sunt clar în discuție acte de dispoziție. La fel stau lucrurile dacă vreunul dintre soți sau dintre foștii soți se află vizat de asemenea măsuri. Merită menționat că sfera măsurilor de ocrotire aplicabile persoanelor vulnerabile s-a văzut recent profund reformată în baza Legii privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale şi psihosociale şi modificarea şi completarea unor acte normative nr. 140/2022. Această lege și-a legitimat necesitatea în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 601/2020 cu privire la art. 164 alin. (1) C. civ. și a creat un sistem gradual de măsuri aplicabile în acest context. Oricum, rămâne clar că minorii care au împlinit 14 ani vor încheia un act de lichidare ca succesori ai fostului soț singuri, dar cu încuviințarea reprezentantului legal și cu autorizare prealabilă din partea instanței de tutelă. Trebuie precizat și că persoana ocrotită se află în conflict de interese cu asistentul ori cu reprezentantul său legal atunci când și acesta din urmă intervine în actul de lichidare ca moștenitor sau ca soț rămas în viață[16]. Prin urmare, având în vedere faptul că între persoanele în cauză există interese contrare, se impune numirea unui curator special[17], pe temeiul art. 150 alin. (1) C. civ.[18] În raporturile cu elemente de extraneitate cu privire la minori, este incident art. 2.611 C. civ. Conform acestuia, legea aplicabilă autorității părintești și protecției copiilor se stabilește potrivit Convenției privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecția copiilor, adoptată la Haga la 19 octombrie 1996, ratificată de România prin Legea nr. 361/2007[19]. La nivel european, competența organelor și autorităților chemate să ia măsuri de ocrotire în privința minorilor este determinată conform art. 8 din Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 2201/2003 (Bruxelles II bis). Aceasta deoarece potrivit art. 1 alin. 2 lit. c) din acest act normativ, exercitarea răspunderii părintești vizează inclusiv „desemnarea și atribuțiile oricărei persoane sau oricărui organism însărcinat să se ocupe de persoana sau bunurile copilului, să-l reprezinte sau să-l asiste”[20]. Pentru persoanele majore sub ocrotire, sunt relevante mai cu seamă prevederile din art. 2.568 C. civ.[21], care trimit la cetățenia persoanei, ca punct de legătură. Legea stabilită pe această cale va clarifica regimul actelor încheiate de către persoana vizată, sancțiunea încălcării cerințelor de reprezentare sau de asistare, precum și autoritățile competente să ia măsurile aferente de protecție[22]. În rest, România nu este parte la Convenția privind protecția internațională a adulților, adoptată la Haga la 13 ianuarie 2000[23]. Totuși, actul de lichidare nu trebuie considerat un act de dispoziție atunci când părțile sale nu derogă de la prezumția legală conform căreia soții au avut contribuții egale la dobândirea bunurilor și la îndeplinirea obligațiilor comune[24], astfel încât nu intervin cerințele de asistare sau autorizare și nici potențialul conflictelor de interese[25].
B. Varietatea provocărilor practice
§56. Aspecte de redactare. Trimiteri în certificatul de moștenitor. Din punct de vedere tehnic, în actul de lichidare este necesară descrierea naturii tuturor bunurilor declarate de părți, respectiv indiferent că sunt proprii sau comune. Astfel, poate fi vorba de o proprietate deplină, de o nudă proprietate ori de vreun alt drept real sau de creanță. În plus, este necesar să fie precizate, dacă există, dezmembrămintele dreptului de proprietate și alte sarcini reale care grevează bunurile. De asemenea, vor fi menționate, în măsura celor declarate de părți, și obligațiile asumate de către defunct în timpul vieții dacă nu s-au stins la decesul său[26]. Actul de lichidare nu trebuie neapărat încheiat în același timp sau în aceeași zi cu încheierea finală a procedurii succesorale notariale. Totuși, dacă actul de lichidare se încheie în forma înscrisului autentic și nu este suficientă în speță consemnarea declarațiilor părților cu privire la cotele de contribuție în încheierea finală, el va fi eliberat moștenitorilor ca document distinct[27]. În acest din urmă caz, actul va circula independent de certificatul de moștenitor, chiar dacă, în sens intelectual, reprezintă o piesă componentă din dosarul succesoral[28]. Prin urmare, se impune menționarea numărului certificatului de moștenitor în actul de lichidare și, privit invers, a numărului actului de lichidare în certificatul de moștenitor[29]. Bunurile și obligațiile proprii sau comune, în cota corespunzătoare soțului decedat, trebuie preluate din actul de lichidare în cuprinsul încheierii finale a procedurii succesorale notariale[30], cu excepția cazului când a fost solicitată numai eliberarea unui certificat de calitate de moștenitor.
