Rezumat

Fuziunea, mod de reorganizare, privește modificarea persoanei juridice ca un tot unitar. Având ca motor decizia internă liberă a persoanei juridice, proiectul de fuziune este opera reprezentanților săiși rezultatul priceperii acestora.După aprobarea finală prin hotărârea adunării generale, consecința reușitei fuziunii estemodificarea prin extincție a persoanei juridice care își transferă totalitatea patrimoniului. Atunci când în patrimoniu se găsesc bunuri imobile, actul de reorganizare va fi încheiat în formă autentică, conform art. 242 alin. (3) C. civ.

Cuvinte-cheie: transfer universal, proiect de fuziune, hotararea adunării generale, act autentic, înscriere în cartea funciară

Având în vedere efervescența economică și dinamica circuitului comercial, tot mai frecventă apare implicarea notarului în proceduri tip mergers and aquisitions. Această prezență, deși doar o parte dintr-un puzzle complex, angrenează notarul public într-o structură juridică mai largă, formulată de alți profesioniști în domeniul juridic și care necesită o documentare minuțioasă și trudită cu scopul de stabili cine sunt actorii relevanți, precum și de a decela în mod corect actele și schimbările juridice în cadrul procedurii de reorganizare a persoanei juridice. Cu atât mai mult cu cât tranșarea aspectelor juridice nu se bucură de liniaritate în practică sau jurisprudență, putem spune că implicarea în procesul de fuziune al societăților comerciale poate fi un exercițiu de bun augur pentru un profesionist în drept, la finalul căruia poate aprecia însemnătatea unei munci în echipă. Un loc important în procedurile de reorganizare a societăților comerciale este ocupat de fuziunea prin absorbție.

Un interes special a suscitat (dacă nu chiar surescitat) modalitatea de taxare a actelor din procesul de fuziune pe care notarul este chemat să le autentifice, încercându-se recent dezlegarea acestei teme prin modificările aduse de ultimul ordin al ministrului justiției.

Nu în ultimul rând, un aspect important în procesul de fuziune privește formalitățile premergătoare și înregistrarea drepturilor reale transmise ca efect al definitivării procesului în registrele de cadastru și publicitare imobilară competente.

Dispoziții incidente în materie se găsesc în Codul civil, în Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, în Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare și în Regulamentul de punere în aplicare a acesteia.

Cadru legal general

Articolele 232-243 conțin reglementarea privind reorganizarea persoanei juridice în Codul civil. Prima formă de reorganizare a persoanelor juridice, în ordinea reglementării, este fuziunea.

Articolul 234

Fuziunea

Fuziunea se face prin absorbţia unei persoane juridice de către o altă persoană juridică sau prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană juridică nouă.

Articolul 235

Efectele fuziunii

(1) În cazul absorbţiei, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice absorbite se transferă în patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe.

(2) În cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile şi obligaţiile acestora se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou-înfiinţate.

Persoana juridică, fie că este văzută ca o realitate sau ficțiune juridică, este un subiect de drept colectiv și are o existentă autonomă, distinctă de persoanele fizice care o alcătuiesc. Libertatea de decizie a persoanelor fizice în cadrul persoanei juridice este o aplicare a principiului libertății contractuale, atenuată doar de necesitatea respectării condițiilor legii. Astfel că, în funcție de oportunitate, persoanele fizice pot decide reorganizarea persoanei juridice pe care o compun.

Orice persoană juridică are un patrimoniu, element constitutiv al acesteia[1], în care intră toate drepturile și obligațiile evaluabile în bani care îi aparțin[2]. Prin deținerea unui patrimoniu propriu, persoana juridică participă în nume propriu la circuitul civil[3].

În cadrul fuziunii, o persoană juridică este fie înglobată în altă persoană juridică, fie alături de alte persoane juridice dau naștere uneia noi. Consecința principală este că, odată cu încetarea existenței, patrimoniul unei persoane juridice este asimiliat în patrimoniul unei persoane juridice existente sau noi care se constituie ca efect al fuziunii.

Cadru legal special

Prevederile art. 238-251¹ din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale reprezintă reglementarea specifică fuziunii și divizării societăților comerciale, de la procedură la efecte, din care redăm mai jos următoarele:

Art. 238. (1) Fuziunea este operaţiunea prin care:

a) una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii societăţii sau societăţilor absorbite de acţiuni la societatea absorbantă şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate; sau

b) mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către acţionarii lor de acţiuni la societatea nou-constituită şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate.

(2) Divizarea este operaţiunea prin care:

a) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă mai multor societăţi totalitatea patrimoniului său, în schimbul repartizării către acţionarii societăţii divizate de acţiuni la societăţile beneficiare şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate;

b) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă totalitatea patrimoniului său mai multor societăţi nou-constituite, în schimbul repartizării către acţionarii societăţii divizate de acţiuni la societăţile nou-constituite şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate.

(2¹) Divizarea poate avea loc şi prin transferul simultan al patrimoniului societăţii divizate către una sau mai multe societăţi existente şi una sau mai multe societăţi nou-constituite. Prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(3) Fuziunea sau divizarea se poate face şi între societăţi de forme diferite.

(4) Fuziunea sau divizarea, astfel cum este definită la alin. (1) ori (2), poate fi efectuată chiar dacă societăţile dizolvate sunt în lichidare, cu condiţia ca acestea să nu fi început încă distribuirea între asociaţi a activelor ce li s-ar cuveni în urma lichidării.

Art. 239. (1) Fuziunea sau divizarea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societăţii.

(2) Când acţiunile sunt de mai multe categorii, hotărârea asupra fuziunii/divizării, în temeiul art. 113 lit. h), este subordonată rezultatului votului pe categorii, dat în condiţiile art. 115.

(3) Dacă, prin fuziune sau divizare, se înfiinţează o nouă societate, aceasta se constituie în condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru forma de societate convenită.

