Rezumat

Studiul pe care-l propunem pentru discuție se referă, în principal, la analiza unor articole din Codul civil, respectiv art. 319, 355 și 385 care, direct sau indirect, se referă la încetarea regimului matrimonial. Vom observa că pentru încetarea regimului matrimonial Codul civil a consacrat două articole, respectiv art. 319 și 385 care, întâmplător sau nu, au aceeași definiție marginală, „încetarea regimului matrimonial”. Deși au aceeași definiție, cele două articole sunt complet diferite, se referă la ipoteze distincte și care pot crea în practică blocaje uneori greu de surmontat. Dacă încetarea regimului matrimonial ca efect post-divorț și post-lichidare apare ca un efect obișnuit al divorțului, încetarea regimului matrimonial la data introducerii cererii de divorț, în condițiile art. 385 alin. (1) C. civ, apare ca o ipoteză specială, greu de gestionat, cu posibile consecințe practice chiar de neînțeles. Aceasta mai ales pentru faptul că legea nu spune cu suficientă claritate ce se întâmplă în cazul în care, din diferite motive, divorțul nu se mai finalizează, iar regimul matrimonial a încetat (de drept) la data introducerii cererii de divorț (adică anterior divorțului). Va reînvia oare regimul matrimonial care tocmai a încetat sau soții rămân în afara unui regim matrimonial (ipoteză pe care o respingem indiscutabil)? Dacă reînvie regimul matrimonial existent anterior, care ar putea fi mecanismele juridice care să explice de o manieră acceptabilă această reapariție? Desigur că această dispariție și reapariție în anumite situații a regimului matrimonial produce efecte și în publicitatea imobiliară care se dovedește extrem de reticentă în acceptarea situațiilor care nu au făcut obiectul unor reglementări exprese ale legii.

Acestea ar fi temele pe care ni le propunem spre analiză în cele ce urmează.

Cuvinte-cheie: comunitate legală de bunuri, regim matrimonial, convenție matrimonială, act de lichidare, divorț

1. Introducere

Prezentul studiu, extrem de succint, a fost determinat de necesitatea de a răspunde rapid dar și corect, legal, temeinic unei probleme extrem de des întâlnită în practică, și anume data la care încetează regimul matrimonial.

Am pornit de la următoarea speță: doi soți căsătoriți în regimul comunității legale de bunuri hotărăsc să divorțeze. În acest sens, unul dintre ei introduce o cerere de divorț la instanța competentă. Până să se pronunțe divorțul, soții vând apartamentul proprietate comună iar cu banii obținuți doresc, fiecare în parte, să achiziționeze câte un apartament, evident ca bun propriu. În vederea cumpărării, cei doi soți se adresează unui notar pentru ca, împreună cu acesta, să găsească cea mai bună soluție la cumpărare și care să corespundă dorinței lor, aceea de a cumpăra locuințele respective ca bunuri proprii. Soții invocă în sprijinul lor art. 385 din Codul civil arătând notarului că regimul lor matrimonial al comunității legale de bunuri a încetat la data introducerii cererii de divorț[art. 385 alin. (1) C. civ.].

Notarul sesizat, aflat într-o reală dificultate, încearcă să găsească o soluție care, atât din punct de vedere teoretic cât și practic să corespundă voinței soților care, fapt esențial, înainte de pronunțarea divorțului, doresc să cumpere ca bunuri proprii locuințe pentru fiecare.

2. Reglementarea încetării regimului matrimonial în Codul civil

Analizând dispozițiile Codului civil referitoare la încetarea regimului matrimonial, punctul de plecare îl reprezintă art. 319 C. civ., potrivit căruia „Regimul matrimonial încetează prin constatarea nulității, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei (1). În timpul căsătoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, în condițiile legii (2).”

O primă concluzie care se poate desprinde în urma analizei acestui text de lege este aceea că regimul matrimonial nu poate exista decât în limitele temporale ale căsătoriei, el nu poate supraviețui disoluției căsătoriei[1] (concluzie inexactă întrucât, așa cum vom arăta, regimul matrimonial poate supraviețui divorțului, până la data actului de lichidare).