§57. Certificat de calitate de moștenitor. Lichidare facultativă. Certificatul de calitate de moștenitor se poate elibera și fără să fie încheiat, în prealabil, actul de lichidare a regimului matrimonial ori fără să fie stabilite cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor și la îndeplinirea obligațiilor comune. Aceasta deoarece un asemenea certificat nu cuprinde mențiuni referitoare la transmisiunea bunurilor succesorale, ci se limitează la stabilirea numărului și a calității moștenitorilor. La cererea părților, notarul public poate totuși să instrumenteze un act de lichidare și prealabil emiterii unui certificat de calitate de moștenitor, chiar dacă la dosarul cauzei succesorale există dovezi cât privește bunurile proprii și cele comune ale defunctului[31]. Rămâne totuși oportună includerea de mențiuni cu privire la regimul matrimonial al defunctului şi la modalitatea de lichidare a regimului în certificatul de calitate de moștenitor, precum și la nivelul încheierii finale. Aceste mențiuni sunt oricum obligatorii pentru succesiunile în care există bunuri, consemnate ca atare în cuprinsul încheierii finale.
§58. Certificat suplimentar de moștenitor. Act adițional de lichidare. Este recomandabil ca actul de lichidare să includă toate bunurile soților, proprii sau comune. În aceste condiții, înscrisul aferent va putea fi utilizat atât la eliberarea certificatului de moștenitor, cât și la emiterea eventualelor certificate suplimentare. Astfel, chiar dacă în certificatul inițial de moștenitor vor fi menționate doar o parte din bunurile vizate prin actul de lichidare, această abordare permite de la bun început o imagine de ansamblu asupra lichidării regimului matrimonial, inclusiv regularizarea ordonată în privința datoriilor născute din căsătorie[32]. Dacă totuși moștenitorii omit a declara bunuri, drepturi sau datorii ale defunctului la momentul instrumentării procedurii succesorale, aceștia pot solicita notarului public să emită un certificat suplimentar de moștenitor, în condițiile art. 119 alin. (2) din Legea nr. 36/1995[33]. Într-adevăr, nici finalizarea procedurii succesorale notariale, nici soluționarea moștenirii prin instanțele judecătorești nu merg până la sancționarea moștenitorilor care omit să declare în întregime activul și pasivul succesoral[34]. Pentru eliberarea unui certificat suplimentar de moștenitor însă, succesorii ar trebui să consimtă la o completare a actului de lichidare anterior. Actul adițional sau înscrisul care vine să completeze actul de lichidare inițial va include bunurile, drepturile și datoriile omise. În cazul regimurilor care presupun comunitatea devălmașă de bunuri, nu poate fi modificată însă cota de contribuție a fiecărui soț la dobândirea bunurilor și la executarea obligațiilor comune, astfel cum a fost inițial stabilită[35]. Motivul îl reprezintă caracterul global al cotelor de contribuție, care va influența cota de proprietate asupra tuturor bunurilor din comunitatea devălmașă[36]. Prin urmare, nu pot fi declarate cote diferite de contribuție în actele succesive de lichidare sau în oricare alte înscrisuri. Cel mult, se poate ridica problema corectării cotei stabilite inițial, în caz de aprecieri eronate. În citația care, la nevoie, se va transmite moștenitorilor, trebuie menționate bunurile pentru care s-a cerut suplimentarea masei succesorale și precizarea că lichidarea regimului matrimonial se va realiza tot conform cotelor de contribuție convenite în actul de lichidare inițial.
§59. Certificat de lichidare a pasivului succesoral. Lichidarea regimului matrimonial. Lichidarea regimului matrimonial se realizează inclusiv în prealabil eliberării certificatului succesoral de lichidare din procedura lichidării pasivului succesoral, reglementată în art. 121 – 134 din Legea nr. 36/1995[37]. După finalizarea procedurii de lichidare a pasivului succesoral conform acestor dispoziții, notarul public va elibera certificatul de moștenitor, în masa succesorală fiind inclus produsul net al lichidării. În principiu, sarcinile reale sau alte drepturi care grevează bunurile succesorale oricum nu împiedică încheierea operațiunilor de lichidare. Problematică din acest punct de vedere a fost numai existența unui sechestru penal asupra unora dintre bunurile moștenite.
§60. Sechestru penal. Precizări. Procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată în procesul penal pot dispune instituirea unui sechestru în condițiile art. 252 – 253 C. proc. pen. Acesta permite indisponibilizarea bunurilor vizate. Este o măsură procesuală cu caracter real, în sensul că poate fi dispusă inclusiv asupra bunurilor altora, deci care nu aparțin suspectului, învinuitului sau inculpatului. Scopul îl reprezintă evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune, conform art. 249 C. proc. pen.[38] Mai departe, art. 253 alin. (4) C. proc. pen. impune autorității care a ordonat sechestrul să ceară „notarea ipotecară” în privința imobilelor, iar alineatul următor reține o însărcinare similară, prin analogie, în cazul bunurilor mobile. Această „notare ipotecară” se întemeiază pe dispozițiile art. 902 alin. (2) pct. 17 C. civ. și este considerată, alături de poprire, o formă specială de sechestru în procesul penal[39]. Trebuie totuși observat că prevederile citate nu reglementează vreo sancțiune pentru cazul în care nu s-au îndeplinit aceste măsuri de publicitate, precum inopozabilitatea sechestrului neînscris față de anumiți terți de bună-credință. Notarul public este obligat să realizeze verificări concrete în acest cadru numai în cazul autentificării actelor cu conținut patrimonial încheiate de o persoană privată de libertate, conform art. 227 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici şi a activității notariale nr. 36/1995[40].
