Ediție coord. de: Iosif R. Urs,
Mircea Duțu,
Adrian Severin,
Smaranda Angheni,
Sache Neculaescu,
Corneliu Bîrsan,
Nicolae Volonciu,
Nicolae Popa,
Evelina Oprina

Publicat de: Editura Academiei Române
Editura Universul Juridic

Enciclopedia Juridică Română se impune drept un proiect științific de excepție în literatura de drept românească, caracterizând-se prin amploare, rigurozitate conceptuală și coerență sistematică. Realizată printr-un efort colectiv sub egida instituțiilor academice de prestigiu, lucrarea se impune ca un instrument fundamental în arhitectura cunoașterii juridice.

Lucrarea reprezintă un demers enciclopedic capabil să integreze, într-un cadru unitar, elementele conceptuale, istorice și pragmatic-normative ale dreptului național. Fiecare dintre cele cinci volume care o compun oferă o abordare atent structurată a noțiunilor juridice, ilustrând felul în care dreptul se articulează atât ca sistem normativ, cât și ca fenomen cultural și istoric. În acest sens, Enciclopedia Juridică Română nu se limitează la simpla enumerare de termeni: definițiile sunt elaborate în contextul paradigmelor teoretice dominante, fiind corelate cu jurisprudența, evoluțiile legislative și dezbaterile doctrinare contemporane. Această abordare complexă și reflexivă conferă lucrării o valoare epistemologică deosebită, situând-o în categoria instrumentelor științifice indispensabile pentru cercetare și formare profesională.

Pachetul complet al volumelor se afirmă ca o lucrare de referință pentru multiple categorii de receptori: cadre didactice universitare, cercetători în științe juridice, studenți de nivel avansat, magistrați și practicieni ai dreptului. Datorită arhitecturii sale academice și a profunzimii analitice, enciclopedia poate fi recomandată atât ca sursă de bază pentru studii de specialitate, cât și ca reper pentru elaborări doctrinare sau argumentări profesionale complexe.

Sub coordonarea Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române și susținută de prestigioasa tradiție a Academiei Române și a  Universității „Titu Maiorescu” din București, în colaborare cu Editura Academiei Române și Editura Universul Juridic, lucrarea transcende statutul de dicționar terminologic pentru a se configura ca o sinteză critică a instituțiilor de drept, un forum al reflecției conceptuale și un punct de convergență între doctrinele juridice dominante și abordările emergente ale dreptului contemporan.

„Elaborarea Enciclopediei Juridice Române a implicat efortul concilierii și sintetizării acestor concepții, recunoscând că dreptul epocii actuale are nevoie să guverneze saltul de la individualism la comunitarism și de la colectivism la personalism, de la solitar la solidar, de la grija pentru evitarea sau repartizarea pierderii la cea pentru maximizarea câștigului și stimularea asumării riscului, de la bonificarea prudenței la premierea curajului, de la protejarea debitorului la privilegierea creditorului. În măsura în care, prezentându-le pe toate, Enciclopedia Juridică Română oferă argumentele pentru adecvarea abordărilor civiliste clasice la realitatea lumii contemporane …”

Coordonatorii generali ai volumului

„Enciclopedia va fi o operă importantă pentru domeniul științelor juridice, pentru specialiștii și profesioniștii dreptului, pentru magistrați, avocați, consilieri juridici, executori judecătorești, notari, dar nu numai pentru ei. Mai concret, Enciclopedia va fi o sursă științifică de informare, de studiu și cercetare, un izvor de informație autorizată, un instrument de lucru pentru universitari, pentru cadre didactice în general, pentru cercetători, pentru studenți, masteranzi, doctoranzi, cercetători postdoctorali, din domenii diverse, pentru mediul de afaceri, antreprenori; așadar, pentru un public larg.”

Prof. univ. dr. Iosif R. URS
Președintele Universității Titu Maiorescu

„Nevoia unei enciclopedii juridice, azi, aproape ca nu mai comportă justificări, impunându-se de la sine.”

