Notar public prof. univ. dr. Bogdan Liviu CIUCĂ 
Camera Notarilor Publici Galați

Pot spune fără nicio ezitare că notarul public 
[…] face parte din elita unei națiuni, 
face parte din gloria acesteia…

Într -o anumită perioada a vieții, aflat în detenție la Cluj-Napoca, Alecu Russo a formulat o serie de cugetări care au reușit să străbată timpul și să ajungă până în prezent.

Unele dintre aceste cugetări, cu privire la justiție, lege, juriști, judecători sau valori fundamentale, sunt parcă născute în zilele noastre, croite în contextul unor frământări, deziluzii sau speranțe ce motivează parcursul și atitudinea fi ecăruia. Într-un zumzet de fond aproape gălăgios, în care toți ne pricepem la toate și în care toți ne dăm cu părerea despre tot, dar mai ales despre drept principii de drept și justiție, este greu să mai spui ceva semnifi cativ, ceva care să se evidențieze pozitiv din acest fundal.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem, fără falsă modestie, că juriștii, indiferent că vorbim despre judecători, procurori, notari, profesori, avocați sau alți profesioniști ai dreptului, au constituit dintotdeauna elita societății, un sistem de referință la care s-au raportat intuitiv sau rațional ceilalți

membri ai acesteia.

În acest context, parafrazând o cugetare a lui Alecu Russo despre judecători, putem spune, fără să greșim, că „juriștii care se gândesc la siguranța societății sunt însemnați pe frunte cu degetul lui Dumnezeu și sunt adevărații stâlpi ai templului Dreptății; ei sunt gloria unei națiuni”. Citind această cugetare, m-am lăsat copleșit de profunzimea și de complexitatea ei. M-am bucurat identifi cându-mă împreună cu colegii notari în „gloria unei națiuni” și m-am întrebat dacă chiar merit acest privilegiu.

Încercând să găsesc un răspuns, am remarcat parcursul interesant al profesiei de notar în România. Am admirat sacrifi ciul foștilor notari de stat care au suferit lucrând în condiții infernale și improprii. Am admirat curajul de a transforma cu toate riscurile personale, notariatul de stat într-un notariat public și „cenușăreasa justiței” într-o „regină a justiției preventive”. Am încercat pentru o clipă să mă plasez, ca într-un fi lm, în acel context și în acele vremuri. M-am întrebat cum aș fi reacționat eu. M-am întrebat dacă aș fi avut puterea să spun „nu” unui sistem atât de sărac, dar consolidat și sigur. M-am întrebat dacă aș fi putut să-mi asum riscuri și necunoscute spunând „da” unui sistem spre care tindeam fără să-l cunosc. Nu știu!… Nu am reușit încă să găsesc un răspuns. Poate că răspunsul are legătură cu admirația pentru profesie, cu respectul față de colegi, cu bucuria de a lucra cu publicul…

Știu doar că, ascultând de multe ori crâmpeie din istoria notariatului modern, povestite chiar de către cei care au avut privilegiul să o schimbe, întotdeauna sunt fascinat de entuziasmul cu accente nostalgice pe care îl descopăr în privirea acestora. Este un privilegiu să trăiești și să marchezi istoria unei profesii, este un privilegiu să îi cunoști pe cei care au trăit asemenea evenimente.

M-am desprins cu greu, în parcursul meu imaginar, de aceste momente cu adevărat semnifi cative și am încercat să merg mai departe, să observ, să mă las copleșit de întrebări și să încerc a afla răspunsuri. Am descoperit, ulterior momentelor evocate mai sus, provocările cu care s-au confruntat atât notarul public, cât și instituția acestuia. Am resimțit presiunea și infl uența societății ce se capitaliza cu toate bunele și relele acestei transformări. Am contabilizat cu durere diminuarea unui spirit de colegialitate pe care colegii notari de stat îl aveau și m-am bucurat când, după o perioadă complicată, acest spirit, fi rav, dar sigur începe să revină și să se consolideze. Am admirat cum o profesie cu resurse inițiale limitate s-a dezvoltat treptat și strategic încât în prezent este unanim recunoscut a fi profesia juridică cea mai articulată organizațional, profesia juridică ce are o strategie, un calendar de parcurs și, în contextul misiunii nobile, obiective de atins.

Aceste constatări mă bucură și mă obligă. Aceste constatări ne bucură și ne obligă. Ne obligă față de ce s-a făcut, față de cei care au făcut, față de ce se face zilnic, tăcut și tenace, pentru ca profesia noastră să existe și să se dezvolte. Știu că, într-un mod efi cient și discret, există zilnic o luptă pentru a ne putea desfășura activitatea fi ecare la birourile noastre, în siguranța profesională. Într-un mod neștiut de toți, știu că există o luptă pentru acest statut recunoscut unanim de elita socială și profesională și știu că lupta se dă zilnic. Admir toate profesiile juridice și profesioniștii ce activează în această lume ofertantă și fascinantă a dreptului, dar recunosc cu plăcere subiectivismul pe care îl am față de profesia de notar, profesie pe care o iubesc și o admir încă dinainte de a profesa. Pot spune fără nicio ezitare că notarul public, într-un mod foarte concret și neechivoc, face parte din elita unei națiuni, face parte din gloria acesteia…

Ce va urma?

Depinde de noi!

Depinde de fiecare dintre noi!