§61. Sechestru penal. Realizarea lichidării. Problema care trebuie tratată în acest context vizează măsura în care un sechestru penal asupra bunurilor proprii ale soților sau asupra celor comune influențează finalizarea lichidării regimului matrimonial[41]. Este clar că obligațiile defunctului, între care trebuie incluse și cele care decurg din săvârșirea unei infracțiuni ori din calitatea de parte responsabilă civilmente, se divid între moștenitori, proporțional cu cotele care le revin din moștenire, astfel cum prevede art. 1.460 C. civ. Soluția nu afectează însă condițiile, continuitatea sau efectele sechestrului penal eventual instituit. În consecință, dacă moștenitorii doresc înstrăinarea bunurilor sechestrate ori partajarea acestora înainte de a se termina procesul penal, ei trebuie mai întâi să obțină ridicarea măsurii asigurătorii. Măsura asigurătorie se radiază în baza ordonanței emise de către procuror sau a hotărârii judecătorești care dispune ridicarea acesteia[42]. Instituirea sechestrului penal nu împiedică însă instrumentarea actului de lichidare[43]. Astfel, soțul vătămat prin instituirea unei asemenea măsuri asigurătorii poate să intenteze o acțiune în constatarea întinderii cotei sale din dreptul devălmaș asupra bunului respectiv, iar după determinarea acesteia prin hotărâre judecătorească, să obțină ridicarea sechestrului asupra cotei care îi revine din bun[44].
§62. Certificat de vacanță succesorală. Părțile actului de lichidare. Ar trebui să fie rară ipoteza unui act de lichidare încheiat în contextul unei succesiuni vacante. Ea presupune, într-adevăr, că defunctul a fost căsătorit în timpul vieții, dar că soțul sau moștenitorii săi nu pot ori nu doresc să accepte succesiunea. Actul de lichidare a regimului matrimonial este însă necesar în aceleași condiții și în această situație, pentru eliberarea certificatului de vacanță succesorală. În acest caz, el se încheie între soțul supraviețuitor, pe de o parte, și beneficiarul patrimoniului succesoral, statul [art. 553 alin. (3) C. civ.] sau unitatea administrativ-teritorială [art. 553 alin. (2) C. civ. și art. 963 alin. (3) C. civ.], în funcție de locul situării bunurilor, pe de altă parte[45]. Totuși, reglementările actuale din materia succesiunii vacante se întemeiază mai degrabă pe teoria suveranității, deci nu pe ideea că statul sau unitățile administrativ-teritoriale intervin ca succesori legali, pe baza unui drept de moștenire[46]. Din această perspectivă, ele nu ar trebui să fie părți ale actului de lichidare, din lipsa vreunei calități relevante în acest cadru.
§63. Formele de publicitate. Domeniu și obligativitate. Inițial, s-a considerat că pentru asigurarea opozabilității față de terți, un exemplar al actului de lichidare trebuie transmis de către notarul public la Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale[47]. Perspectiva se justifica fără îndoială prin dispozițiile din art. 369 alin. (3) C. civ. Conform acestora, „creditorii prejudiciaţi prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula acţiunea revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite formalităţile de publicitate sau, după caz, de când au luat cunoştinţă mai înainte de aceste împrejurări pe altă cale”. Aceasta sugerează existența unei forme generice de publicitate aplicabile în mod specific actului de lichidare. Totuși, în Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale se înscriu numai convențiile matrimoniale, nu și formalitățile îndeplinite în contextul schimbării sau încetării regimurilor matrimoniale. Prin urmare, nu sunt înregistrate acolo nici actele de lichidare[48]. Tot astfel, la început s-a considerat că nu este posibilă înscrierea lor în cartea funciară[49]. Oricum, pentru încheierea actelor de lichidare nu este obligatoriu ca imobilele vizate să aibă deschisă carte funciară[50]. Ulterior însă, a fost apreciată ca obligatorie înscrierea cotelor de contribuție respective ale soților la dobândirea bunului comun, pe motiv că lichidarea schimbă forma proprietății comune din devălmășie în coproprietate. Menționarea cotelor se realizează cu plata unui tarif de 60 de lei pentru fiecare operațiune, deci nu vizează în sine notarea actului de lichidare, ca instrumentum aparte[51]. Totuși, aceste formalități nu sunt necesare dacă operațiunile de lichidare au fost urmate de încheierea unui partaj sau pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza unui certificat de moștenitor[52]. În acest caz, operațiunile de publicitate imobiliară se realizează oricum direct în baza convenției de partaj ori a certificatului de moștenitor. Prin urmare, înscrierea separată a modificărilor de cote induse prin actul de lichidare este necesară doar în rarele situații când părțile nu urmăresc și obținerea sau încheierea unui act subsecvent de partaj ori emiterea unui certificat de moștenitor[53]. Chestiunea formalităților de publicitate aplicabile prezintă relevanță, deoarece, după cum s-a precizat mai sus, ea influențează prerogativele terților. Totuși, textul art. 369 alin. (3) C. civ., anterior citat, trebuie să fie înțeles, prin urmare, că vizează diferitele registre de publicitate înființate după natura bunurilor vizate, iar nu în mod specific Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale. Notarul public este obligat să solicite Registrului Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale informații referitoare la regimul matrimonial al defunctului, înainte de soluționarea unei cauze succesorale pentru o persoană decedată după data de 1 octombrie 2011. Rezultă de aici că în privința celorlalți defuncți, această verificare este opțională[54].