Prof. univ. dr. Mircea DUȚU

Directorul Institutului de Cercetări Juridice

„Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române

„… dreptul românesc are șansa să dispună de o operă cuprinzătoare, care să ne fie de folos acum și să dăinuie peste timp. Felicit pe inițiatori, coordonatori și autori pentru această realizare de excepție și îi încurajez la continuarea eforturilor dedicate ducerii la bun sfârșit a proiectului Enciclopediei Juridice Române. De asemenea, îmi exprim speranța ca, pe baza acestei impresionante și ambițioase lucrări științifice și pornind de la ea, noile generații de profesioniști ai dreptului să construiască o opera juridică încă mai măreață și mai durabilă, spre binele lor și al țării.”

Academician Mugur ISĂRESCU
Președintele Secției de științe economice, juridice și sociologie a Academiei Române
Guvernatorul Băncii Naționale a României

Despre autori:

Iosif R. URS, profesor universitar doctor, cu specializare în drept civil, dreptul muncii; coordonator de doctorat în cadrul Facultății de Drept a Universității „Titu Maiorescu” din București. A parcurs toate treptele didactice universitare în cadrul Catedrei de drept a Academiei de Studii Economice din București. Este autor și coautor a 60 de cărți; a publicat 70 de articole/studii în domeniile dreptului muncii, dreptului civil, dreptului comercial și dreptului medical; a susținut 45 de comunicări științifice la conferințe din țară și din străinătate. Este membru titular al Academiei de Științe Juridice din România, membru onorific al Academiei Oamenilor de Știință din România și cercetător științific de onoare al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. A inițiat proiectul Enciclopediei Juridice Române.

În perioada 2006-2012 a fost rector, iar în continuare și în prezent este președinte al Universității „Titu Maiorescu” din București. A elaborat prima Cartă a Universității „Titu Maiorescu” și peste 80 de regulamente, metodologii și proceduri operaționale. A inițiat Conferința Internațională „Educație și creativitate pentru o societate bazată pe cunoaștere”. A condus procesul de extindere a bazei materiale a Universității „Titu Maiorescu” prin construirea de clădiri administrative, spații de învățământ și servicii sociale pentru studenți. A fost distins cu premiul „Andrei Rădulescu”, în domeniul științelor juridice interdisciplinare, al Uniunii Juriștilor din România și premiul „Constantin Angelescu” al Academiei Oamenilor de Știință din România pentru lucrarea Enciclopedia Juridică Română.

Prof. univ. dr. Mircea DUȚU este director al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române și președinte al Universității Ecologice București, fiind specializat în dreptul mediului, amenajării teritoriale și urbanismului. Considerat ca fondator al acestei ramuri de drept în România, dl Mircea Duțu deține următoarele funcții:

• președinte al Asociației Române de Drept al Mediului;
• membru al Asociației Internaționale de Dreptul Urbanismului;
• membru al Comitetului de coordonare al rețelei de drept al mediului AUPELF-UREF;
• președinte al fundației Dreptul la Natură;
• membru al Consiliului de administrație al Centrului Internațional de Drept Comparat al Mediului Limoges, Franța;
• membru al Centrului de Dreptul Apei – Universitatea din Zaragoza (Spania);
• avocat în Baroul București.

Este unul dintre cei mai prolifici autori în domeniu dreptului mediului (peste 50 de tratate, cursuri și monografii). Având excelente cunoștințe teoretice și practice, precum și o continuă preocupare pentru studiul acestei ramuri de drept, mai ales în ceea ce privește evoluția sa pe plan internațional, Mircea Duțu este un fervent promotor al dezvoltării și implementării în România, la cele mai înalte standarde europene, a conceptelor inovatoare de drept al mediului. În 1992 a primit Bursa Consiliul Europei –  Specializare în Dreptul Mediului, Universitatea din Limoges, Franța, fiind consultant al Comisiei mixte franco-române pentru elaborarea Proiectului de Cod al urbanismului (2008). Pentru activitatea sa a primit numeroase premii și distincții, dintre care amintim: Ordinul ,,Meritul pentru învățământ”, în grad de comandor (2004); Premiul de excelență acordat de Ministerul Mediului (2009); Premiul „Nicolae Titulescu” al Academiei Române pentru Tratat de dreptul mediului (2009); Premiul „Tudor R. Popescu” al Academiei Oamenilor de Știință pentru „Dreptul mediului” (2010 – curs universitar); Premiul „Andrei Rădulescu al Uniunii Juriștilor” din România (2002 și 2007); Premiul Mircea Manolescu al UJR (2003); Premiul Asociației Generale a Economiștilor pentru ,,Cea mai bună carte științifică a anului 2003” (Dreptul mediului, tratat); „Doctor Honoris Causa” al Universității „Petru Maior” din Târgu-Mureș, „Valahia” din Târgoviște (2015), „Vasile Goldiș” din Arad (2016), „Constantin Stere” din Chișinău (2017), „Dunărea de Jos” din Galați (2018), „Ovidius” din Constanța (2018).

