Executivul european şi-a propus ca, până în anul 2020, cel puţin jumătate din totalul profesiilor juridice din Europa să benefi cieze de oportunitatea de a urma cursuri de formare la nivel local, naţional şi european.

Luana BLIDAR
Reprezentantă a UNNPR la Bruxelles

Programul de formare „Europa pentru notari, notari pentru Europa” al Consiliului Notariatelor din Uniunea Europeană (CNUE) a ajuns la cea de-a treia ediţie. Notariatul român, prin intermediul Institutului Notarial Român, a participat activ la proiectele de formare notarială din cadrul acestui program cofi nanțat de Uniunea Europeană. Prima etapă s-a desfăşurat în perioada 2013 – 2014, a doua în 2015 – 2017, iar cea de-a treia se desfăşoară între 2018 şi 2020.

Temele au variat de la aplicarea Regulamentului European 650/2012 în materie de succesiuni la efectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale. Tematica din perioada 2018 – 2020 se concentrează asupra regulamentelor (UE) Consiliului 2016/1103 şi 2016/1104 din 24 iunie 2016 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale şi efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, precum şi asupra Directivei (UE) 2018/843 a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului.

 Comisia Europeană (CE) fi nanţează astfel de proiecte de formare cu caracter transfrontalier (fiecare notariat ce participă la acest program trebuie să invite atât lectori, cât şi notari din cel puţin un alt stat membru UE) pentru a facilita înţelegerea instrumentelor europene, dar şi a practicii de specialitate, în special a speţelor cu elemente de extraneitate. Executivul european şi-a propus ca, până în anul 2020, cel puţin jumătate din totalul profesiilor juridice din Europa să beneficieze de oportunitatea de a urma cursuri de formare la nivel local, naţional şi european. De altfel, în cel mai recent raport publicat de CE cu privire la impactul proiectelor de formare în dreptul european asupra profesiilor juridice a fost apreciată participarea notarilor din UE la aceste programe.

În perioada 2018 – 2020, vor fi organizate 21 de seminare în 14 ţări: Olanda, Slovenia, România, Malta, Lituania, Portugalia, Franţa, Belgia, Italia, Germania, Spania, Austria, Grecia şi Estonia. Seminarele se vor concentra asupra aspectelor practice și, în special, asupra analizării spețelor relevante pentru profesia notarială. În cadrul reuniunii comitetului CNUE de organizare a seminarelor, ce a avut loc în 3 octombrie 2018 la Bruxelles, s-a decis limitarea prezentărilor oferite de către lectori pentru a lăsa mai mult loc interacțiunii cu notarii participanți.

Proiectul va debuta cu seminarul organizat de către notariatul sloven la Ljubljana, în 15 noiembrie 2018. La rândul său, Institutul Notarial Român va organiza, în perioada 21 – 22 martie 2019, două seminare: unul cu privire la dreptul familiei (efectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale) şi unul cu privire la cea de-a cincea directivă privind prevenirea spălării banilor şi fi nanţării activităţilor teroriste.

Regulamentele europene vizând regimurile matrimoniale și parteneriatele înregistrate se doresc a fi instrumente utile cuplurilor internaționale din UE, referindu-se cu precădere la jurisdicția și legea aplicabilă, precum și la recunoașterea și executarea hotărârilor. Pentru a respecta autonomia statelor membre în privinţa dreptului familiei, acestea exclud din sfera de aplicare aspectele vizând: capacitatea soților sau a partenerilor; existența, valabilitatea sau recunoașterea căsătoriei sau parteneriatului; obligațiile de întreținere și succesiunea soțului sau partenerului decedat.

 În prezent, România nu face parte din grupul celor 18 state membre(1) UE care au decis să aplice regulamentele prin procedura de cooperare consolidată(2). Polonia, România sau Ungaria s-au opus adoptării regulamentelor, deoarece Comisia Europeană a impus condiţia ca acestea să fi e adoptate în bloc, fără a lăsa posibilitatea statelor de a aplica doar regulamentul privind efectele regimurilor matrimoniale. Cu toate acestea, interesul notariatului român în aplicarea acestor două regulamente se justifică atât din perspectiva unei potenţiale aplicări viitoare, cât şi a efectelor care decurg din relaţionarea între statele membre ce aplică regulamentele şi statele terţe. Cele două regulamente se vor aplica de la 29 ianuarie 2019.

 Cea de-a cincea directivă privind combaterea spălării banilor şi a finanţării activităţilor teroriste a intrat în vigoare la 9 iulie 2018 şi face parte dintr-un context mai larg, cel al planului de acţiune european pentru eficientizarea combaterii finanţării terorismului, în contextul multiplicării atacurilor pe teritoriul european, dar şi al creşterii gradului de transparenţă fiscală şi de evitare a abuzurilor în domeniul impozitării, relevante în urma scandalului „Panama Papers”. Comisia Europeană și-a asumat combaterea spălării banilor și a finanțării activităţilor teroriste drept prioritate a mandatului său pentru perioada 2014 – 2019, iar noile norme aduc mai multă transparență în ceea ce privește adevărații proprietari ai unei companii și gestionează riscurile legate de finanțarea terorismului.

 Executivul european este conștient de dificultățile întâmpinate de diferitele profesii în interpretarea dispozițiilor directivei în practica curentă. De aceea, investeşte în aceste programe de formare pentru notari, cu scopul de a optimiza aplicarea acesteia. Statele membre trebuie să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma directivei europene până la 10 ianuarie 2020.

1. Austria, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Republica Cehă, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia. 2 Cooperările consolidate permit accelerarea construcţiei europene pentru statele membre ce doresc acest lucru. În acelaşi timp, se lasă o cale de acces şi celorlalte state membre care ar dori să li se alăture ulterior. Tratatul de la Lisabona stabileşte pragul minim pentru o cooperare consolidată pentru nouă state membre.