Bibliografie
Manuale universitare
1. Avram, M., 2016, Drept civil. Familia, ediția a 2-a revizuită și adăugită, București, Hamangiu.
2. Chirică, D., 2014, Tratat de drept civil – Succesiuni și Liberalități, București, C.H. Beck.
3. Colin, A., Capitant, H., 1925, Cours élémentaire de droit civil français, tome III.
4. Deak, F., Popescu, R., 2014, Tratat de drept succesoral. Transmisiunea și partajul moștenirii, vol. 3, București, Universul Juridic.
5. Duranton, A., 1834, Cours de droit français suivant le Code civil, tome XIV, Paris.
6. Florian, E., 2018, Dreptul familiei. Căsătoria. Regimuri matrimoniale. Filiația, ediția a 6-a revizuită și adăugită, București, C.H. Beck.
7. Filipescu, I., Filipescu, A., 2002, Tratat de dreptul familiei, ediția a VII-a, București, C.H. Beck.
8. Malaurie, P., Aynès, L., 2015, Droit des régimes matrimoniaux, L.G.D.J.
9. Mazeaud, H. și L., Mazeaud, J., 1969, Leçons de droit civil, vol. IV, vol. I, Régimes matrimoniaux, ediția a 3-a, Montchrestien.
10. Neagu, I., Damaschin, M., 2014, Tratat de procedură penală. Partea generală, București, Universul Juridic.
11. Nicolescu, C., 2020, Dreptul familiei, Solomon.
12. Planiol, M., Ripert, G., 1927, Traité pratique de droit civil français, vol. IX, partea a II-a, Paris, L.G.D.J.
13. Popa, I., 2013, Drept civil. Moșteniri și liberalități, București, Universul Juridic.
14. Popescu, T.R., 1965, Dreptul familiei, vol. I, București, Editura Didactică și Pedagogică.
15. Stoica, V., 2021, Drept civil. Drepturile reale principale, ediția a 4-a, București, C.H. Beck.
16. Terré, F., Simler, P., 2006, Droit civil. Les biens, Dalloz.
17. Terré, F., Simler, P., 2008, Droit civil. Les régimes matrimoniaux, Dalloz.
18. Terré, F., Simler, P., 2019, Droit civil. Les régimes matrimoniaux et statut patrimonial des couples non mariés, Dalloz.
19. Terré, F., Simler, P., Lequette, Y., Chénedé, F., 2019, Droit civil. Les obligations, ediția a 12-a, Dalloz.
20. Theodoru, Gr. Gr., 2007, Tratat de drept procesual penal, București, Hamangiu.
Lucrări de specialitate
1. Avram, M., Nicolescu, C., 2010, Regimuri matrimoniale, București, Hamangiu.
2. Capitant, H., 1927, De la cause des obligations (contrats, engagements unilatéraux, legs), ediția a 3-a, Paris, Dalloz.
3. Chirică, D., 2014, Tratat de drept civil. Succesiunile şi liberalităţile, Bucureşti, C.H. Beck.
4. David, S., Jault, A., 2013, Liquidation des régimes matrimoniaux, Dalloz.
5. Deleanu, I., 2005, Ficțiunile juridice, București, C.H. Beck.
6. Denecker, J.-G., 1943, La théorie générale des récompenses et son application aux libéralités faites par les époux communs en biens, Lille.
7. Dunca, D., Negrilă, D., 2014, Drept civil. Moșteniri și liberalități. Note de curs, vol. I, București, Notarom.
8. Ghestin, J., 2006, Cause de l´engagement et validité du contrat, L.G.D.J.
9. Grimaldi, M. (coord.), Droit patrimonial de la famille 2015-2016, Dalloz.
10. Herzog, P., 2010, JurisClasseur Droit comparé, États-Unis, fasc. 1: Mariage, divorce, régimes matrimoniaux. Filiation. Droit international privé.
11. Părintele Ioana, V., 2021, Cartea familiei, București, Bookzone.
12. Ionaş, D., 2016, Clauza de preciput. Legat cuprins în convenția matrimonială?, București, Universul Juridic
13. Ionescu, B., 2016, Mărturisirea și interogatoriul în procesul civil, București, Universul Juridic.
14. Lupșan, G., 2014, Ghid de drept internațional privat în materia dreptului familiei, Notarom.
15. Lupulescu, D., 2013, Proprietatea comună, București, Universul Juridic.
16. Mennesson, F., 1853, Essai sur les récompenses sous le régime de la communauté légale, Paris.
17. Nicolescu, C., 2012, Regimurile matrimoniale convenționale în sistemul noului Cod civil român, București, Universul Juridic.
18. Popa, I., Moise, A.-A., Drept notarial, Universul Juridic, București, 2013
19. Revillard, M., 2018, JurisClasseur Droit international, fasc. 556: Régimes matrimoniaux. Droit international privé français. Système de droit commun. Système issu de la convention de La Haye.