O a doua concluzie care s-ar putea desprinde este aceea a caracterului imperativ al normei juridice mai sus evocate de la care nu se admit derogări prin stipulații contractuale. Prin urmare, în cuprinsul convenției matrimoniale soții nu pot prevedea și alte modalități de încetare a regimului matrimonial (spre exemplu, separația în fapt a acestora), orice asemenea clauze fiind lovite de nulitate absolută[2].

Dacă potrivit textului de lege mai sus evocat, calea convențională pentru încetarea regimului matrimonial este exclusă, calea legală este în continuare permisă (a se vedea art. 385 C. civ. pe care îl vom analiza în cele ce urmează).

Așadar, regimul matrimonial nu poate supraviețui căsătoriei (cu excepția de rigoare). Va putea el oare să înceteze înainte de desfacerea sau încetarea căsătoriei? (avem în vedere doar divorțul și decesul ori declararea judecătorească a morții unuia din soți ca modalități de încetare a regimului matrimonial).

Răspunsul la această întrebare l-ar putea da art. 385 din Codul civil potrivit căruia „În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț (1). Cu toate acestea, oricare dintre soți sau amândoi, împreună, în cazul divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt (2). Prevederile acestui articol se aplică în mod corespunzător și în cazul divorțului prevăzut de art. 375 (3).”

Câteva constatări sunt inevitabile.

În primul rând, constatăm că în Codul civil actual există două articole care au aceeași definiție marginală, respectiv „Încetarea regimului matrimonial”. Această definiție o regăsim atât la art. 319, cât și la art. 385. Departe de a fi identice, este evident că aceste două articole nu se completează reciproc, ci chiar se intersectează în mod nepermis. Astfel, art.319 se referă, printre altele, la încetarea regimului matrimonial în cazul desfacerii căsătoriei iar art. 385 se referă tot la încetarea regimului matrimonial în cazul divorțului (identic cu desfacerea căsătoriei), cele două reglementări fiind total diferite astfel încât, desigur, ne putem întreba dacă era necesară a doua reglementare câtă vreme exista prima, adică art. 319.

În al doilea rând, art. 385 C. civ., spre deosebire de art. 319, reglementează posibilitatea încetării regimului matrimonial chiar înaintea desfacerii sau încetării căsătoriei, stabilind ca dată a încetării data introducerii cererii de divorț sau data separației în fapt.

În al treilea rând, constatăm că întreaga reglementare cuprinsă în art. 385 C. civ. devine aplicabilă nu numai divorțului pe cale judiciară ci și divorțului pe cale notarială sau administrativă în condițiile art. 375 C. civ. Desigur, în cazul divorțului judiciar, instanța de judecată, în urma unor probatorii administrate, poate constata că regimul matrimonial a încetat la data separării în fapt. În cazul divorțului pe cale notarială sau administrativă, notarul sau ofițerul de stare civilă, fără a avea posibilitatea administrării de probe pentru a stabili data separării în fapt, vor trebui să ia în considerare acordul soților exprimat în acest sens. Iată cum un regim matrimonial (comunitatea legală de bunuri) considerat „legal, unic, obligatoriu, imutabil și imperativ”[3] poate înceta prin simplul acord al soților exprimat în procedura de divorț.

În condițiile art. 385 C. civ., regimul matrimonial încetează de drept, prin simpla înregistrare a cererii de divorț la organul competent să o soluționeze[4]. Precizăm că încetarea regimului matrimonial la data introducerii cererii de divorț își produce efectele numai între soți; față de terți, încetarea regimului matrimonial devenind opozabilă numai după îndeplinirea formalităților de publicitate sau de la data la care au luat cunoștință de aceasta, pe altă cale.