Art. 241.  Administratorii societăţilor care urmează a participa la fuziune sau la divizare vor întocmi un proiect de fuziune sau de divizare, care va cuprinde:

a) forma, denumirea şi sediul social ale tuturor societăţilor implicate în fuziune sau divizare;

b) fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale divizării;

c) condiţiile alocării de acţiuni la societatea absorbantă sau la societăţile beneficiare;

d) data de la care acţiunile sau părţile sociale prevăzute la lit. c) dau deţinătorilor dreptul de a participa la beneficii şi orice condiţii speciale care afectează acest drept;

e) rata de schimb a acţiunilor sau părţilor sociale şi cuantumul eventualelor plăţi în numerar;

f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare;

g) drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiară deţinătorilor de acţiuni care conferă drepturi speciale şi celor care deţin alte valori mobiliare în afară de acţiuni sau măsurile propuse în privinţa acestora;

h) orice avantaj special acordat experţilor la care se face referire la art. 243³ şi membrilor organelor administrative sau de control ale societăţilor implicate în fuziune sau în divizare;

i) data situaţiilor financiare ale societăţilor participante, care au fost folosite pentru a se stabili condiţiile fuziunii sau ale divizării; 30/04/2008 – litera a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 52/2008

j) data de la care tranzacţiile societăţii absorbite sau divizate sunt considerate din punct de vedere contabil ca aparţinând societăţii absorbante sau uneia ori alteia dintre societăţile beneficiare;

k) în cazul divizării:

– descrierea şi repartizarea exactă a activelor şi pasivelor care urmează a fi transferate fiecăreia dintre societăţile beneficiare;

– repartizarea către acţionarii sau asociaţii societăţii divizate de acţiuni, respectiv părţi sociale, la societăţile beneficiare şi criteriul pe baza căruia se face repartizarea.

Art. 242. (1) Proiectul de fuziune sau de divizare, semnat de reprezentanţii societăţilor participante, se depune la oficiul registrului comerţului unde este înmatriculată fiecare societate, însoţit de o declaraţie a societăţii care încetează a exista în urma fuziunii sau divizării despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său, precum şi de o declaraţie privitoare la modalitatea de publicare a proiectului de fuziune sau de divizare.

(2) Proiectul de fuziune sau de divizare, vizat de judecătorul delegat, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părţilor, integral sau în extras, potrivit dispoziţiei judecătorului delegat sau cererii părţilor, cu cel puţin 30 de zile înaintea datelor şedinţelor în care adunările generale extraordinare urmează a hotărî, în temeiul art. 113 lit. h), asupra fuziunii/divizării.

(2¹) În cazul în care deţine o pagină proprie web, societatea poate înlocui publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, prevăzută la alin. (2), cu publicitatea efectuată prin intermediul propriei pagini web, pe o perioadă continuă de cel puţin o lună înaintea adunării generale extraordinare care urmează să decidă cu privire la fuziune/divizare, perioadă care se încheie nu mai devreme de finalul adunării generale respective.

(2²) Societatea care a optat pentru efectuarea publicităţii proiectului de fuziune potrivit alin. (2¹) trebuie să asigure condiţiile tehnice pentru afişarea continuă şi neîntreruptă şi cu titlu gratuit a documentelor prevăzute de lege pentru întreaga perioadă prevăzută la alin. (2¹). Societatea are sarcina de a dovedi continuitatea publicităţii şi de a asigura securitatea propriei pagini web şi autenticitatea documentelor afişate.

(2³) În cazul efectuării publicităţii în condiţiile alin. (2¹), oficiul registrului comerţului unde este înmatriculată societatea va publica, cu titlu gratuit, pe propria sa pagină web, proiectul de fuziune sau divizare.

(3) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului va transmite Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în 3 zile de la depunerea proiectului de fuziune/divizare, un anunţ cu privire la depunerea proiectului. Condiţiile de colaborare între cele două instituţii pentru punerea în aplicare a prevederilor acestui alineat vor fi stabilite prin protocol.

Art. 243. (1) Creditorii societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecţie adecvată a intereselor lor. În vederea obţinerii de garanţii adecvate, orice creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare, în una dintre modalităţile prevăzute la art. 242, nescadentă la data publicării, a cărei satisfacere este pusă în pericol prin realizarea fuziunii/divizării, poate face opoziţie, în condiţiile prezentului articol.

(2) Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. În cazul în care societatea a optat pentru publicitatea pe pagina proprie web, termenul de opoziţie curge de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în Buletinul electronic al registrului comerţului. Opoziţia se depune la oficiul registrului comerţului, care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti competente. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai apelului.

(3) Formularea unei opoziţii în temeiul alin. (1) nu are ca efect suspendarea executării fuziunii sau divizării şi nu împiedică realizarea fuziunii sau divizării.

(4) În cazul în care creditorul nu dovedeşte că satisfacerea creanţei sale este pusă în pericol prin realizarea fuziunii sau dacă, din examinarea situaţiei financiare şi operaţional-comerciale a societăţii debitoare/societăţii succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare, rezultă că nu este necesară acordarea de garanţii adecvate ori, după caz, de noi garanţii sau societatea debitoare ori societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare a făcut dovada plăţii datoriilor sau părţile au încheiat un acord pentru plata datoriilor ori există deja garanţii sau privilegii adecvate pentru satisfacerea creanţei, instanţa respinge opoziţia. De asemenea, instanţa respinge opoziţia şi în cazul în care este refuzată de către creditor constituirea, în termenul stabilit de instanţă prin încheiere, a garanţiilor oferite potrivit alin. (5).

(5) Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare a făcut în cursul procesului o ofertă pentru constituirea unor garanţii sau privilegii apreciate de instanţă ca fiind necesare şi adecvate pentru satisfacerea creanţei creditorului, instanţa va pronunţa o încheiere prin care va acorda părţilor un termen pentru constituirea acelor garanţii. Încheierea pronunţată de instanţă este supusă apelului odată cu fondul.

(6) Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare nu oferă garanţii ori privilegii adecvate pentru satisfacerea creanţei sau, chiar dacă oferă garanţii ori privilegii, nu le constituie, din cauze ce îi sunt imputabile, în termenul stabilit de instanţă prin încheiere, potrivit alin. (5), instanţa admite opoziţia şi obligă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare la plata creanţei de îndată ori într-un anumit termen stabilit în funcţie de valoarea creanţei şi de pasivul societăţii debitoare sau, după caz, al societăţii succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare. Hotărârea de admitere a opoziţiei este executorie.