Adrian SEVERIN, profesor universitar doctor, specializat în dreptul comerțului internațional (a conceptualizat caracterul implicit al obligației de cooperare în contractele comerciale), drept internațional privat, drept comparat, drept internațional public și dreptul UE; a participat la elaborarea mini-Constituției României (legea electorală din 1990) și a Constituției României din 1991 (în calitate de viceprim-ministru pentru reformă), precum și a Tratatului constituțional al UE (în calitate de membru al Convenției pentru viitorul Europei), recepționat în Tratatul de la Lisabona; a redactat Legea privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale (Legea nr. 15/1990) și a coordonat, printre altele, elaborarea Legii privind societățile comerciale (Legea nr. 31/1990), a Legii fondului funciar (Legea nr. 18/1991), a Legii privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active din patrimoniul acestora (Legea nr. 58/1991), a Legii privind Statutul Băncii Naționale a României (Legea nr. 34/ 1991) etc.; a fost vicepreședinte al Comisiei juridice și pentru drepturile omului a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE), precum și raportor al APCE pe teme privind, printre altele, lichidarea moștenirii sistemelor totalitare de tip comunist în Europa (calitate în care a fixat cadrul normativ european uniform al lustrației), metodele de măsurare a progresului democratic, controlul civil asupra serviciilor de securitate internă, dreptul la autodeterminare și secesiune, reglementarea internațională a cetățeniei, drepturile minorităților; a fost raportor special al ONU pentru drepturile omului și coraportor al Parlamentului European cu privire la modalitatea de distribuire a mandatelor europarlamentare între statele membre ale UE (a definit principiul „proporționalității degresive”); a fost viceprim-ministru, ministru pentru reformă, relații și informații publice, ministru al afacerilor externe în Guvernul României, președinte al Curții de Arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României (2008-2010), membru al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera Internațională de Comerț de la Paris, al American Arbitration Association și al curților de arbitraj din Slovenia, Malta și București; președinte și președinte emerit al Adunării Parlamentare a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (2000-2004); începând cu anul 2023 este consilier științific al Universității „Titu Maiorescu” din București, iar din 2024 este consultant al Institutului Chinez pentru Studii Strategice.

Smaranda ANGHENI

Este profesor universitar doctor în cadrul Facultății de Drept a Universității „Titu Maiorescu” din București. A colaborat, în calitate de profesor asociat, cu prestigioase instituții de învățământ și cercetare din țară și din străinătate, în special din Franța. Autoare a peste 49 de lucrări de specialitate – monografii, tratate, cursuri și alte volume – realizate individual sau în colaborare, și a peste 72 de articole și studii publicate în edituri de prestigiu și în reviste de renume din România și din afara țării. În calitate de conducător de doctorat, coordonator științific și director de programe de studii de master, își dedică activitatea formării noilor generații de juriști. Totodată, deține funcția de președinte al Secției de drept privat a Academiei de Științe Juridice din România și activează în calitate de  cercetător științific onorific al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române. În calitate de membru în colegii de redacție și comitete științifice ale unor reviste de specialitate din țară și din străinătate, contribuie la promovarea excelenței în cercetarea juridică, la asigurarea calității științifice a publicațiilor și la consolidarea dialogului academic între juriștii români și cei din spațiul internațional. A participat la numeroase manifestări științifice naționale și internaționale – congrese, conferințe, colocvii – și la derularea unor contracte de cercetare obținute prin competiție, în calitate de director de proiect, membru sau expert evaluator. Activitatea sa științifică a fost recompensată cu Premiul Uniunii Juriștilor din România pentru lucrarea Enciclopedia juridică română. Volumul I (A–C), publicată la Editura Academiei Române și Editura Universul Juridic, București, 2018, în calitate de coordonator general al volumului și coautor, precum și cu Premiul Uniunii Juriștilor din România pentru Tratat de Drept comercial, Editura C.H. Beck, 2019.