3. Actul de lichidare

Regimul matrimonial al comunității, odată ce a încetat în condițiile reglementate de art. 319 și respectiv art. 385 din Codul civil, trebuie lichidat în condițiile art. 355 C. civ. Potrivit art. 355, „La încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial (1). Până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privința bunurilor, cât și în privința obligațiilor. (2). Când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soți, lichidarea se face între soțul supraviețuitor și moștenitorii soțului decedat. În acest caz, obligațiile soțului decedat se divid între moștenitori proporțional cu cotele ce le revin din moștenire (3).”

Și acest text este susceptibil de câteva comentarii. Astfel, rezultă fără echivoc, credem, necesitatea lichidării regimului matrimonial al comunității odată ce aceasta a încetat. În cazul desfacerii căsătoriei prin divorț, actul de lichidare trebuie încheiat între soți prin act notarial autentic dacă divorțul se realizează prin procedură notarială sau administrativă sau prin hotărâre judecătorească în celelalte cazuri.

Din alin. (2) al art. 355 C. civ, rezultă faptul că până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă până la data încheierii actului de lichidare. Constatăm așadar că încetarea comunității de bunuri se produce nu numai anterior desfacerii căsătoriei, la data depunerii cererii de divorț (sau chiar mai devreme, la data separării în fapt a soților) dar, uneori, comunitatea supraviețuiește desfacerii căsătoriei, până la data încheierii actului de lichidare.

Recapitulând, la întrebarea (simplă) „când încetează regimul matrimonial al soților”, răspunsul (care nu mai este la fel de simplu), ar putea fi:

–la data separării în fapt a soților;

–la data depunerii cererii de divorț;

–la data încheierii actului de lichidare după divorț.

Iată cum orice neînțeles se schimbă în neînțelesuri și mai mari ca urmare a existenței unei reglementări neinspirate în această materie.

4. Consecințele respingerii/retragerii cererii de divorț asupra încetării regimului matrimonial

Încetarea regimului matrimonial prin încheierea actului de lichidare după divorț nu ridică probleme deosebite. Acest caz reprezintă starea normală a lucrurilor. Probleme ar putea ridica încetarea regimului matrimonial prin încheierea actului de lichidare înainte de pronunțarea divorțului, în condițiile art. 385 C. civ. Astfel, după depunerea cererii de divorț (care produce efectul încetării de drept a regimului matrimonial), soții încheie prin acordul lor actul de lichidare al regimului matrimonial înainte de pronunțarea divorțului. Desigur, s-ar putea pune problema dacă într-o atare situație mai este necesară încheierea actului de lichidare câtă vreme regimul matrimonial a încetat de drept, sau nu mai este necesar acest act. Pe lângă art. 355 C. civ. care dispune imperativ lichidarea regimului matrimonial la încetarea acestuia, nici nu ne-am putea imagina altfel, adică să se producă încetarea regimului matrimonial fără lichidare, pentru simplul motiv că doar prin actul de lichidare se stabilesc cotele de contribuție ale soților la achiziționarea bunului comun.

Așadar, în speța propusă, regimul matrimonial a încetat, comunitatea de bunuri a fost lichidată, dar divorțul nu s-a pronunțat. Dacă se pronunță divorțul, fie de către instanța de judecată, fie de către notar sau referentul de stare civilă, actele încheiate anterior divorțului se consolidează și totul reintră în firescul lucrurilor. Dar dacă divorțul nu se mai pronunță (soții renunță la cererea de divorț) sau el se respinge de către instanță sau de către notarul sesizat? Situația juridică a soților devine greu de imaginat și de acceptat întrucât căsătoria continuă să ființeze dar în afara unui regim matrimonial (regimul matrimonial vechi a încetat, el a fost lichidat, iar soții nu au încheiat o convenție matrimonială prin care să-și stabilească un alt regim matrimonial). Situația se complică și mai mult dacă soții, după lichidarea regimului matrimonial al comunității dar înainte de desfacerea căsătoriei achiziționează fiecare în parte câte o nouă locuință. La data achiziției, locuința este dobândită ca bun propriu al fiecăruia, dar dacă divorțul nu se mai pronunță sau se respinge? Care va fi regimul juridic al bunurilor achiziționate în perioada respectivă?