(7) Opoziţia formulată în temeiul prezentului articol se judecă de urgenţă şi cu precădere.

(8) Creditorii societăţilor participante la divizare sau fuziune care îndeplinesc condiţiile pentru a face opoziţie potrivit alin. (1) pot formula o cerere de opoziţie în temeiul art. 61 alin. (1) împotriva hotărârii organului statutar al societăţii privitoare la modificările actului constitutiv numai dacă acestea privesc alte modificări decât cele care decurg din sau în legătură cu procesul de divizare sau fuziune.

(9) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), a căror protecţie se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, precum şi potrivit altor legi aplicabile.

Art. 243². (1) Administratorii societăţilor care participă la fuziune sau la divizare trebuie să întocmească un raport scris, detaliat, în care să explice proiectul de fuziune sau de divizare şi să precizeze fundamentul său juridic şi economic, în special cu privire la rata de schimb a acţiunilor. În cazul divizării, raportul va include, de asemenea, criteriul de repartizare a acţiunilor.

(2) Raportul trebuie să descrie, de asemenea, orice dificultăţi speciale apărute în realizarea evaluării.

(3) În cazul divizării, raportul administratorilor va include, dacă este cazul, şi informaţii referitoare la întocmirea raportului de evaluare a aporturilor potrivit dispoziţiilor art. 215, pentru societăţile beneficiare, şi registrul la care acesta trebuie depus.

(4) Administratorii societăţii divizate sau, după caz, ai fiecărei societăţi implicate în fuziune trebuie să informeze adunarea generală a societăţii lor, precum şi administratorii celorlalte societăţi implicate în operaţiune, astfel încât aceştia să poată informa, la rândul lor, adunările generale ale societăţilor respective asupra oricărei modificări substanţiale a activelor şi pasivelor intervenite între data întocmirii proiectului de divizare/fuziune şi data adunărilor generale care urmează să decidă asupra acestui proiect. Obligaţia de informare faţă de acţionari/asociaţi şi faţă de administratorii celorlalte societăţi implicate în operaţiunea de fuziune/divizare subzistă şi în cazurile în care, în aplicarea art. 246¹, nu este convocată adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor.

(5) Întocmirea raportului prevăzut la alin. (1) şi comunicarea informaţiilor prevăzute la alin. (4) nu sunt necesare în cazul în care decid astfel toţi acţionarii/asociaţii şi toţi deţinătorii altor valori mobiliare care conferă drepturi de vot la fiecare dintre societăţile participante la fuziune sau la divizare.

Art. 244. (1) Cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale extraordinare care urmează să se pronunţe asupra proiectului de fuziune sau de divizare, organele de conducere ale societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare vor pune la dispoziţia acţionarilor/asociaţilor, la sediul societăţii, următoarele documente:

a) proiectul de fuziune sau de divizare;

b) dacă este cazul, raportul administratorilor prevăzut la art. 243² alin. (1)–(3) şi/sau informarea prevăzută la art. 243² alin. (4);

c) situaţiile financiare anuale şi rapoartele de gestiune pentru ultimele 3 exerciţii financiare ale societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare;

d) dacă este cazul, situaţiile financiare, întocmite nu mai devreme de prima zi a celei de-a treia luni anterioare datei proiectului de fuziune sau de divizare, dacă ultimele situaţii financiare anuale au fost întocmite pentru un exerciţiu financiar încheiat cu mai mult de 6 luni înainte de această dată;

e) raportul cenzorilor sau, după caz, raportul auditorului financiar;

f) dacă este cazul, raportul întocmit potrivit prevederilor art. 243³;

g) evidenţa contractelor cu valori depăşind 10.000 lei fiecare şi aflate în curs de executare, precum şi repartizarea lor în caz de divizare a societăţii.

(2) Întocmirea situaţiilor financiare prevăzute la alin. (1) lit. d) nu este necesară dacă societăţile implicate în fuziune/ divizare publică rapoarte semestriale şi le pun la dispoziţia acţionarilor/asociaţilor, potrivit legislaţiei pieţei de capital, şi nici în cazul în care toţi acţionarii/asociaţii şi deţinătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societăţile implicate în fuziune/divizare au convenit astfel.

(3) Societatea nu are obligaţia de a pune la dispoziţia acţionarilor la sediul său social documentele prevăzute la alin. (1), dacă acestea sunt publicate pe propria pagină web a societăţii pe o perioadă continuă de cel puţin o lună înaintea adunării generale care urmează să decidă cu privire la fuziune/divizare, perioadă care se încheie nu mai devreme de finalul adunării generale respective. Dispoziţiile art. 242 alin. (22) se aplică în mod corespunzător.

(4) Acţionarii sau asociaţii vor putea obţine, la cerere şi în mod gratuit, copii de pe actele enumerate la alin. (1) sau extrase din ele. În cazul în care un acţionar sau asociat a fost de acord ca pentru comunicarea de informaţii societatea să utilizeze mijloace electronice, copii ale actelor prevăzute la alin. (1) se pot transmite prin poşta electronică.

(5) Dispoziţiile alin. (4) nu se aplică în cazul în care acţionarii sau asociaţii au posibilitatea de a descărca de pe pagina web a societăţii şi de a imprima documentele prevăzute la alin. (1) pe întreaga perioadă prevăzută la alin. (3).

Art. 245. (1) Administratorii societăţii absorbite sau ai societăţii care este divizată răspund civil faţă de acţionarii sau asociaţii acelei societăţi pentru neregularităţile comise în pregătirea şi realizarea fuziunii sau divizării.

(2) Experţii care întocmesc raportul prevăzut la art. 243³ , pe seama societăţii absorbite sau divizate, răspund civil faţă de acţionarii/asociaţii acestor societăţi pentru neregularităţile comise în îndeplinirea îndatoririlor lor.

