Rezumat:

Dezvoltarea tehnologiei moderne în serviciile online, platforme și softuri performante tinde să își găsească utilitatea din ce în ce mai mult, acoperind majoritatea sferelor de activitate, odată cu optimizarea resurselor, dinamica automatizării manoperelor și a traseelor operaționale.

În contextul actual, tehnologia din sfera juridică se dovedește a fi eficientă în utilizarea platformelor de profil, programelor de furnizare a pachetelor legislative, modulelor de jurisprudență, materialelor de cercetare și studii juridice sau de accesare a ghidurilor de practică.

În acest sens, se poate constata că instrumentele de tehnologie juridică se utilizează din ce în ce mai frecvent, inclusiv în practica instanțelor de judecată, prin implementarea, spre exemplu, a dosarului electronic ce are ca efect reducerea costurilor în soluționarea litigiilor și creșterea eficienței din punctul de vedere al accesului la actul de justiție.

Cuvinte-cheie: blockchain, tehnologie, inteligență artificială, contract inteligent

Legal Tech – astfel cum este definită generic – reprezintă tehnologia juridică ce furnizează servicii juridice online prin intermediul software-ului menit fie să sprijine fluxurile de lucru din domeniul juridic, fie să le automatizeze complet. Eficiența sistemelor este evidentă, astfel încât prognoza Forumului Economic Mondial arată că până în anul 2035 computerele și sistemele inteligente vor efectua 52% din totalul orelor de muncă, față de un procentaj de 48% ce va reveni oamenilor. 

Tehnologia joacă un rol central în transformarea profesiilor juridice. Pe lângă folosirea sistemelor uzuale (e-mail, contabilitate și procesarea documentelor în Word), se folosesc și programe de căutare legislativă, împreună cu o mulțime de sisteme emergente, una din cele mai importante categorii ale sistemelor computerizate fiind producerea de documente juridice. Există deja o varietate de asemenea documente, care culminează cu redactarea de contracte juridice pe dispozitive portabile.

În era creșterii accelerate a capabilității sistemelor, profesiile sau părți ale acestora ar trebui să supraviețuiască și să prospere, deoarece produc valori și beneficii pe care niciun sistem sau instrument nu le poate înlocui și asta nu pentru că noi am limita competitorii prin reglementări și nici pentru că ne imaginăm o lume fără profesii, nici datorită vreunui impuls nostalgic generat de un mod de viață ce este pe cale să apună.

În acest context, s-ar pune problema efectelor pe termen mediu pe care le-ar putea genera tehnologia. Vor apărea noi oportunități? Vor fi noile sisteme vulnerabile? Care este impactul real asupra profesionistului?

La profesiile juridice, în general, se poate observa că prezintă patru similitudini care le determină conduita profesională: dețin cunoștințe de specialitate, admiterea în profesie depinde de anumite credențiale, activitățile lor sunt regulate și sunt legate printr-un set de valori comune.

În prezent nu este suficient ca profesioniștii să aibă cunoștințe de specialitate, fiind necesar ca portofoliul de informații să fie permanent actualizat. Justițiabilii așteaptă ca soluțiile juridice oferite să fie de maximă acuratețe legală, în perfectă concordanță cu ultimele dispoziții în vigoare și să aibă permanent la dispoziție cele mai noi tehnologii.

Este adevărat că la ora actuală avem de-a face cu un interes crescut în privința inteligenței artificiale, existând supoziția – apreciată ca fiind eronată – potrivit căreia unica variantă de a dezvolta sisteme ce execută sarcini la nivel de expert sau chiar la un nivel mai înalt este de a copia procesele de gândire ale specialiștilor umani. Această viziune antropocentrică a sistemelor „inteligente” este limitată. Ea îi încurajează pe profesioniști să depășească ideea potrivit căreia computerele ar putea procesa și identifica soluții la un standard mai ridicat decât ființele umane. Se pierde din vedere că sistemele actuale performează – în măsură sporită – mai bine decât experții umani, dar nu prin copierea oamenilor cu randamente înalte, ci prin exploatarea capabilităților distinctive ale noilor tehnologii, precum stocarea masivă de date și procesarea acestora.

Unii sociologi au văzut similarități între rolul profesiilor în societate și rolul organelor din corpurile noastre, fiecare având o funcție particulară, fiecare contribuind la ansamblul sănătății și fiecare jucând un rol critic în diferite moduri. 

Profesionalizarea a fost modul principal al instituționalizării expertizei în societățile industrializate. S-au dezvoltat diferite opinii relative la profesii și asociațiile profesionale. Pe de o parte se afirmă că asociațiile profesionale sunt elemente stabilizatoare ale societății. Ele determină moduri de viață, obiceiuri ale gândirii și standarde de judecată, ceea ce le face să fie centre de rezistență vizavi de forțele brute care amenință evoluția constantă și pașnică. 

S-a avansat opinia că avocații tradiționali vor fi înlocuiți fie cu lucrători aplicați, ajutați semnificativ de sisteme avansate, fie de procese standardizate sau de către persoane neprofesioniste „înarmate” cu unelte online de autoajutorare de tip blockchain. Dar este asta o soluție?

Tehnologia blockchain devine una dintre tendințe în domeniul inovației digitale. Blockchainurile sunt baze de date care, în loc să fie stocate pe un server central ce poate fi accesat de toți utilizatorii, sunt stocate pe computerele utilizatorilor, fapt care înseamnă că nu există o autoritate centrală care deține o copie master a datelor. Bazate pe blockchain sunt contractele inteligente.

