RUXANDRA BĂDOIU

Consilier juridic al Direcţiei juridice, legislaţie şi studii notariale

UNIUNEA NAŢIONALĂ A NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA

REZUMAT

Articolul examinează cadrul juridic al incompatibilităților pro­fe­sionale aplicabil notarilor publici din România, concentrându-se pe posibilitatea deținerii calității de asociat într-o societate reglementată de Legea nr. 31/1990. Analizând prevederile Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, ale Regulamentului de aplicare a Legii nr. 36/1995, ale Codului deontologic al notarilor publici din România coroborate cu reglementările privind practica UNNPR (circulare interne, 2019 – 2025), studiul concluzionează că exercitarea funcției notariale este incompatibilă cu orice participare directă sau indirectă la activități comerciale, explicând rațiunea acestei interdicții, distincția dintre societăți și societățile profesionale notariale, precum și consecințele juridice ale încălcării dispozițiilor legale.

CUVINTE-CHEIE

notar public, incompatibilitate, societate, asociat, activitate comercială, societate profesională notarială

Profesia de notar public este una de interes public, caracterizată prin imparțialitate, independență și neutralitate. Activitatea notarială presupune exercitarea autorităților publice în domeniul autentificării actelor juridice civile, comerciale și de altă natură, fiind o garanție a legalității și securității raporturilor juridice.

În acest context, legiuitorul a instituit o serie de incompatibilități și restricții cu privire la activitățile economice sau profesionale pe care notarul le poate desfășura, în scopul de a preveni apariția conflictelor de interese.

Una dintre aceste restricții vizează și posibilitatea deținerii calității de asociat într-o societate de către notarul public, aspect ce a făcut obiectul dezbaterilor din cadrul ședinței Consiliului Uniunii din data de 26.09.2025. Argumentele luate în discuție de către consiliu au fost de natură a susține caracterul autonom al funcției de notar public, ce presupune independență în exercitarea atribuțiilor profesionale, acesta supunându-se numai legii. Autonomia funcției de notar public are ca finalitate înlăturarea oricărei ingerințe în îndeplinirea atribuțiilor stabilite de lege și este coroborată cu stabilitatea în funcție a notarului public, care este menită să garanteze echitatea și imparțialitatea în actul decizional al persoanei care deține această calitate.

Desfășurându-și activitatea în temeiul celor două principii (autonomia şi stabilitatea), activitatea notarilor publici este supusă controlului judecătoresc şi controlului profesional exercitat de organele abilitate în acest scop.

Prin Decizia nr. 680 din 17 noiembrie 2016, Curtea Constituțională a României constată că, în concepția legiuitorului, activitatea notarială este un serviciu public, care este organizat și funcționează pe baza unei legi civile speciale, iar profesia de notar public poate fi exercitată de un corp profesional selectat și funcționând după reguli stabilite de lege. Statutul profesiei de notar public are ca scop, pe de o parte, asigurarea autonomiei și stabilității profesionale, garanții ale independenței notarului public, iar, pe de altă parte, integritatea și probitatea persoanei care deține această calitate și prestează un serviciu public, garanție a respectării drepturilor și intereselor cetățenilor care beneficiază de acest serviciu.

Cadrul normativ aplicabil

Norma legală dispune că exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă, printre altele, cu desfășurarea directă de activități de producție, comerț sau prestări de servicii^[1]. Activitățile prevăzute în cuprinsul lit. e) a art. 69 pct. 7 din Legea nr. 36/1995 se subsumează noțiunii întreprindere reglementate de art. 3 alin. (2) C. civ., potrivit căreia profesioniștii sunt cei care exploatează o întreprindere, iar noțiunea de „profesionist” este explicată de art. 8 alin. (1) din LPA^[2]. Potrivit ultimului text de lege citat, această noțiune include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale. Noțiunea de „exploatare a unei întreprinderi” are înțelesul dat de art. 3 alin. (3) C. civ., potrivit căruia: „Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.”

Examinarea legislației speciale ne determină să afirmăm că sunt profesioniști:

• comercianții reglementați de dispozițiile art. 2 din OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale,
• liber profesioniștii (avocați, notari, experți judiciari, executori judecătorești, medici, arhitecți ș.a.), precum și
• orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, care-și exercită activitatea în forme care nu dau naștere unor persoane juridice.

Analizând conținutul normativ al sintagmei „desfășurarea directă de activități de producție, comerț sau alte activități de prestări de servicii”, Curtea Constituțională reține, în considerentele Deciziei nr. 7/18.01.2018^[3], că acestea „vizează orice desfășurare directă, de către notarul public, iar nu prin intermediari, a unor activități care implică, cu titlu profesional, producerea de bunuri, comercializarea de bunuri sau prestarea de servicii către terți. Toate aceste activități sunt desfășurate, potrivit legii, de profesioniști, astfel că o persoană care exercită funcția publică de notar nu poate îndeplini aceste activități, circumscrise noțiunii de «exploatare a unei întreprinderi». Efectuarea acelor activități care atrag incompatibilitatea funcției de notar public este cea care determină temporar, pe perioada în care res­pectivele activități sunt desfășurate, pierderea integrității/probității, element fundamental al exercitării autorității publice fără de care persoana care ocupă respectiva funcție publică nu are legitimitatea de a-și continua activitatea.”