Art. 246. (1) În termen de 3 luni de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în una dintre modalităţile prevăzute la art. 242, adunarea generală a fiecărei societăţi participante va hotărî asupra fuziunii sau divizării, cu respectarea condiţiilor privind convocarea ei.

(2) În cazul unei fuziuni prin înfiinţarea unei noi societăţi sau al unei divizări prin înfiinţarea unor noi societăţi, proiectul de fuziune sau de divizare şi, dacă sunt conţinute într-un document separat, actul constitutiv sau proiectul de act constitutiv al noii/noilor societăţi vor fi aprobate de către adunarea generală a fiecăreia dintre societăţile care urmează să îşi înceteze existenţa.

Art. 248. (1) Actul modificator al actului constitutiv al societăţii absorbante se înregistrează în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea. Acesta se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii.

(2) Publicitatea pentru societăţile absorbite poate fi efectuată de societatea absorbantă.

Art. 249. Fuziunea/divizarea produce efecte:

a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi, de la data înmatriculării în registrul comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintre ele;

b) în alte cazuri, de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operaţiunea, cu excepţia cazului în care, prin acordul părţilor, se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată, care nu poate fi însă ulterioară încheierii exerciţiului financiar curent al societăţii absorbante sau societăţilor beneficiare, nici anterioară încheierii ultimului exerciţiu financiar încheiat al societăţii sau societăţilor ce îşi transferă patrimoniul.

Art. 250. (1) Fuziunea sau divizarea are următoarele consecinţe:

a) transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită sau divizată şi societatea absorbantă/societăţile beneficiare, cât şi în raporturile cu terţii, către societatea absorbantă sau fiecare dintre societăţile beneficiare al tuturor activelor şi pasivelor societăţii absorbite/divizate; acest transfer va fi efectuat în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare;

b) acţionarii sau asociaţii societăţii absorbite sau divizate devin acţionari, respectiv asociaţi ai societăţii absorbante, respectiv ai societăţilor beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune/divizare;

c) societatea absorbită sau divizată încetează să existe.

(2) Nicio acţiune sau parte socială la societatea absorbantă nu poate fi schimbată pentru acţiuni/părţi sociale emise de societatea absorbită şi care sunt deţinute:

a) de către societatea absorbantă, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii; sau

b) de către societatea absorbită, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar în contul societăţii.

(3) Nicio acţiune sau parte socială la una dintre societăţile beneficiare nu poate fi schimbată pentru acţiuni la societatea divizată, deţinute:

a) de către societatea beneficiară în cauză, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar pe seama societăţii; sau3 luni

b) de către societatea divizată, direct sau prin intermediul unei persoane acţionând în nume propriu, dar pe seama societăţii.

Aprecieri privind autentificarea

Plecând de la postulatul că transferul drepturilor reale imobiliare prin acte între vii poate avea loc doar prin act autentic, cerință necesară și pentru înscrierea acestor drepturi în registrul de carte funciară, după cum se reține și prin legislația specială de publicitate imobiliară, în cadrul fuziunii s-a adus în discuție necesitatea autentificării atunci când în patrimoniul absorbit se află și astfel de drepturi.

Articolul 242 alin. (3) C. civ. reține în mod special necesitatea actului autentic pentru dobândirea drepturilor reale prin înscrierea în cartea funciară[4]:

(3) În cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale se dobândesc numai prin înscrierea în cartea funciară, în baza actului de reorganizare încheiat în formă autentică sau, după caz, a actului administrativ prin care s-a dispus reorganizarea, în ambele situaţii însoţit, dacă este cazul, de certificatul de înregistrare a persoanei juridice nou-înfiinţate.

Textul sus-citat nu spune (numește) care este actul de reorganizare necesar a se autentifica pentru a permite intabularea. Urmărind principiul simetriei, pentru reorganizare se vor respecta aceleași formalități ca la înființare, întrucât are loc modificarea persoanei juridice, deci a actului de înființare, fiind văzută din acest unghi ca un act adițional la actul de înființare[5]. În art. 233 C. civ. se precizează expres ca regulă generală că pentru reorganizare se vor respecta aceleași reguli stabilite de lege pentru dobândirea personalității juridice, iar organul competent[6] să decidă este același care a decis și înființarea.

Pe aceste considerente, în practica dreptului societar, s-a apreciat că actul de reorganizare va fi hotărârea[7] luată în cadrul adunării generale a acționarilor/asociaților de aprobare finală a fuziunii (denumită informal AGA II). Aceasta întrucât hotărârea reprezintă actul de voință a asociaților, expresie a libertății de voință contractuale – simetric deciziei de a înființa societatea, aceleași persoane (asociați/acționari) pot hotărî modificarea acesteia, bineînțeles respectând și simetria formalităților de care spuneam mai sus. S-a susținut[8] și că prin natura sa de act sui generis hotărârea adunării generale nu este susceptibilă de autentificare, nefiind un negotium iuris pentru că organele societății nu sunt părți ale unui act juridic.

Proiectul de fuziune, deși prin denumirea sugestivă este o schiță, o propunere, conține toată structura procedurii de reorganizare prin fuziune, de la fundamente și condiții ale fuziunii, informații financiare și contabile, evaluarea activului și pasivului, structura capitalului social după fuziune, data efectivă și efectele fuziunii, și este actul a cărui autentificare este reținută de Legea nr. 7/1996 în cadrul transferului imobiliar ce are loc ca efect al fuziunii, pentru autentificarea căruia se obțin extrase de carte funciară pentru autentificare și în baza căruia se procedează, alături de alte acte, la înregistrarea drepturilor dobândite în cartea funciară. Proiectul de fuziune este actul la care pot face opoziție creditorii societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare, pentru a li se asigura o protecţie adecvată a intereselor lor prin obținerea de garanții, dacă deţin o creanţă certă, lichidă şi anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare, a cărei satisfacere este pusă în pericol prin realizarea fuziunii/divizării, în condițiile art. 243 din Legea 31/1990 a societăților comerciale. Proiectul de fuziune se semnează de către reprezentanții societăților participante, administratori/membri în consiliul de administrație sau în directorat, care, la rândul lor, angajează societatea pe care o reprezintă.