Într-o atare situație, „soluția este aceea să se considere că regimul matrimonial nu a încetat niciodată, bunurile și datoriile dobândite în această perioadă urmând să aibă soarta prevăzută de normele regimului respectiv, de comunitatea legală sau convențională, după caz”[5]. Soluția nu este deloc simplă pentru că acest „să se considere” este foarte neclar. Eu aș putea considera, spre exemplu, că încetarea regimului matrimonial la data introducerii cererii de divorț împreună cu actul de lichidare a regimului matrimonial s-au produs sub condiția rezolutorie a respingerii/retragerii cererii de divorț. Altfel spus, pendente conditione, regimul matrimonial a încetat, el a fost lichidat, orice dobândire/înstrăinare încheiată în această perioadă fiind considerată că ar fi fost făcută în afara unui regim matrimonial, ca bunuri proprii. Eveniente conditione, adică acțiunea de divorț a fost respinsă/retrasă, prin efectul său retroactiv, desființează încetarea regimului matrimonial împreună cu actul de lichidare aferent, regimul matrimonial al comunității convenționale sau legale de bunuri fiind repus în vigoare în mod deplin. Drept urmare, bunurile achiziționate inițial ca bunuri proprii de către cei doi soți vor fi considerate dobândite în comunitatea legală/convențională de bunuri.

5. Efectele de carte funciară ale actului care conține o clauză rezolutorie

Dacă vom accepta soluția propusă în sensul că încetarea regimului matrimonial al comunității legale/convenționale și lichidarea acestuia s-au produs la data introducerii cererii de divorț sub condiția rezolutorie a respingerii cererii de divorț, ne putem întreba care va fi regimul juridic al dreptului dobândit cu privire la o locuință cumpărată după lichidarea regimului matrimonial, dar înainte de pronunțarea divorțului. Într-o atare situație, am putea accepta doar varianta în care dreptul de proprietate asupra locuinței respective s-a dobândit tot sub condiția rezolutorie a respingerii cererii de divorț. Prin urmare, în cazul nerealizării condiției (adică acțiunea de divorț a fost admisă), dobândirea dreptului de proprietate se consideră că ar fi fost făcută definitiv, ca bun propriu al dobânditorului, în condițiile art. 340 C. civ. În cazul realizării condiției (acțiunea de divorț a fost respinsă) dreptul de proprietate dobândit inițial ca bun propriu se rezoluționează retroactiv, el fiind considerat dobândit ca bun comun (în comunitatea legală sau convențională) în regimul matrimonial existent înaintea introducerii cererii de divorț, în condițiile art. 339 C. civ.

Dreptul de proprietate asupra unei locuințe (desigur, regimul juridic ar putea fi extins la orice act de dobândire a oricăror bunuri, în condiții similare),fiind dobândit în condițiile mai sus precizate va fi supus unui regim de publicitate imobiliară diferit. Astfel, potrivit art. 882 C. civ., „Drepturile reale sub condiție suspensivă sau rezolutorie nu se intabulează. Ele se pot însă înscrie provizoriu(1). Termenul extinctiv sau sarcina liberalității se va putea arăta atât în cuprinsul intabulării, cât și al înscrierii provizorii(2).” Așa fiind, actul de dobândire al unui drept real imobiliar aflat sub condiție rezolutorie se va înscrie provizoriu în cartea funciară aferentă imobilului respectiv. Înscrierea provizorie se va face în condițiile art. 898 pct. 1 coroborat cu art. 899 C. civ. Efectul cel mai important al înscrierii provizorii este dobândirea dreptului tabular de la data înregistrării cererii privind înscrierea provizorie, sub condiția și în măsura justificării ei. Justificarea dobândirii dreptului tabular ar presupune, în speța supusă analizei, înregistrarea la registratura cărții funciare a hotărârii judecătorești definitive de admitere sau respingere a acțiunii de divorț. Dacă acțiunea de divorț a fost promovată pe cale necontencioasă, în condițiile art. 375 C. civ., actul de justificare al înscrierii provizorii este certificatul de divorț notarial sau încheierea de respingere a cererii de divorț eliberată de notarul sesizat. În cazul divorțului pe cale administrativă, justificarea înscrierii provizorii se va face cu actele similare celor notariale. Ca efect al justificării înscrierii provizorii, dreptul de proprietate se va intabula definitiv, ca bun propriu sau comun, după caz.

