În vremurile tulburi și pline de îngrijorare pe le trăim, pacea ca valoare fundamentală ne atrage atenția într-un mod cu care nu suntem obișnuiți. S-a cântat, s-a recitat, s-a comentat, dezbătut și filosofat pe acest subiect generație după generație. De cele mai multe ori teoretic, conștienți de valoarea conceptului, dar fără îngrijorarea generată de un pericol concret , am cântărit „pacea” din perspective constituționale, sociale, economice și umane. Niciodată nu ne-am simțit în pericol sau amenințați în vreun fel atunci când am abordat acest subiect. Niciodată nu am ascultat întâmplările dramatice petrecute în război, povestite cu har de către bunici, gândindu-ne că „pacea” pe care o trăim poate să dispară. Ascultam aceste întâmplări cu o curiozitate similară cu cea pe care o ai atunci când urmărești un film, convins fiind că pericolele imaginate de scenarist nu vor părăsi niciodată ecranul. Nu ne vor afecta niciodată. Rând pe rând, ultimii ani ne-au demonstrat că totul este posibil. Scenariile în care lumea este condusă de roboți, este amenințată de pandemii necontrolate și cuprinsă de război au devenit realitate! Poate că nicicând marea sărbătoare creștină a Paștelui nu a fost așteptată cu atâta emoție, cu atâta nevoie, cu atâta nerăbdare. Cu siguranță, nu vom putea vorbi niciodată despre „pace” fără să trăim bucuria iertării, privilegiul iubirii. Și care ar fi cel mai puternic model de iubire și iertare decât cel propus de momentul răstignirii lui Isus? Peste secole primim lecția iertării! Să nu o risipim! Să nu lăsam să treacă pe lângă noi soluția „păcii” de care avem atâta nevoie astăzi! Sărbători luminate tuturor!