20. Soares, B., Amaral, E., Pott, P., de Lacerda, P., Pedro, R.T., 2020, European Regulations: Impact on the Activity of Registry Officers and Notaries, High Judicial Council – Portugal, EJN Civil – Portugal, https://www.redecivil.csm.org.pt/the-european-regulations-impact-on-the-activity-of-registry-officers-and-notaries/
21. Vasilescu, P., 2009, Regimuri matrimoniale, ediția a II-a revizuită, Universul Juridic.
Articole de revistă
1. Bodoașcă, T., Drăghici, A., 2014, „Partajul bunurilor comune în devălmășie în timpul regimurilor matrimoniale de comunitate”, în Dreptul, nr. 4/2014, republicat în Bodoașcă, T., 2018, Studii de dreptul familiei, București, Universul Juridic.
2. Chirică, D., 2021, „Clauza de preciput – o moștenire contractuală?”, în RRDP, nr. 3-4/2021.
3. Claux, P.-J., 2008, „Le règlement du régime matrimonial par le notaire désigné à la suite d’une demande de justice”, în Actualité Juridique famille, nr. 3/2008.
4. Crăciunescu, C.M., Lupașcu, D., 2011, „Reglementarea clauzei de preciput în noul Cod civil român, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011”, în PR, nr. 8/2011.
5. Droz, G.A.L., 1992, „Les nouvelles règles de conflit françaises en matière de régimes matrimoniaux, entrée en vigueur de la convention de La Haye du 14 mars 1978 sur la loi applicable aux régimes matrimoniaux”, în Revue critique de droit international privé 1992.
6. Dunca, D., 2020, „Executarea clauzei de preciput și reducțiunea ei”, în BNP, nr. 1/2020.
7. Fages, B., Mestre, J., 1998, „L´influence du droit du marché sur le droit commun des obligations”, în Revue trimestrielle de droit commercial 1998.
8. Fandache, A., 2020, „Contribuția notarului public în situația în care viitorii soți/soții decid să renunțe la clauza cu privire la creanța de participare stipulată în art. 360 alin. (2) C. civ.”, în BNP nr. 4/2020.
9. Ghiță, O., 2015, „Natura juridică a creanței de participare în cadrul regimului separației de bunuri”, în RSJ, nr. 2/2015.
10. Isache, D., 2016, „Lichidarea regimului matrimonial al comunității legale – etapa regularizării datoriilor”, în BNP, nr. 4/2016.
11. Isache, D., 2021, „Lichidarea regimului matrimonial – (vechi) întrebări & (noi) răspunsuri” (partea I), în BNP, nr. 3/2021.
12. Isache, D., 2021, „Lichidarea regimului matrimonial – (vechi) întrebări & (noi) răspunsuri” (partea a II-a), în BNP, nr. 4/2021.
13. Lupașcu, D., 2019, „Măsurile asigurătorii în procesul penal (I)”, în Revista Română de Drept Penal al Afacerilor, nr. 2/2019.
14. Mekki, M., 2016, „L’ordonnance n° 2016-131 du 10 février 2016 portant réforme du droit des contrats, du régime général et de la preuve des obligations, Le volet droit des contrats: l’art de refaire sans défaire”, în Recueil Dalloz 2016.
15. Moloman, B.-D., 2016, „Discuții privind convenția matrimonială în reglementarea actualului Cod civil”, în Dreptul, nr. 2/2016.
16. Moloman, B.D., 2019, „Rolul şi funcţiile autorităţii tutelare în protejarea persoanelor vulnerabile. Simplu apendice al organelor judiciare sau instituţie cu rol propriu?”, în Revista de Dreptul Familiei, nr. 2/2019.
17. Nicolescu, C.M., „Considerații privind lichidarea regimului matrimonial în sistemul Codului civil român”, în AUB-D, 2012-II.
18. Nicolescu, C.M., 2011, „Clauza de preciput în reglementarea noului Cod civil român. Abordare comparativă”, în RRDP, nr. 6/2011.
19. Nicolescu, C.M., 2012, „Clauza de preciput în reglementarea noului Cod civil român – avantaj matrimonial sau instrument de planificare succesorală?”, în AUB seria Drept, în vol. Conferința Reglementări fundamentale în noul Cod civil și în noul Cod de procedură civilă, supliment, C.H. Beck.
20. Popa, I., 2011, „Clauza de preciput”, în RRDP, nr. 4/2011.
21. Popa, I., 2020, „Încetarea regimului matrimonial potrivit Codului civil”, în BNP, nr. 4/2020.
22. Popescu, D.A., 2016, „Dreptul internațional privat intertemporal. Conflictul în timp al normelor de conflict. Homo, fuge!”, în Revista Română de Drept Privat, nr. 2/2016.
23. Roșioru, F., 2012, „Tradiție și inovație în noul Cod civil în materia raporturilor patrimoniale dintre soți – aplicații ale teoriei datoriilor de valoare în cadrul regimului comunității matrimoniale”, în SUBB Iurisprudentia, nr. 2/2012.