Prin coroborarea dispozițiilor art. 243 (1) Cod civil care prevăd că actele prin care s-a hotărât reorganizarea pot fi atacate, dacă prin lege nu se dispune altfel, prin opoziţie, de către creditori şi orice alte persoane interesate, cu art. 243 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care specifică dreptul de opoziție al creditorilor (doar al creditorilor s.n.) la proiectul de fuziune, s-a concluzionat că în legislația de cadastru proiectul de fuziune este actul de reorganizare[9], după cum vom vedea în Legea nr. 7/1996. Însă, în lipsa aprobării finale prin hotărârea adunării generale, fuziunea nu se va finaliza, acționarii/asociații putând hotărî chiar să renunțe la definitivarea procesului, dacă motivele care au inițiat-o nu mai subzistă.

În jurisprudență[10] s-a reținut că „deși în cuprinsul Legii 31/1990, în Capitolul privind fuziunea și divizarea societăților (art. 238-251) nu se prevede expres cerința formei autentice a hotărârii AGA de aprobare a fuziunii reglementate la art. 246 din Legea nr. 31/1990, aceste norme se completează cu dispozițiile în materia reorganizării persoanei juridice din Noul Cod Civil[11], conform art. 291 din Legea nr. 31/1990”, decizie care a contribuit la fixarea unei anumite practici[12].

Un aspect de remarcat este că o atribuție importantă în procedura fuziunii este întocmirea proiectului de fuziune care revine în sarcina administratorilor societății, astfel cum este edictat prin art. 241 din Legea nr. 31/1990. Întocmirea proiectului reprezintă o sarcină societară născută din lege și îi obligă pe administratori să contribuie personal la realizarea lui. Ne întrebăm cum se armonizează aceste prevederi speciale cu prevederea specială cuprinsă în art. 79 alin. (1) din Legea nr. 36/1995[13] care reglementează procedurile notariale, prin raportare la cerința formei autentice prevăzute de art. 242 alin. (3) Cod civil. Trebuie ținut cont de gradul înalt de specializare si familiaritate cu societățile comerciale implicate, necesar pentru redactarea proiectului, față de care notarul public, la rândul său un specialist, cu greu ar avea preeminență în raport cu know-how-ul administratorilor si experților desemnați în procesul de fuziune.

Aflăm și că în practică au existat cazuri în care instanța judecătorească[14] chemată să se pronunțe asupra fuziunii a dispus către OCPI, pe motiv ca în activele transferate existau imobile, înscrierea in favoarea societății absorbante, înscrierea făcându-se în temeiul hotărârii judecătorești care este act autentic[15].

Urmărind practica notarială, notarului public i se adresează cererea de a autentifica atât proiectul de fuziune, a cărui autentificare este indicată expres prin prevederile Legii nr. 7/1996, cât și hotărârea adunării generale a asociaților/acționarilor de aprobare finală a fuziunii, pentru care Legea nr. 31/1990 nu face trimiteri spre autentificare, după cum s-a remarcat și în jurisprudență.

În ceea ce privește aspectele de tarifare notarială, în Ordinul ministrului justiției nr. 177/C din 19 ianuarie 2024, de aprobare a normelor privind tarifele de onorarii minimale pentru serviciile prestate de notarii publici, se fac următoarele mențiuni:

Articolul 16

(1) Pentru autentificarea actelor de constituire a persoanelor juridice și de majorare a patrimoniului atunci când aportul adus este în numerar sau în natură, constând în bunuri mobile sau imobile, onorariul se stabilește la valoarea bunurilor care se transferă, potrivit tranșelor valorice și procentelor prevăzute în anexa nr. 2 pct. I, pentru bunurile imobile, și în anexa nr. 2 pct. XIV lit. b), pentru numerar sau bunuri mobile, dar nu mai puțin de onorariul minimal prevăzut în anexa nr. 1 pct. 2.1. Aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul autentificării actelor pentru constituirea unei persoane juridice rezultate în vederea divizării sau fuziunii, precum și în cazul autentificării actelor necesare modificării actelor constitutive ale persoanelor juridice în vederea divizării sau fuziunii, onorariul fiind stabilit la valoarea bunurilor care se transferă în vederea divizării sau fuziunii.

Anterior acestei modificări, nu existau mențiuni exprese, ceea ce a generat dezbateri în practică privind modalitatea corectă de taxare, discuția orientându-se mai degrabă către scopul asigurării unui onorariu cât mai avantajos sau chiar găsirea unui temei (!) pentru restituirea onorariului în caz de respingere a fuziunii de către instanță/registrator.

Vom spune că procedura de autentificare privește un act în întregul său, neputând fi scindată în funcție de natura drepturilor cuprinse in act ori considerată mai viguroasă sau nu în funcție de instrumentarea ei drept cerință a legii sau la solicitarea părților. Transmisiunea drepturilor și obligațiilor prin efectul fuziunii este una cu caracter universal, întreg patrimoniul este preluat ca un tot unitar (valoarea de raportare fiind a activului net[16]), astfel că viziunea taxării pe fracțiuni de patrimoniu nu apare în acord cu textul legal care reglementează efectele fuziunii. S-a argumentat[17] și că taxarea actului autentic ar trebui să privească doar partea imobiliară a patrimoniului pentru că legiuitorul a instituit forma pentru bunuri imobile nu în considerarea întregului patrimoniu, precum în cazul succesiunii persoanei fizice, unde nu contează natura bunurilor. Or tocmai că transmisiunea universală a patrimoniului prin efectul fuziunii este aceeași cu transmisiunea patrimoniului lui de cujus în cazul succesiunii persoanei fizice, având loc o succesiune a persoanei juridice, o succesiune socială[18], încetarea personalității juridice prin finalizarea fuziunii fiind considerată „decesul oficial”[19] al persoanei juridice.

