Instalarea în Principatele Române, la 10 mai 1866, a
dinastiei regale, apreciată ca „formă de guvernământ monarhic constituțională”[1],
este una dintre cele mai importante peceți


Militant pentru drepturile românilor, cavaler imperial, deputat în Senatul imperial, consilier al Guvernului Ardelean, fondator și secretar al ASTREI, avocat, notar.
Ioan de Alduleanu s-a născut în anul 1821, în Moeciu-Bran, fiind unicul fiul al preotului Nicolae Aldulea, din Moeciu de Jos, şi al Neacşei, fiica protopopului Bratu Baiul din Zărnești.
În 1926 îi moare mama, iar în 1931, la numai 9 ani, este orfan și de tată. Astfel, va rămâne sub tutela unchiului său avocat Nicolae Baiu (Baiulescu).
Face o parte din şcoală la Zărneşti, iar la 13 ani diaconul Baiu îl înscrie la gimnaziul catolic din Brașov. Aici se bucură de aprecierea dascălilor săi, în special a lui Iacob Mureșianu, care l-a găzduit o perioadă. A fost îndrumat să studieze Științele juridice și Filozofia.
A urmat cursuri de Filozofie la Colegiul franciscan din Făgăraș și cursuri de Drept la Târgu Mureș. Din 1945 continuă studiile la Sibiu, obţinând licenţa în Drept în anul 1846/1847.
Nu reuşeşte să obţină funcţia de notar la Zărneşti, dar va profesa cu succes, la Braşov, avocatura până în 1848.
Participă la Adunarea din 1848 de la Blaj, alături de alţi brăneni: cavaler Ioan de Puşcariu, dascălul Ioan Vartolomei şi Nicolae Tătaru. Este unul dintre secretarii adunării.
Îndeplineşte diverse funcţii, de exemplu: notar districtual la Făgăraş (1848), notar al Reprezentanței (1848), asesor la Tribunalul din Alba-Iulia (1850), preşedintele Tribunalului urbarial Braşov (1858), consilier al Guberniului Transilvaniei din Cluj (1861), membru al Senatului imperial habsburgic (1863-1865), vicepreşedinte al Tablei regale din Tg. Mureş (1865), consilier al ministrului justiţiei din Budapesta (1867), consilier al Curţii de Casaţie din Budapesta (din sept. 1869).
Ales ca membru şi vicepreşedinte al primei Diete sau Camere legislative a Transilvaniei, luptă cu inteligență în vederea obţinerii de drepturi egale pentru naţiunea română.
A participat la toate adunările naţionale şi la congresele bisericeşti, distingându-se prin înţelepciune şi tact diplomatic.
Ioan Alduleanu, împreună cu alt brănean, Ioan Pușcariu, în martie 1861, a participat la adunările care au definitivat statutele asociației ASTRA și are meritul de a fi consacrat cuvântul „transilvană” din numele acesteia.
În 1864, pentru meritele sale şi importantele misiuni îndeplinite, prin „altissimă rezoluţiune” a fost decorat cu „Coroana de fier” şi ridicat în rangul de cavaler imperial cu titlu ereditar. Se stinge din viaţă, subit, la 30 aprilie 1871, în Budapesta, fiind adus şi înmormântat la Zărneşti.
Instalarea în Principatele Române, la 10 mai 1866, a
dinastiei regale, apreciată ca „formă de guvernământ monarhic constituțională”[1],
este una dintre cele mai importante peceți
Lansată cu ocazia aniversării a 30 de ani de la
înființarea Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara,
cartea Imago iuris. Imaginarul