24. Togan, R.-A., 2021, „Clauza de preciput – cel din urmă «cadou» matrimonial pentru soţul supravieţuitor”, în Revista de Dreptul Familiei, nr. 1/2021.
25. Vasilescu, P., 2012, „Tradiția irosită: regimurile matrimoniale din vechiul Cod civil”, în SUBB Iurisprudentia, nr. 4/2012.
26. Vignal, T., 1998 „La loi du 28 octobre 1997 adoptant la convention de La Haye sur la loi applicable aux régimes matrimoniaux”, în La Semaine Juridique Édition Générale 1998, I, 1146.
27. Wicker, G., 2015, „La suppression de la cause par le projet d’ordonnance: la chose sans le mot?”, în Recueil Dalloz 2015.
Studii în volum
1. Boar, F. A.,2016, „Comentariu sub art. 7”, în I.-F. Popa, A.-A. Moise (coord.), Legea notarilor publici. Comentariu pe articole, București, Solomon.
2. Durnescu, M., 2018, „Partajul în timpul regimului comunităţii în noi practici notariale din perspectiva Noului Cod Civil şi a Noului Cod de Procedură Civilă în actualul context european”, în Stoica, A. (coord.), Conferința „Dreptul și principalele profesii juridice în actualul context european”. Constanța, 31 martie-2 aprilie 2017, București, Universul Juridic.
3. Eliescu, M., 1964, „Efectele căsătoriei cu privire la raporturile patrimoniale dintre soți”, în Ionașcu, T. (coord.), Căsătoria în dreptul R.P.R., Institutul de Cercetări Juridice (Academia de Științe Sociale și Politice a Republicii Socialiste România), București, Editura Academiei Republicii Populare Române.
4. Florian, E., 2018, „Stabilirea creanței de participare la achiziții în cadrul regimului matrimonial al separației de bunuri cu această clauză – câteva observații”, în Popescu, D.A. (ed.) și Popa, I.-F., Golub, S., Harosa, L.-M. (coord.), In Honorem Dan Chirică. Între dogmatica dreptului și rațiunea practică, București, Hamangiu.
5. Isache, D., 2016, „Lichidarea regimului matrimonial al comunității legale – componentă a lichidării succesiunii”, în Bob, M.D. (coord.), 5 ani de Cod civil – perspectiva notarială, București, Monitorul Oficial.
6. Negrilă, D., Bolduț, D.-D., „Comentariu sub art. 106”, în I.-F. Popa, A.-A. Moise (coord.), Legea notarilor publici. Comentariu pe articole, București, Solomon.
7. Nicolescu, C.,2021, „Comentariu sub art. 320”, în Baias, F.A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, I. (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția a 3-a, București, C.H. Beck.
8. Nicolescu, C.,2021, „Comentariu sub art. 331”, în Baias, F.A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, I. (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția a 3-a, București, C.H. Beck.
9. Nicolescu, C.,2021, „Comentariu sub art. 355”, în Baias, F.A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, I. (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole”, ediția a 3-a, București, C.H. Beck.
10. Nicolescu, C.,2021, „Comentariu sub art. 356”, în Baias, F.A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, I. (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția a 3-a, București, C.H. Beck.
11. Macovei, C., Dobrilă M.C., 2021, „Comentariu sub art. 1133”, în Baias, F.A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, I. (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția a 3-a, București, C.H. Beck.
12. Macovei, C., Dobrilă M.C., 2021, „Comentariu sub art. 1.135”, în Baias, F.A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, I. (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția a 3-a, București, C.H. Beck.
Lucrări de practică
1. Bărbieru, C.-N., Macovei, C., 2018, Activitatea notarială. De la teorie la practică, Biblioteca de Drept Notarial, București, Universul Juridic.
2. Dunca, D., Negrilă, D., 2014, Procedură succesorală notarială. Note de curs, București, Notarom.
3. Rotaru, D. (coord.), 2011, Ghid de practică notarială, București, Notarom.
4. Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, 2013, Culegere de spețe notariale, vol. I, București, Notarom.
5. Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, 2014, Culegere de spețe notariale, vol. II, București, Notarom.
6. Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, 2016, Culegere de spețe notariale, vol. III, București, Notarom.
7. Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, 2018, Culegere de spețe notariale, vol. V, București, Notarom.
8. Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, 2019, Culegere de spețe notariale, vol. VI, București, Notarom.
9. Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, 2019, Culegere de spețe notariale, vol. VII, București, Notarom.
10. Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, 2021, Culegere de spețe notariale, vol. VIII, București, Notarom.
11. Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, 2017, Culegere de practică notarială în domeniul cadastrului și al publicității imobiliare, vol. I, București, Notarom.
12. Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, 2017, Culegere de practică notarială în domeniul cadastrului și al publicității imobiliare», vol. II, București, Notarom.
13. Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, 2021,
Culegere de practică notarială în domeniul cadastrului și al publicității
imobiliare, vol. III, București, Notarom.
14. Uniunea Națională a
Notarilor Publici din România, 2017, Sinteza constatărilor rezultate în urma
acțiunilor de control efectuate de către Corpul de Control al Uniunii în cursul
anului 2015, București, Notarom.
[1] A se vedea supra, §44.