Efectele fuziunii

După aprobarea finală de către asociați/acționari, procesul devine ireversibil din perspectiva voinței asociaților, iar registratorul de la Registrul Comerțului va verifica îndeplinirea cerințelor de legalitate. Emiterea încheierii prin care se dispune înregistrarea operaţiunii în registrul comerţului reprezintă aprobarea finală, din acest moment urmând a se produce atât efectele legale, cât și cele prefigurate de asociați în stadiul inițial, la momentul proiectului de fuziune.

Efectele sunt complexe și se produc în mai multe planuri – în plan subiectiv raportat la efectul extinctiv[20] al încetării persoanei juridice absorbite și în plan obiectiv raportat la transferul și distribuția patrimoniului societății care își încetează existența. Pe scurt, absorbita se dizolvă, iar absorbanta își extinde patrimoniul[21].

Să reținem că transmisiunea patrimoniului se produce ope legis, efectul translativ fiind expres prevăzut de legiuitor pentru fuziune prin art. 235 alin. (1) C. civ. și are loc în mod universal, fără excepții. Pentru că efectul translativ are natură legală și nu convențională, apare că actul notarial autentic are mai degrabă un rol recongnitiv[22] al acestui efect, iar scopul său vizează satisfacerea cerințelor necesare înregistrării drepturilor tabulare, când acestea există în patrimoniul transmis.

        Data efectivă a producerii efectelor fuziunii societăților comerciale este data când toate formalitățile cerute de lege pentru înregistrare menționate de art. 242 (1) C. civ.[23] au fost îndeplinite cu succes, respectiv după cum specifică art. 249 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale:

a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi, de la data înmatriculării în registrul comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintre ele;

b) în alte cazuri, de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat operaţiunea, cu excepţia cazului în care, prin acordul părţilor, se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată, care nu poate fi însă ulterioară încheierii exerciţiului financiar curent al societăţii absorbante sau societăţilor beneficiare, nici anterioară încheierii ultimului exerciţiu financiar încheiat al societăţii sau societăţilor ce îşi transferă patrimoniul.

        Odată realizată, fuziunea are caracter ireversibil, persoanele interesate având la dispoziție un termen de 6 luni în care pot cere anularea fuziunii de la data când a devenit efectivă.

Operațiuni de carte funciară

Consider utilă redarea textului actual de lege urmată de o trecere în revistă a variantelor abrogate, pentru a avea o vedere de ansamblu asupra reglementării schimbătoare.

Art. 24 […]

(5) Intabularea în cartea funciară a transmisiunii drepturilor reale imobiliare ce operează prin efectul fuziunii/divizării se efectuează pe baza unei documentaţii cuprinzând:

a) încheierea registratorului de la registrul comerţului, prin care se dispune înregistrarea operaţiunii în registrul comerţului[24];

b) certificatul de înmatriculare în registrul comerţului;

c) proiectul de fuziune/divizare încheiat în formă autentică.

(6) Pentru autentificarea proiectului de fuziune/divizare, notarul public va solicita extras de carte funciară pentru autentificare.

Art. 35

(1) […] La autentificarea actelor notariale prin care se transmite[25], se modifică sau se constituie un drept real imobiliar, notarul public va solicita un extras de carte funciară pentru autentificare, care este valabil timp de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, sau, după caz, un certificat de sarcini.

(2) În baza extrasului de carte funciară pentru autentificare, notarul public poate efectua toate operaţiunile notariale necesare întocmirii actului în vederea căruia acesta a fost solicitat.

• de recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul nr. 600/2023 al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară:

Art. 167. Intabularea în cartea funciară ca urmare a fuziunii/divizării se efectuează în baza:

a) încheierii registratorului de registrul comerţului prin care se dispune înregistrarea operaţiunii în registrul comerţului;

b) certificatului de înmatriculare în registrul comerţului;

c) proiectului de fuziune/divizare încheiat în formă autentică.

În formele anterioare[26] acesteau prevedeau:

• Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare:

Modificare prin Ordonanţa de urgenţă nr. 31/2018, aprobat(ă) prin Legea nr. 185/2018 la data 26/07/2018

La articolul 24, după alineatul (4) se introduc trei noi alineate, alineatele (5)-(7), cu următorul cuprins:

   „(5) Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil, ca urmare a reorganizării persoanei juridice, se vor înscrie în cartea funciară pe baza unui certificat de constatare a transferului prin reorganizare ca urmare a fuziunii sau absorbţiei, denumit certificat de reorganizare, încheiat de un notar public în funcţie în România, prin care se constată transmisiunea bunului imobil în temeiul hotărârii adunării generale a acţionarilor/deciziei asociatului unic prin care se aprobă fuziunea/divizarea, al hotărârii instanţei de judecată care se pronunţă asupra legalităţii acestei operaţiuni, precum şi al dovezii de înregistrare la registrul comerţului a fuziunii/divizării.

   (6) Certificatul de reorganizare va cuprinde constatările notarului public cu privire la persoana juridică reorganizată, bunurile care se transferă din patrimoniul persoanei reorganizate, persoana juridică în patrimoniul căreia se transferă bunurile.

   (7) Pentru eliberarea certificatului de reorganizare, notarul public va solicita extras de carte funciară pentru autentificare. În situaţia în care, ulterior emiterii certificatului de reorganizare, se constată că în patrimoniul persoanei juridice reorganizate mai există şi alte bunuri, notarul public va putea emite un certificat suplimentar în care se vor menţiona aceste bunuri. Competenţa de emitere a certificatului de reorganizare aparţine notarului public de la sediul persoanei/persoanelor juridice.”

Modificare prin Legea nr. 105/2019

La articolul 24, alineatele (5) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

   „(5) Intabularea în cartea funciară a transmisiunii drepturilor reale imobiliare ce operează prin efectul fuziunii/divizării se efectuează pe baza unei documentaţii cuprinzând:

   a) hotărârea instanţei de judecată referitoare la proiectul de fuziune/divizare a persoanei/persoanelor juridice supuse reorganizării;

   b) actul de înfiinţare prin care se constituie persoana/persoanele juridice nou-înfiinţată/nou-înfiinţate;

   c) actul de modificare a actului constitutiv al persoanei/persoanelor juridice supuse reorganizării sau, după caz, contractul încheiat între persoanele juridice prin care se constată modificările privind capitalul social şi/sau patrimoniul acesteia;

   d) hotărârea adunării generale a acţionarilor/decizia asociatului unic privind modul de reorganizare a persoanei/persoanelor juridice;

   e) certificatul de înmatriculare emis de registrul comerţului pentru persoana/persoanele juridice nou-creată/nou-create.