Sache NECULAESCU este avocat în Baroul Dâmbovița din anul 1971 și profesor universitar emerit la Universitatea „Valahia” din Târgoviște. De asemenea, este cercetător de onoare al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române și membru titular al Academiei de Științe Juridice din România. S-a născut la 19 septembrie 1946 și a absolvit Facultatea de Drept din București în anul 1971. În 1985, a obținut titlul de doctor în drept în cadrul Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române, sub îndrumarea renumitului dr. doc. Yolanda Eminescu. În anul 1987, a beneficiat de o bursă de studii la Institutul Universitar Internațional. A fost decan al Baroului Dâmbovița în perioada 1985-1989 și, ulterior, decan al Facultății de Drept din cadrul Universității „Valahia” din Târgoviște între anii 2002 și 2008. Activitatea sa academică și profesională este completată de o operă științifică remarcabilă. Este autor al unor manuale de referință, precum Teoria generală a obligațiilor (Lumina Lex, 2001), Drept civil. Introducere în dreptul civil (Hamangiu, 2008; Lumina Lex, 2001), Drept civil. Drepturile reale principale (Hamangiu), dar și al unor monografii importante, cum ar fi Răspunderea civilă delictuală. Examen critic al condițiilor și fundamentului răspunderii civile delictuale în dreptul civil român (Șansa, 1994) și Izvoarele obligațiilor în Codul civil. Analiză critică și comparativă a noilor texte normative (C.H. Beck, 2013), lucrare pentru care Uniunea Juriștilor i-a acordat Premiul „Mihail Eliescu” în anul 2014. Este, de asemenea, coautor al volumelor Noul Cod civil. Comentarii și Instituții de drept civil, ambele apărute la Editura Universul Juridic în anul 2016. În plus, a publicat peste 55 de studii în reviste de specialitate din țară și din străinătate, contribuind semnificativ la dezvoltarea doctrinei juridice românești.

Corneliu BÎRSAN[AI1]  (16.12.1943 – 31.08.2024) a fost membru corespondent al Academiei Române – Secția de științe economice, juridice și sociologie; profesor universitar doctor specializat în drept civil, drepturile omului, dreptul comerțului internațional, profesor universitar emerit al Facultății de Drept a Universității din București, Catedra de drept privat. De asemenea, a fost membru al Consiliului juridic al Ministerului Comerțului Exterior (1982-1986), membru al Comisiei de redactare a Proiectului Codului civil și a Proiectului Codului familiei – Ministerul Justiției (1975-1985), arbitru în cadrul Comisiei de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României (1977-1990), membru al Consiliului Științific al Institutului Român de Studii Internaționale (din 1993), membru al Consiliului Național de Reformă a Învățământului (1993-1998), membru al Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare (1994-1998). Fost membru al comitetelor de redacție ale revistelor Curierul judiciar, Revista română de drept privat, Revista română de drept comunitar, Revista română de drept comercial. A fost decan al Facultății de Drept a Universității din București (1990-1998) și director al Colegiului juridic franco-român din cadrul facultății (1993-1998). Din anul 1977 a devenit membru al Societății franceze de legislație comparată, iar, din 1990, membru al Institutului Internațional de Drept de Expresie și de Inspirație Franceză. În  perioada 1992-2005 a fost membru al Curții Internaționale de Arbitraj de la Haga, iar, în 1995-1999, membru al fostei Comisii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. A fost judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg (1998-2001, 2001-2007, 2007-2013). A primit distincțiile Cavaler al Legiunii de onoare, Franța, Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler, Doctor Honoris Causa al Universității Paris 1 Panthéon-Sorbonne, 2003, precum și al Universității de Vest din Timișoara, al Universității „Dunărea de Jos” din Galați și al Universității „George Bacovia” din Bacău, doctor onorific al New England Law School, Boston, SUA. A primit Diploma de onoare pentru activitatea științifică a Centrului de Studii Juridice Internaționale Salzburg, Austria.