[2] A se vedea supra, §38. În acest sens, a se vedea și I. Popa, A.-A. Moise, Drept notarial, Universul Juridic, București, 2013, p. 256. Contra, a se vedea, totuși, D. Negrilă, D.-D. Bolduț, „Comentariu sub art. 106”, §10.2, în I.-F. Popa, A.-A. Moise (coord.), op. cit., n. 3.
[3] A se vedea supra, §30.
[4] Art. 1.226 alin. (2) C. civ.: „Sub sancţiunea nulităţii absolute, el (obiectul obligației – n.n.) trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit.”
[5] A se vedea UNNPR, Culegere de practică notarială în domeniul cadastrului și al publicității imobiliare, vol. II, ed. cit., p. 152 – 153.
[6] A se vedea C. Nicolescu, „Comentariu sub art. 320”, §2, în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), op. cit.; UNNPR, Culegere de spețe notariale, vol. I, p. 183.
[7] A se vedea: D. Dunca, D. Negrilă, Drept civil. Moșteniri și liberalități. Note de curs, ed. cit., p. 102; D. Dunca, D. Negrilă, Procedura succesorală notarială. Note de curs, ed. cit., p. 176, n. 41.
[8] A se vedea UNNPR, Culegere de spețe notariale, vol. I, p. 183.
[9] A se vedea UNNPR, Culegere de spețe notariale, vol. VII, Notarom, București, 2019, p. 63.
[10] A se vedea Activitatea Uniunii. Supliment al Buletinului notarilor publici nr. 1-2/2019, p. 130.
[11] A se vedea UNNPR, Culegere de spețe notariale, vol. II, p. 238, D. Dunca (coord.), Ghid de practică notarială, p. 90, n. 102.
[12] A se vedea: C.-N. Bărbieru, C. Macovei, Activitatea notarială. De la teorie la practică, Biblioteca de Drept Notarial, Universul Juridic, București, 2018, p. 516.
[13] A se vedea UNNPR, Culegere de spețe notariale, vol. V, p. 168.
[14] A se vedea D. Negrilă, D.-D. Bolduț, „Comentariu sub art. 106”, §10.3, în I.-F. Popa, A.-A. Moise (coord.), op. cit.
[15] A se vedea: D. Dunca, D. Negrilă, Drept civil. Moșteniri și liberalități. Note de curs, ed. cit., p. 101; D. Isache, „Lichidarea regimului matrimonial al comunității legale – componentă a lichidării succesiunii”, ed. cit., p. 229.
[16] A se vedea: D. Dunca, D. Negrilă, „Procedura succesorală notarială. Note de curs”, ed. cit., p. 91; D. Isache, „Lichidarea regimului matrimonial al comunității legale – componentă a lichidării succesiunii”, ed. cit., p. 238.
[17] A se vedea D. Dunca (coord.), Ghid de practică notarială, ed. cit., p. 90, n. 102.
[18] Art. 150 alin. (1) C. civ.: „Ori de câte ori între tutore şi minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie să ducă la înlocuirea tutorelui, instanța de tutelă va numi un curator special.”
[19] A se vedea UNNPR, Culegere de spețe notariale, vol. I, p. 271.
[20] A se vedea UNNPR, Culegere de spețe notariale, vol. VII, p. 308.
[21] Art. 2.572 C. civ.: „(1) Starea civilă şi capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa națională, dacă prin dispoziții speciale nu se prevede altfel. (2) Incapacitățile speciale referitoare la un anumit raport juridic sunt supuse legii aplicabile acelui raport juridic.”
[22] A se vedea UNNPR, Culegere de spețe notariale, vol. II, p. 181; G. Lupșan, Ghid de drept internațional privat în materia dreptului familiei, ed. cit., p. 21 – 22.
[23] A se vedea G. Lupșan, Ghid de drept internațional privat în materia dreptului familiei, ed. cit., p. 19 și 27.
[24] A se vedea supra, §30. A se vedea și C. Dima, Stabilirea cotei-părți ce revine fiecărui soț din bunurile comune devălmașe la lichidarea regimului matrimonial al comunității de bunuri sau în caz de partaj în timpul căsătoriei în BNP, nr. 2/2022.
[25] Această precizare vine în urma discuțiilor purtate cu doamna Doina Dunca pe subiectul textului, pentru care îi suntem recunoscători.
[26] A se vedea D. Dunca (coord.), Ghid de practică notarială, ed. cit., p. 92, n. 105 și 107.
[27] A se vedea supra, §38.
[28] A se vedea D. Isache, „Lichidarea regimului matrimonial al comunității legale – componentă a lichidării succesiunii”, ed. cit., p. 224.
[29] A se vedea D. Dunca (coord.), Ghid de practică notarială, ed. cit., p. 90, n. 102.
[30] Ibidem.
[31] A se vedea UNNPR, Culegere de spețe notariale, vol. III, p. 174.
[32] A se vedea UNNPR, Culegere de spețe notariale, vol. III, p. 186.
[33] Art. 119 alin. (2) din Legea nr. 36/1995: „Cu acordul tuturor moștenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moștenitor suplimentar.”
