O abordare nouă a „inteligenței emoționaleˮ în activitatea notarului. Analiza a beneficiat de un plus de valoare pentru că autoarea sa, doamna notar Curiel Acosta, cunoaște principiile egalității de gen și este doctor în Drept.

O abordare nouă a „inteligenței emoționale“ în activitatea notarului. Analiza a beneficiat de un plus de valoare pentru că autoarea sa, doamna notar Curiel Acosta, cunoaște principiile egalității de gen și este doctor în Drept.

Omul „renaște” după o epocă de obscurantism. Prin umanism, omul este adus în centrul artei, al medicinei, al științei și al oricărei manifestări creative și utile în beneficiul său. Se încearcă găsirea adevărului prin intermediul rațiunii și experienței, se restaurează credința în omul contemporan pe baza valorilor superioare, se caută o spiritualitate mai umană. În lumea juridică, în care notarul public este cufundat, rămâne imprimată „credința” publică în sensul cel mai strict. Ceva care este luat de la sine se dă cu siguranță, prin intermediul acestei împuterniciri acordate juridic de stat experților din Drept, de stat ca instituție superioară care controlează, supervizează, prevede și are grijă de cei pe care îi guvernează.

 Notarul, persoana în care avem încredere, pentru a-și exercita funcția se înconjoară de valori cum sunt: onestitatea, capacitatea, credibilitatea juridică și morală, considerația socială ce i se acordă ca persoană al cărei cuvânt este credibil. Lucrează cu instrumentele juridice pe care le creează, acte sau înscrisuri, dar această activitate care ar părea rece și implacabilă este implicată în centrul emoțiilor care motivează omul, pentru acel „ceva” pe care îl căutam pentru a ne găsi liniștea.

 Notarul transformă această literă rece în expresii cum ar fi: „mulțumesc foarte mult domnule/ doamnă notar, acum plec mult mai liniștită”, „domnule/doamnă notar, ce mă sfătuiți?”, „domnule/ doamnă notar, dumneavoastră ce ați face?” Astfel, în cele din urmă, funcția noastră are o motivație și reacționează la emoțiile persoanelor.

Care dintre noi, care avem privilegiul de a lucra în această profesie nobilă, umanistă n-a fost nevoit să scoată din sertar cutia de șervețele pentru ca un client să își șteargă lacrimile, pentru că această persoană, în final, ca urmare a încrederii pe care i-am câștigat-o, și-a manifestat în fața noastră emoțiile cele mai intime, temerile, dorințele sau, în cazul revocării testamentelor, curajul, a arătat decepțiile ori chiar tragediile sale.

 Funcția notarială ne face, de asemenea, să înțelegem că nu suntem veșnici, că înainte de noi nu exista nimic, din moment ce nu apăream pe scenă, iar după noi cu atât mai puțin, doar amintiri. Testamentul ca instrument recunoaște că ființa umană este complexă, de aceea poate fi revocat ori de câte ori testatorul solicită acest lucru, cu condiția ca acesta să fie considerat capabil. Ne amintește că lucrurile nu sunt statice și că trebuie să existe o ieșire. Delegările de competență pot fi, de asemenea, revocate, și acest lucru pune în evidență o lipsă bruscă de încredere, ceva intangibil, dar care ne provoacă o emoție: „frica de a fi prejudiciat”.

 Indiferent de capacitatea profesională și de toate atributele academice pe care le-am putea avea, în fiecare zi suntem testați în fața clienților noștri în ceea ce privește capacitatea noastră de a asculta, de a înțelege, de a interpreta, de a deschide gura pentru a spune ceva care poate să sprijine, să ajute, să consoleze, să liniștească sau chiar să demaște. Suntem de multe ori mai mult decât psihologi, mai mult decât prieteni, ghizi, consilieri sau mici demoni ce lasă un gust amar, dar, în orice caz, ce responsabilitate imensă avem în mâinile noastre!

 Suntem conștienți de acest lucru? Presupunem că suntem buni avocați, dar principiul ontologic al studiului lucrurilor care „sunt”, cel care cuprinde toată capacitatea și știința noastră, și angajamentul nostru social și personal față de clienți primesc importanța pe care o merită? Se spune că o persoană oarbă nu poate ghida o altă persoană oarbă. De aici nevoia ca notarul, pe lângă pregătirea sa academică și titlurile pe care le poartă cu mândrie și pe merit, să recunoască importanța sănătății sale emoționale, stării sale de echilibru pentru a se putea pregăti pentru provocările zilnice pe care le presupune funcția sa.

 Filosoful german Martin Heidegger, care este considerat cel mai important din secolul al XXlea, spunea că omul nu este realitate, ci posibilitate, din moment ce stabilește relații cu lumea, cu elementele care i-au fost date și le face să se întrepătrundă. Notarul trebuie să știe să își gestioneze emoțiile, iar acest lucru i-a oferit de-a lungul timpului, în realitate, valoare notariatului, ai cărui membri au oferit cu pasiune și dragoste serviciul dintr-o perspectivă mai umană. Oamenii au nevoie de noi pentru că suntem de încredere, ascultăm, suntem cu picioarele pe pământ și empatici cu ei, pentru că în sensibilitatea noastră stă vocația noastră, de la limbajul inteligibil pentru toți, până la lucrările de artă juridică, aceste contracte care ne provoacă, ne pasionează, care ne fac să „fim”.

 Jean Paul Sartre spunea că „[o]mul nu este altceva decât ceea ce se face el însuşi” și, analizând această idee pe care o împărtășesc, este foarte important să înțelegem că notarul creează conștiințe, emoții, le canalizează, le direcționează, le modifică; facem și proiectăm ființa în cineva, pe care în final dorim să îl facem să se simtă în siguranță.

 Stâlpul activității notariale este siguranța, în toate accepțiunile sale și oriunde, în marile orașe sau la țară. Siguranța personală, economică, patrimonială reafirmă legal condiția de „persoană”, cu toate atributele sale care, într-un anumit moment sau în mai multe, sunt atinse de funcția noastră.  Deci sunt importante emoțiile pentru notar? Răspunsul este un ferm da, și cred că trebuie să fim instruiți ca, prin cunoștințele noastre, să oferim și să realizăm o „gestionare” universală a ființei, începând cu intenția de a ajuta, de a oferi consultanță, de a asista personal clientul, de a-l asculta, de a-i interpreta emoțiile, dorințele, neliniștile, de a da o formă dorințelor acestuia, de a le transpune în realitate, de a le imprima în registrul nostru, de a îl face pe client să își exprime voința prin semnătură sau prin amprentă, de a chema martori, dacă este necesar, de a păstra și conserva această voință. Iar acestui produs final trebuie să îi oferim publicitate, să îl depozităm, să îl înregistrăm, să îl oferim clientului, inclusiv să apărăm voința acestuia în fața voinței altor persoane. Asta suntem, alchimiștii voinței sociale, făuritorii unei lumi mai bune și mai drepte.