Smart contracts: Spus în modul cel mai simplu, un contract inteligent este un program de calculator. Acest program va automatiza executarea termenilor contractuali. Din cauza faptului că se bazează pe limbaje de programare formale, contractele inteligente nu vor putea fi utile în aranjamente care au prevederi vagi sau cu un final deschis. Prin structura lor, contractele inteligente facilitează stabilirea de obligații contractuale care sunt guvernate de reguli stricte și rigide generate de limbajul de programare. Ele sunt bazate pe memorizarea convențiilor în care părțile stabilesc executarea obligațiilor într-o modalitate predictibilă și nu pe convențiile în care executarea obligațiilor nu este precis definită sau definibilă la momentul încheierii contractului. De exemplu, dacă în contract se menționează dobânzi, poate dispune automat plata acestora și monitoriza și alte condiții contractuale. 

Dar, pentru a clarifica, contracte inteligente sunt, de exemplu, contractele de asigurare a autovehiculelor sau contractele de închiriere, adică acele tipuri de contracte în care este suficient ca anumite condiții contractuale să fie activate sau dezactivate automat, fiind simple, și care se „autogestionează”, „se actualizează singure” și se „autolegitimează”, fără a mai fi nevoie de negociere și de formularea de clauze. Desigur, nu este vorba de relații contractuale mai complexe și articulate.

Ar trebui deja să ne pună în gardă denumirea „festivă” ce i-a fost atribuită de către susținătorii săi, deoarece cuvintele nu sunt niciodată neutre, iar a crede că pot exista contracte ce sunt executate automat/„de la sine” este greșit. În realitate, contractul inteligent actualizează automat prevederile contractului, deoarece este construit printr-un cod simplu, ce se află la baza acestuia, fără a putea fi modificat și în condiții de aplicare certificate și fiabile. 

Atunci când contractele inteligente sunt folosite pentru a reține toate sau fracțiuni din înțelegerile juridice, ele generează provocări și inconveniente. Caracterul lor privat este mai redus decât cel al convențiilor scrise de astăzi și, în măsura în care codul lor nu este public disponibil și explicat într-un limbaj facil pentru om, ele pot facilita apariția unor aranjamente contractuale standardizate pe care puțini oameni le înțeleg.

Ceea ce provoacă o îngrijorare crescută este faptul că natura autonomă și descentralizată a contractelor inteligente bazate pe blockchain poate sprijini sau facilita o activitate criminală. În cadrul dimensiunii blockchain, într-un raport de funcționalitate, sunt plasate și așa-numitele smart contracts sau contractele inteligente.

Sistemul blockchain nu poate deosebi introducerile de date corecte de cele incorecte. El poate constata integritatea de conținut a unui document, dar nu și calitatea conținutului sau autenticitatea persoanelor care acționează într-o cauză. Pe cale de consecință, este necesară asigurarea și pe viitor a unui control de calitate. Acolo unde statul dorește să utilizeze blockchain ca mijloc legitim pentru simplificarea dreptului, acolo poate interveni funcția preventivă și de garant a notarului.

Ar putea fi notarii înlocuiți de alternative ale tehnologiei contemporane lor? Ce facem noi, ca notari, la ora actuală și ce ne particularizează?

Avem niște cunoștințe de nișă pe care le oferim celor care au nevoie de ele. Ne-ar ajuta însă ca aceste cunoștințe să fie îmbogățite din analogii făcute cu activitățile altor profesioniști sau propriile noastre cunoștințe să fie partajate cu alți profesioniști? Strategic gândind, nu ar trebui să avem o vedere mai largă și să fim mai toleranți la posibilitatea schimbării propriei profesii?

Un pericol pentru notariat poate fi apariția unor platforme de tip crowdsourcing pentru servicii de consultanță notarială. Clienții vor putea adresa întrebări unui număr selectat de experți (plătiți sau voluntari) care vor căuta împreună un răspuns ideal.

O soluție ar fi ca notariatul însuși să înființeze o astfel de platformă.

Platformă online a UNNPR deja funcțională (este ca un facebook intern, pe care se poate face schimb de opinii) este un bun început în contracararea acestor fenomene globale.

În loc de concluzie:

Îmbunătățirile datorate dezvoltării tehnologiei pot servi mai direct nevoile de afaceri și demersurile juridice în general; însă utilizarea așa-numitelor acte juridice autoexecutive, în care termenii sunt actualizați automat de către un computer folosind reguli predefinite sau managementul ciclului de viață al contractului, poate fi considerată o expunere la risc, deoarece orice eroare sistemică ar putea produce grave prejudicii părților implicate într-un raport juridic civil.

Pe de altă parte, dacă țelul este de a oferi justițiabililor posibilitatea de a urmări pe o cale descentralizată procesele juridice printr-un lanț al datelor ce poate fi dovedit și care să fie impermeabil la manipulare, atunci este nevoie de un notar să verifice și să valideze corectitudinea datelor introduse. Important este ca tema digitalizării să fie abordată cu promptitudine, păstrându-se elementul consilierii notariale în toate formele sale de manifestare, care culminează cu îndeplinirea actelor și procedurilor notariale.  Prezentul articol își dorește a fi o provocare spre o analiză mai profundă, de către toți profesioniștii, a fenomenelor și soluțiilor digitale, a beneficiilor și vulnerabilităților acestora. Concluziile acestei analize, împreună cu procesul de reformă digitală deja în plină desfășurare la nivelul UNNPR sperăm să vină în ajutorul notarului public român, pentru ca acesta să poată face față provocărilor uriașe generate de procesul mondial de digitalizare a (aproape) oricărei activități umane.