6. Concluzii

Foarte succint, în urma analizei efectuate putem desprinde câteva concluzii, astfel:

a)constatăm că definirea identică a două articole din Codul civil, respectiv art. 319 și 385, definite „încetarea regimului matrimonial”, deși aceste articole au un conținut diferit, a fost o opțiune neinspirată a legiuitorului cu atât mai mult cu cât, dispozițiile respective, aparținând aceluiași cod de legi, nu pot fi considerate unele speciale în raport cu altele;

b)stabilirea unor momente diferite pentru încetarea regimului matrimonial este de natură să creeze practici diferite, efecte diferite într-o problemă pe care însuși legiuitorul a dorit-o reglementată unitar;

c) regimul matrimonial supraviețuiește divorțului (eventual, până la încheierea actului de lichidare), ar putea fi acceptată în sensul că soții divorțați, înainte de a dobândi după divorț alte drepturi reale imobiliare sau mobiliare, ar putea încheia în prealabil actul de lichidare al vechiului regim matrimonial care a încetat la data pronunțării divorțului.

Încetarea regimului matrimonial și lichidarea acestuia anterior pronunțării divorțului devine o soluție riscantă aleasă de legiuitor. Pe de-o parte, se creează posibilitatea ca soții, deși încă nedivorțați, să rămână în afara unui regim matrimonial până la data divorțului, iar pe de altă parte, deși se consideră că regimul matrimonial al comunității legale/convenționale a încetat de drept la data introducerii cererii de divorț, această încetare se produce de fapt sub condiția rezolutorie a respingerii cererii de divorț. Altfel, am putea ajunge într-o contradicție logică nepermisă, ca un regim matrimonial care a încetat de drept, să reînvie totuși în anumite condiții. Din aceste motive, considerăm că regimul matrimonial al comunității legale/convenționale de bunuri nu încetează de drept la data introducerii cererii de divorț, ci încetează sub condiția rezolutorie a respingerii cererii de divorț, cum arătam anterior.

Din păcate, actualul art. 385 C. civ. nu vorbește și nu sugerează nici măcar discret existența vreunei condiții rezolutorii fără de care textul de lege respectiv ar deveni confuz, contradictoriu și nefuncțional.

În final, recunoaștem că punctele de vedere exprimate prin prezentul studiu aparțin unui practician al dreptului care s-a aflat într-o reală dificultate când a fost solicitat să răspundă la întrebarea „când încetează regimul matrimonial”.

Bibliografie

Avram, M., 2013, Drept civil. Familia, Hamangiu, București.

Baias, F. A., 2012, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, C. H. Beck, București.

Nicolescu, C. M., 2012, Noul Cod civil, comentariu pe articole, C. H. Beck, București.

---

[1] A se vedea în acest sens, C.M. Nicolescu, Noul Cod civil, comentariu pe articole, C.H. Beck, București, 2012, în comentariul la art. 319, p. 331.

[2]Ibidem.

[3]A se vedea în acest sens, M. Avram, Drept civil. Familia, Hamangiu, București, 2013, p. 231.

[4]A se vedea în acest sens, F.A. Baias, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, C.H. Beck, 2012, în comentariul art. 385, p. 416.

[5]În acest sens, F. A. Baias, op. cit., p. 418, în comentariul art. 385.