Din economia dispozițiilor art. 69 lit. a) din Legea nr. 36/1995 rezultă că exercitarea profesiei de notar este compatibilă doar cu:

• activitatea și funcția didactică universitară/de învățământ superior și de cercetare științifică,
• activitatea literar-artistică și publicistică,
• activitatea de creație tehnico-științifică

sau cu deținerea:

• calității de deputat sau senator ori de consilier în consiliile județene sau locale, pe durata mandatului,
• calității de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii, ale Camerelor ori în alte organizații interne și internaționale la care Uniunea sau Camerele sunt afiliate ori cu care colaborează,
• calității de membru într-un consiliu de administrație și
• calității de membru în cadrul unei asociații sau fundații.

Pe cale de consecință, legea nu permite notarului public în funcție să participe atât la constituirea unei societăți, cât și la dobândirea prin cesiune a acțiunilor sau părților sociale deținute în cadrul unei persoane juridice înființate în baza Legii nr. 31/1990, aceste prevederi având scopul de a evita conflictele de interese, de a preveni influențele economice asupra activității notariale și de a asigura independența notarului față de mediul de afaceri.

Desfășurarea de activități incompatibile cu calitatea de notar public, potrivit legii, poate atrage răspunderea reglementată de art. 74 din Legea nr. 36/1995; pe plan civil, încălcarea incompatibilității poate genera nulitatea actelor notariale încheiate în perioada de incompatibilitate, dacă se dovedește că imparțialitatea notarului a fost afectată. În plus, poate atrage răspunderea patrimonială a acestuia pentru prejudiciile cauzate părților sau instituțiilor implicate.

Deținerea pasivă de acțiuni în cadrul unor persoane juridice române

Cu toate acestea, există și situații în care notarul poate primi acțiuni sau părți sociale în cadrul unei societăți, și anume prin moștenire legală sau testamentară. În acest caz, aflat în incompatibilitate cu exercitarea activității reglementate de Legea nr. 36/1995, notarul este pus în situația înstrăinării acestora.

Ca excepție, singura ipoteză în care notarul poate deține acțiuni în cadrul unor persoane juridice române este cea reglementată de Legea nr. 58/1991 privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active din patrimoniul acestora. Cuponiada a fost un program guvernamental de privatizare „în masă”, demarat în perioada de tranziție a României la economia de tip capitalist. Prin acest program, guvernul a acordat fiecărui cetățean care a împlinit vârsta legală de 18 ani o parte din patrimoniul național, sub forma unui cupon care a dat dreptul cetățenilor să devină acționari la una dintre întreprinderile propuse de guvern pentru privatizare. În prezent, Depozitarul Central este singura instituție care poate preciza clar ce acțiuni deține fiecare român și dacă există dividende de încasat.

Concluzii

Pe cale de consecință, concluziile dezbaterilor au subliniat ideea potrivit căreia, în calitatea sa de delegatar al statului, notarul public exercită atribuțiile și responsabilitățile stabilite în temeiul Legii nr. 36/1995, al Regulamentului de aplicare a Legii nr. 36/1995, al Codului deontologic al notarilor publici din România și al reglementărilor UNNPR, în scopul realizării prerogativelor cu care este învestit de stat pentru a îndeplini acte cu caracter de autoritate publică.

Notarul public deține, potrivit legii, statutul unei funcții autonome, are libertatea de a adopta soluțiile pe care le consideră adecvate și răspunde cu privire la măsurile adoptate în exercitarea activității sale.

BIBLIOGRAFIE

                Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

                Statutul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România.

                Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995.

                Codul deontologic al notarilor publici din România.

                Practica UNNPR privind incompatibilitățile profesionale (circulare interne 2019 – 2025).

                M. Avram, „Regimul incompatibilităților profesionale”, în Revista Română de Drept Privat, nr. 4/2020.

                N. Popa, Tratat de drept civil. Persoanele , Editura Universul Juridic, București, 2021.

                Euroavocatura.ro – Legea notarilor publici și a activității notariale (actualizată).

                Stiintejuridice.ro – „Comentarii privind regimul juridic al incompatibilităților notarului public”.

---

^[1] Art. 69 pct. 7 lit. e) din Legea nr. 36/1995, rep.

^[2] Art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil

(1) Noțiunea „profesionist” prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil.

^[3] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 5.03.2018.