[34] A se vedea: D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile şi liberalităţile, C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 550 și jurisprudența citată acolo; D. Isache, „Lichidarea regimului matrimonial al comunității legale – componentă a lichidării succesiunii”, ed. cit., p. 237.
[35] A se vedea: Activitatea Uniunii. Supliment al Buletinului notarilor publici nr. 5/2019, p. 114; D. Dunca (coord.), Ghid de practică notarială, ed. cit., p. 76, n. 89; p. 90, n. 103.
[36] A se vedea supra, §30.
[37] A se vedea: D. Dunca, D. Negrilă, Procedura succesorală notarială. Note de curs, ed. cit., p. 301.
[38] A se vedea: Gr. Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Hamangiu, București, 2007, p. 469; D. Lupașcu, „Măsurile asigurătorii în procesul penal (I)”, în Revista Română de Drept Penal al Afacerilor, nr. 2/2019, p. 44 – 63.
[39] A se vedea I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea generală, Universul Juridic, București, 2014, p. 654. Contra, N. Volonciu, A.-S. Uzlău, Codul de procedură penală comentat, ediția a III-a, Hamangiu, București, 2017, p. 653.
[40] Art. 227 din Regulament: „La autentificarea actelor juridice cu conținut patrimonial încheiate de o persoană privată de libertate, notarul public verifică dacă s-au luat măsuri de indisponibilizare cu privire la bunurile acesteia ori dacă, prin hotărârea definitivă de condamnare, nu i s-a restrâns capacitatea de exercițiu. Cu sprijinul organului de urmărire care a emis mandatul de arestare, verificarea […] se efectuează pe tot parcursul procesului penal, până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, cu privire la persoana aflată în detenție preventivă.”
[41] „Nu există niciun impediment legal pentru ca inscripția (notarea) ipotecară să fie instituită asupra unui bun comun, deoarece scopul acestei măsuri și funcționalitatea sa nu sunt reparatorii, ci asigurătorii, prin aceasta nefiind încălcat dreptul de proprietate, consacrat constituțional” – Decizia Curții Constituționale nr. 894 din 17 decembrie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 249 alin. (1) teza I, alin. (2), (5) și (6), art. 252 și art. 254 C. proc. pen., în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 4 martie 2016.
[42] A se vedea Activitatea Uniunii. Supliment al Buletinului notarilor publici nr. 4/2019, p. 49.
[43] A se vedea UNNPR, Culegere de spețe notariale, vol. III, p. 82.
[44] A se vedea UNNPR, Sinteza constatărilor rezultate în urma acțiunilor de control efectuate de către Corpul de Control al Uniunii în cursul anului 2015, Notarom, București, 2017, p. 199 – 200.
[45] A se vedea D. Dunca, D. Negrilă, Procedura succesorală notarială. Note de curs, ed. cit., p. 245.
[46] A se vedea C. Macovei, M.C. Dobrilă, „Comentariu sub art. 1.135”, §2 în Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția a 2-a revizuită și adăugită, C.H. Beck, București, 2014.
[47] A se vedea D. Dunca (coord.), Ghid de practică notarială, ed. cit., p. 70, 81, 84.
[48] A se vedea: art. 25 – 29 din Normele metodologice și Instrucțiunile privind Registrele Unice ținute de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România pentru lucrul pe portal, aprobate prin Decizia Biroului Executiv al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România nr. 227/19.07.2013; Infonot Systems, Adresa nr. 2390/22.12.2011; C.-N. Bărbieru, C. Macovei, Activitatea notarială. De la teorie la practică, Biblioteca de Drept Notarial, Universul Juridic, București, 2018, p. 517.
[49] A se vedea UNNPR, Culegere de practică notarială în domeniul cadastrului și al publicității imobiliare, vol. I, ed. cit., p. 340, n. 136.
[50] A se vedea D. Dunca (coord.), Ghid de practică notarială, ed. cit., p. 92, n. 106.
[51] A se vedea: adresa A.N.C.P.I. nr. 340/25.01.2013; UNNPR, Culegere de practică notarială în domeniul cadastrului și al publicității imobiliare, vol. I, ed. cit., p. 363 – 366. A se vedea supra, §16.
[52] A se vedea UNNPR, Culegere de practică notarială în domeniul cadastrului și al publicității imobiliare, vol. I, ed. cit., p. 340, 347 – 350.
[53] Ibidem, p. 363 – 366. Soluția a fost reluată ulterior în ședințele Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România cu Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară privind probleme de practică neunitară din 27 august 2018 (UNNPR, nr. 6.171/2018) și din 5 octombrie 2020 (UNNPR nr. 8.490/2020).
[54] A se vedea art. 29 alin. 1 teza I din Normele metodologice și Instrucțiunile privind Registrele Unice ținute de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România pentru lucrul pe portal, aprobate prin Decizia nr. 227/19.07.2013, emisă de Biroul Executiv al Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.
O
adevărată pandemie de atacuri cibernetice, din ce în ce mai sofisticate, se
insinuează treptat și cu efecte devastatoare în acele sectoare sensibile a
căror digitalizare
Grigore George Păucescu s-a născut la data de 5 februarie 1842 la Roșiorii
de Vede.
Între anii 1853 și 1859 a studiat la Liceul „Sf.