   (6) Înscrisurile prevăzute la alin. (5) lit. b)-d) se încheie în formă autentică, iar în cuprinsul lor imobilele se identifică prin număr cadastral şi de carte funciară, aceste înscrisuri fiind însoţite de dovada de înregistrare a menţiunii formei de reorganizare suportate de cea/cele existentă/existente.”

Modificare prin Legea nr. 264/2021

La articolul 24, alineatele (5) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

   „(5) Intabularea în cartea funciară a transmisiunii drepturilor reale imobiliare ce operează prin efectul fuziunii/divizării se efectuează pe baza unei documentaţii cuprinzând:

   a) hotărârea instanţei de judecată care se pronunţă asupra legalităţii fuziunii/divizării;

   b) dovada de înregistrare în registrul comerţului;

   c) certificatul de înmatriculare în registrul comerţului;

   d) proiectul de fuziune/divizare încheiat în formă autentică.

   (6) Pentru autentificarea proiectului de fuziune/divizare, notarul public va solicita extras de carte funciară pentru autentificare.”

Modificare prin Legea nr. 15/2024 – ajungem la forma actuală.

• Regulamentul de recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară

Modificare la 1/01/2016 – Art. 170. a fost modificat prin Anexa din 26/11/2015 la Ordinul directorului general nr. 1340/2015

Art. 170. Intabularea în cartea funciară ca urmare a fuziunii/divizării se efectuează în baza hotărârii instanţei de judecată care se pronunţă asupra legalităţii acestei operaţiuni, a dovezii de înregistrare la registrul comerţului, a certificatului de înmatriculare, precum şi a hotărârii AGA/deciziei asociatului unic prin care se aprobă fuziunea/divizarea, încheiată în formă autentică şi care identifică imobilele prin număr cadastral şi de carte funciară. Pentru autentificarea hotărârii AGA/deciziei asociatului unic prin care se aprobă fuziunea/divizarea notarul public va solicita extras de carte funciară pentru autentificare.

În forma publicată inițial în 2014

Art. 170.  (1) Actul juridic în baza căruia se transmite dreptul de proprietate sau alte drepturi reale ca urmare a reorganizării persoanei juridice este proiectul de fuziune/divizare, încheiat cu respectarea formelor prevăzute de lege. 

   (2) Intabularea în cartea funciară ca urmare a fuziunii/divizării se efectuează în baza hotărârii instanţei de judecată care se pronunţă asupra legalităţii acestei operaţiuni, a dovezii de înregistrare la registrul comerţului, a certificatului de înmatriculare, precum şi a proiectului de fuziune/divizare încheiat în formă autentică […]. […] 

După mai multe intervenții asupra textului de lege, s-a stabilit că proiectul de fuziune se va autentifica, iar, pentru autentificarea proiectului de fuziune/divizare, notarul public va solicita extras de carte funciară pentru autentificare – în prezent atenția (și interesul) ne sunt solicitate către proiectul de fuziune/divizare. Pentru că legislația a fost oscilantă, s-a pus întrebarea dacă nu cumva și la momentul AGA II, privită ca act de reorganizare, apare necesitatea[27] obținerii extrasului de autentificare – art. 242 alin. (3) C. civ. vorbește despre actul de reorganizare încheiat în formă autentică, iar art. 24 din Legea nr. 7/1996 numește strict proiectul de fuziune ca act supus autentificării.

În ce privește obligațiile sale privind intabularea drepturilor reale imobiliare transmise ca efect al fuziunii, notarul public se găsește într-o situație atipică – în plus față de propriul act autentic, va aștepta[28] emiterea încheierii registratorului de la registrul comerţului, prin care se dispune înregistrarea operaţiunii în registrul comerţului, emisă la finalizarea procedurii. Între momentul autentificării actului pentru care a solicitat și obținut extrase de carte funciară pentru autentificare, emis la începutul procedurii, și momentul depunerii cererii de intabulare trece o perioadă considerabilă de timp, în care cărțile funciare vor fi demult deblocate și în care termenul pentru obligația specificată la art. 35 (1) din Legea nr. 7/1996 va fi depășit fără voia sa: Notarul public care a întocmit un act prin care se transmite, se modifică, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar este obligat să ceară, din oficiu, înscrierea în cartea funciară. În acest scop va trimite cererea de înscriere a actului respectiv, în ziua întocmirii lui sau cel mai târziu în următoarea zi lucrătoare, la biroul teritorial în a cărui rază de activitate se află imobilul. Firește, în tot acest timp, patrimoniul nu va sta pe loc, ci va avea libertatea dinamismului care este specific societăților comerciale. Cât timp societatea absorbită nu și-a încetat existența, încă poate acumula sau transfera drepturi și obligații – încă un moment atipic în raport cu actul notarial care consemnează o situație dată la un anumit moment în timp.

Concluzii

Ca profesioniști suntem invitați să parcurgem un labirint legislativ în care putem întâlni reglementări speciale lacunare, nearmonizate ori schimbătoare, parcurs în care interpretarea legii aplicabile devine o sarcină complexă. Reținem că reorganizarea privește modificarea persoanei juridice ca un tot unitar. Având ca motor decizia internă liberă a persoanei juridice, proiectul de fuziune este opera reprezentanților persoanelor juridiceși rezultatul priceperii acestora.Consecința reușitei fuziunii estemodificarea prin extincție a persoanei juridice care își transferă totalitatea patrimoniului, cu rol în creșterea businessului și a eficienței manageriale.  În prezent, rolul final de verificare a legalităţii fuziunii aparţine registratorului de la oficiul registrului comerţului, instanțele judecătorești fiind degrevate. Importantă pentru cunoașterea efectelor fuziunii de către terți este înscrierea drepturilor reale imobiliare transmise în cartea funciară pe numele societății absorbante, devenite succesor. Continuând în tematica transmisiunii universale, putem spune simbolic și despre procedura autentificării că privește universal conținutul actului – autentificarea poartă asupra întregului și nu poate fi redusă (nici nu ar fi de dorit) la anumite clauze ale actului – un act este autentic sau nu, cu toate consecințele ce decurg de aici. Forma autentică nu este limitată anumitor prevederi din proiectul de fuziune (sau din alte acte autentificate în procesul fuziunii) care sunt în legătură cu drepturile imobiliare, iar prin exprimarea „în cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmsiunii, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale […]” din art. 242 (3) C. civ. nu apreciez că intenția legiuitorului a fost de a izola drepturile reale de restul patrimoniului, de a fracționa universalitatea – ca și cum s-ar decupa două proiecte de fuziune – un proiect de fuziune în forma autentică pentru drepturile reale imobiliare, iar un altul pentru restul patrimoniului, fără cerințe de formă.

