S-a născut la data de 1 ianuarie 1897 în Panciu, Vrancea, într-o familie de comercianți.

Studiile universitare și doctoratul le-a urmat în cadrul Universității din București, absolvind în anul 1925.

A ocupat mai multe funcții importante în decursul carierei sale, debutând în funcția de avocat. În următoarea perioadă a schimbat diverse funcții, cum ar fi rezident regal al ținutului Suceava (13 august 1938 – 31 ianuarie 1939), rezident regal al ținutului Bucegi (1 februarie 1939 – octombrie 1940), urmând să ocupe postul de guvernator al regiunii Transnistria (19 august 1941 – 26 ianuarie 1944).

A avut o prestigioasă carieră pe plan academic, fiind conferențiar suplinitor începând cu anul 1927, profesor agregat (1927-1930) și profesor titular (1930-1940) la Catedra de drept constituțional comparat a Universității din Cernăuți, profesor de drept constituțional la Catedra de drept constituțional a Universității din București (1940-1944). [1]

La data de 5 februarie 1944 noua universitate din Odesa i-a decernat lui Alexianu titlul de doctor honoris causa, „ca o recunoaștere a sprijinului acordat învățământului superior din Odesa în decursul administrației sale”. Universitatea din Odesa și-a asumat cu acest prilej și funcții municipale și i-a acordat lui Alexianu și un titlu municipal: „Universitatea din Odesa, noi, Consiliul Profesoral, în unanimitate, vă declarăm Cetățean de Onoare al Odesei.”

George Alexianu a fost coautor a două dintre constituțiile României, cea din anul 1923 și cea din 1938. După ce a fost remarcat de regele Carol al II-lea, în anul 1938, a fost trimis la Cernăuți ca rezident regal al Ținutului Suceava.

De asemenea, a fost autor a numeroase lucrări de drept public: Dreptul constituțional (1926), Răspunderea puterii publice (1926), Codul învățământului (primar, secundar, superior) (1929), Codul administrativ adnotat (1930), Studii de drept public (1930), Curs de drept constituțional (trei volume, 1930-1937), Le statut des fonctionnaires publics en Roumanie (1933), Principii de drept constituțional (1939). Împreună cu Paul Negulescu a publicat un vast Tratat de drept public (două volume, 1942-1943) și a înființat Colecțiunea vechilor legiuiri administrative. A publicat în colaborare ediții comentate ale legislației fiscale, educaționale și administrative: Codul contribuțiilor directe, Organizarea administrației școlare. A continuat după moartea lui Constantin Hamangiu publicarea Codului general al României.

A încetat din viață la data de 1 iunie 1946.

[1] Detalii: https://legeaz.net/personalitati-juridice/george-alexianu