Nicolae VOLONCIU

Are o experiență îndelungată, de peste 65 de ani, în educarea multor generații de studenți, fiind recunoscut drept unul dintre cei mai prestigioși specialiști în domeniul dreptului procesual penal. A fost asistent al profesorului Vintilă Dongoroz și, prin această colaborare, a dobândit o cunoaștere profundă a istoriei nescrise a peste 150 de ani de științe penale. De asemenea, are competențe solide în probleme organizatorice și de management în învățământul superior, ocupând funcții precum decan, prodecan, membru al Senatului Universității și inspector în Ministerul Învățământului, activând în această ultimă calitate timp de 6 ani. A fost cofondator al Universității „Titu Maiorescu”, unde a deținut funcția de prorector timp de circa 15 ani. Este un bun cunoscător al activității practice de elaborare a actelor normative și a desfășurat activitate de consultanță în calitate de avocat.

În ceea ce privește activitatea editorială, a avut o colaborare amplă și susținută în publicații specializate în materie juridică, conducând timp de aproximativ 20 de ani secțiunea de Drept procesual penal a Revistei de drept penal. A publicat peste 100 de lucrări de specialitate, incluzând studii, referate, prefețe ale unor lucrări, cursuri universitare și tratate. De asemenea, a participat la numeroase manifestări științifice atât în țară, cât și în străinătate.

Pentru meritele sale, a fost distins cu numeroase premii și recunoașteri. Este laureat al premiului „Simion Bărnuțiu” al Academiei Române, acordat în anul 1993. A primit diploma de onoare pentru contribuția la dezvoltarea Universității „Titu Maiorescu” în anul 2003 și premiul de excelență din partea Asociației Juriștilor din România în 2008. A fost onorat cu o plachetă omagială din partea Ministerului Justiției pentru participarea la elaborarea Codului de procedură penală. Este recunoscut ca decan de vârstă al profesorilor emeriți ai Universității din București și a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Ovidius din Constanța în anul 2013.

Nicolae POPA (1.09.1939 – 26.11.2024), profesor universitar doctor, specializat în teoria generală a dreptului, sociologie juridică, filosofia dreptului și drept civil, membru titular al Academiei de Științe Juridice din România, coordonator de doctorat și profesor emerit al Universității „Nicolae Titulescu” din București. Activitatea didactică a început în anul 1960, în cadrul Universității din București. În perioada 1987-1993, a deținut funcția de prodecan al Facultății de Drept; în perioada 1996-2005, a deținut funcția de decan al Facultății de Drept din cadrul Universității „Nicolae Titulescu” din București. Între anii 1993 și 1996, a fost consilier prezidențial pentru probleme legislative și juridice la Administrația Prezidențială. În anul 1996, a fost numit în demnitatea de judecător la Curtea Constituțională a României. În perioada 2001-2004, a deținut funcția de președinte al Curții Constituționale. În perioada 2004-2009, a fost ales președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție a României. A participat la numeroase conferințe internaționale pe teme de drept constituțional și organizare judiciară (Paris, Karlsruhe, Strasbourg, Bruxelles, Moscova, Varșovia, Praga, Antalya, Erevan, Washington, Madrid, Lisabona). Este Doctor Honoris Causa al Universității Libere Internaționale a Moldovei, Chișinău, al Universității „1 Decembrie” din Alba Iulia, al Universității din Craiova și al Universității Ovidius din Constanța. Autor a numeroase articole, a peste 80 de studii și cursuri și a peste 20 de monografii, cea mai recentă carte fiind Filosofia dreptului. Fundamentele justiției, publicată la Editura C.H. Beck, București, 2024. Pentru întreaga activitate în domeniul științelor juridice, a primit numeroase distincții, printre care se numără: laureat al Academiei Române (premiul „Simion Bărnuțiu”), Ordinul Național „Pentru Merit” în Grad de Mare Cruce (2000), Premiul „Istrate Micescu” al Uniunii Juriștilor din România, pentru lucrarea Filosofia dreptului. Marile curente (2002); „Titlul de excelență” și „Diploma de excelență”, acordate de Asociația Națională a Tinerilor Juriști din România (2003); nominalizat în Enciclopedia Marilor Personalități.