---

[1] Articolul 187 C. civ.

„Elementele constitutive

Orice persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul general.”

[2] „Articolul 31 C. civ.

Patrimoniul. Mase patrimoniale şi patrimonii de afectaţiune

(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia. […]”

 

[3] „Articolul 193 C. civ

Efectele personalităţii juridice

(1) Persoana juridică participă în nume propriu la circuitul civil şi răspunde pentru obligaţiile asumate cu bunurile proprii, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel. […]”

[4] Dispozițiile Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform art. 56 (1) din LPA.

[5] Marian Nicolae, Vasile Bîcu, George-Alexandru Ilie, Radu Rizoiu, Drept civil – Persoanele, Universul Juridic, București, 2016,  p. 396

[6] Ca referire la organul de conducere al persoanei juridice, nu la persoanele fizice care îl alcătuiesc.

[7] În acest sens a se vedea și Cătălin Oroviceanu, „Câteva probleme practice legate de fuziuni și divizări, Implicațiile fuziunilor/divizărilor asupra bunurilor imobile”, https://www.juridice.ro/321319/cateva-probleme-practice-legate-de-fuziuni-si-divizari-iii.html

[8] Sebastian Bodu, Legea societăților comerciale, comentată și adnotată, ediția 2017, Rosetti International,   p. 290.

[9]  Aspect confirmat recent, printr-o adresă primită de la Direcția de Publicitate Imobiliară din cadrul ANCPI în care se specifică „din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că actul juridic în baza căruia se transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile sau alte drepturi reale […] ca urmare a operațiunii de fuziune, este proiectul de fuziune.”

[10] C. Ap. București, s. a VI-a civ., decizia nr. 544/11.03.2013.

[11] Hotărâre argumentată pe caracterul special al unor dispoziții din Codul civil în raport cu Legea societăților, Sebastian Bodu, op. cit., p. 290-291.

[12] Pentru respingerea cu fermitate a interpretării că hotărârea adunării generale trebuie să îmbrace forma autentică, Sebastian Bodu, op. cit., p.1228.

[13] Art. 79. (1) Actele juridice pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem vor fi redactate numai de notarii publici.

[14] În prezent, această verificare este în sarcina registratorului de la Oficiul Registrului Comerțului.

[15]  Dr. Arcadia Hinescu,  Fuziunea societăților, Hamangiu, București, 2016.

[16] Față de împrejurarea că operează transmisiune universală, se va proceda la scăderea pasivului din activul brut, iar rezultatul, activul net, va fi avut în vedere la stabilirea onorariului pentru un act evaluabil, în Culegere de practică notarială elaborată sub îndrumarea Doinei Rotaru și a Doinei Dunca, vol. 1, Notarom, București, 2013.

[17] Taxarea proiectului de către notarul public ar trebui să se facă în funcție de valoarea contabilă a imobilelor menționate în proiect, nu la valoarea întregii mase patrimoniale transferate, Sebastian Bodu, op. cit., p.1228, nota de subsol [1].

[18]Fuziunea este un act juridic, un contract care are trăsături specifice legate de modificarea societății și succesiunea socială, Dr. Arcadia Hinescu,  op. cit.

[19] Gheorghe Piperea, comentariu la art. 235 C. civ în Noul Cod civil, comentariu pe articole, C.H. Beck, București, 2012.

[20] Fuziunea este menționată printre modurile de încetare ale persoanei juridice în art. 244 C. civ.

[21] Extinderea nefiind întotdeauna sinonimă cu majorarea valorii activului net, cum este cazul când persoana absorbită este insolvabilă sau când există drepturi și obligații reciproce care se sting ca efect al confuziunii titularilor.

[22] Culegere de practică notarială elaborată sub îndrumarea Doinei Rotaru și a Doinei Dunca, vol. 1, Notarom, București, 2013.

[23] „Articolul 242. Data transmiterii drepturilor şi obligaţiilor

(1) În cazul reorganizării persoanelor juridice supuse înregistrării, transmiterea drepturilor şi obligaţiilor se realizează atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înregistrarea operaţiunii şi de la data acesteia.

[24] Modificat prin Legea nr. 15/2024, în forma anterioară  litera a) era hotărârea instanţei de judecată care se pronunţă asupra legalităţii fuziunii/divizării;

[25] În cazul fuziunii, transmisiunea nu este hotărâtă prin voința părților care consimt sa transfere drepturi reale individuale și solicită notarului consfințirea prin actul autentic notarial, ci drept efect al legii.

[26] Într-o practică mai veche, se solicita prezența notarului pentru a autentifica un protocol/proces-verbal de predare-primire în formă autentică  în care se identificau imobilele transmise și care se depunea pentru înregistrarea drepturilor la biroul de carte funciară.

[27] Într-un răspuns primit de la Direcția de Publicitate Imobiliară din cadrul ANCPI, s-a răspuns negativ acestei necesități, menținându-se doar obligativitatea obținerii extraselor pentru autentificarea proiectului de fuziune.

[28] Într-o perioadă s-a procedat la înscrierea provizorie a actului notarial, urmând ca la obținerea hotărârii instanței să se solicite justificarea/definitivarea înscrierii.