Evelina OPRINA

Educație și formare: studii universitare de doctorat, Facultatea de Drept, Universitatea din București (1999-2004), absolvite cu distincția cum laude, disciplina Drept procesual civil (îndrumător științific: prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu); curs postuniversitar de pregătire psihopedagogică și metodică, Departamentul pentru pregătirea personalului didactic din cadrul Academiei de Studii Economice din București; curs manager de inovare, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Educației; studii universitare de licență, Facultatea de Științe Juridice și Administrative, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București (1993-1997).

Experiență profesională: director al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române; membru în Consiliul Superior al Magistraturii (2017-2023); judecător la Tribunalul Ilfov (2011-2023); judecător la Tribunalul București (2010-2011); judecător la Judecătoria Sectorului 6 București (2004-2010); profesor universitar la Facultatea de Științe Juridice și Administrative, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București, la disciplinele Drept procesual civil și Drept execuțional civil (2014 – prezent); preparator, asistent universitar, lector universitar, conferențiar universitar (1998-2014); director al Revistei Române de Jurisprudență (2020-prezent); director al programului de masterat „Carieră judiciară” din cadrul Facultății de Științe Juridice și Administrative din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” din București; director științific și redactor-șef al Revistei Române de Executare Silită (2009-2016); membru în Comisia de elaborare a Legii de punere în aplicare a noului Cod de procedură civilă (2010-2011); membru în diverse comisii de concurs pentru ocuparea posturilor didactice în învățământul juridic superior; membru în diverse comisii de doctorat.

Activitate de cercetare științifică: Executarea silită – dificultăți și soluții practice (coautor), coordonatori E. Oprina, V. Bozeșan, Universul Juridic, București, 2016, 2017, 2021; Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat, Vol. II, Art. 527-1.134 (în coautorat), Universul Juridic, București, 2016; Minispețe – Drept procesual civil (coordonator), Solomon, București, 2016, 2019; Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Modificările aduse executării silite. Comentarii pe articole. Modele orientative de acte (coautor), Universul Juridic, București, 2015; Drept procesual civil, Vol. I, Teoria generală, Universul Juridic, București, 2019; Tratat teoretic și practic de executare silită, vol. I și II (coautor), Universul Juridic, București, 2013; Executarea silită în procesul civil, Universul Juridic, București, 2007, 2008 (ed. a 2-a), 2009 (ed. a 3-a), 2011 (ed. a 4-a); Noul Cod civil. Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. III. Art. 1650-2664. Contracte speciale. Privilegii și garanții. Prescripția extinctivă. Drept internațional privat (coautor), Hamangiu, București, 2012; Instituții de drept procesual civil, vol. I și II, Universul Juridic, București, 2010; Participanții la procesul civil, Rosetti, București, 2005; Drept procesual civil – Culegere de spețe pentru seminarii și examene (coautor), Grupul Editorial Național – Editura pentru Știinte Naționale, București, 2003; alte articole, studii, note, comentarii, în diverse reviste de specialitate juridică; coordonator al Colecției „Codul de procedură civilă”, Universul Juridic; participări în calitate de speaker la numeroase conferințe naționale și internaționale; membru în comitetele științifice ale diferitelor conferințe și organizator de conferințe. Premii: Premiul „Traian Ionașcu” pentru lucrarea Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat, Vol. II, Art. 527-1.134, 2016, acordat de Revista română de drept privat, 2017; Premiul „Mihail Eliescu” pentru lucrarea Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat, Vol. II, Art. 527-1.134, acordat de Uniunea Juriștilor din România, 2016; Premiul „I.L. Georgescu” pentru lucrarea Tratat teoretic și practic de executare silită, acordat de Uniunea Juriștilor din România, 2013; Premiul „Savelly Zilberstein” pentru cel mai bun studiu publicat în Revista Română de Executare Silită, 2011; Premiul „Istrate Micescu” pentru lucrarea Participanții la procesul civil, acordat de Uniunea Juriștilor din România, 2005.