Poate titlul acestui material vă intrigă. Vă asigur totuși că fiecare cuvânt din text este justificat. Marți, 12 februarie 2019, la hotelul InterContinental din București, a avut loc evenimentul de lansare a unei noi ediții a revistei Legal Point, organizat de Editura Universul Juridic. Evenimente similare au mai avut loc. Am participat la multe dintre ele. Această gală totuși a avut ceva special. Întregul eveniment s-a concentrat în jurul ultimului număr al revistei Legal Point și al lansării cărții domnului prof. univ. dr. Ovidiu Predescu, Drepturile omului și ordinea mondială – Cum să trăim, într-o lume a schimbărilor excepționale. Trebuie să recunosc că m-am lăsat cu plăcere copleșit de ocazia de a fi împreună cu personalități ale dreptului românesc, de bucuria de a interacționa cu oameni care au cu adevărat ceva semnificativ de spus.

Ca într-un fel de gală a premiilor Oscar a lumii juridice românești, s-au urcat pe scenă președinți ai profesiilor juridice, profesori reputați, academicieni, oameni obișnuiți cu performanța în domeniile lor de activitate. M-am simțit tare bine și mândru (în sensul curat al termenului) pentru faptul că evenimentul a fost dedicat în mod special unor personalități față de care, recunosc, am simpatii, prietenie și admirație asumate.

La fel vă veți simți și dumneavoastră, sper, citind ultimul număr al revistei Legal Point, revistă dedicată excelenței. De data aceasta excelența s-a numit ANDREI PLEȘU – filosof, DUMITRU VIOREL MĂNESCU – președintele Uniunii Naționale a Notarilor Publici, DOINA ROTARU – prim-vice- președintele Uniunii Naționale a Notarilor Publici, IOAN-AUREL POP − președintele Academiei Române, LUCIA HOSSU-LONGIN – realizator de film.

 Într-un asemenea context, cu un auditoriu de excepție, să fie elogiată și apreciată activitatea a doi colegi notari este ceva! Mi-am asumat public de multe ori admirația pentru Andrei Pleșu, pe Lucia Hossu-Longin este greu, dacă nu imposibil, să nu o admiri pentru activitatea domniei sale, Ioan- Aurel Pop este academicianul de care, în calitate de președinte al Academiei Române, se leagă așteptări, speranțe și năzuințe uriașe. Cât despre D. V. Mănescu și D. Rotaru… subiectivismul meu și al nostru față de domniile lor este asumat, justificat și firesc.

 Datorită unui context determinat de agenda internațională a președintelui D. V. Mănescu, am fost rugat să-l reprezint la acest eveniment și să „spun câteva cuvinte” – ocazie onorantă, dar provocatoare având în vedere atât pe cine reprezentăm, cât și în fața cui îl reprezentăm.

 În cele ce urmează redăm textul integral al discursului rostit cu această ocazie, justificând relația dintre titlu și eveniment!

„[…] Sunt onorat să mă aflu în acest context în fața dumneavoastră și sunt încântat să particip la orice eveniment legat de acest proiect editorial pe care, așa cum spunea domnul Cîrstea, îl cunosc dinainte de a se naște. Sunt încântat că acest număr ne stârnește pofta pentru performanță datorită celor pe care îi găsim în paginile revistei și, mai ales, sunt încântat că acest număr este dedicat domnului Andrei Pleșu, față de care mi-am exprimat și îmi exprim admirația. Sunt onorat și pentru faptul că îl reprezint pe domnul Dumitru Viorel Mănescu, care își exprimă regretul că nu poate participa și vă asigură de întreaga prețuire a domniei sale. Cu mulți dintre dumneavoastră știu și mi-a și spus că are relații de prietenie, cu mulți dintre dumneavoastră știu și mi-a și spus că are relații instituționale foarte bune, iar cei care nu l-au cunoscut până acum au ocazia să cunoască o parte din personalitatea domniei sale răsfoind acest număr al revistei Legal Point. Când dânsul m-a rugat să vin să-l reprezint, mi-am amintit de o întâmplare, i-am povestit-o și domniei sale, v-o povestesc și dumneavoastră, chiar dacă, probabil, mulți dintre dumneavoastră o cunosc deja: «Era începutul celebrității lui Albert Einstein și, cu cât devenea mai celebru, cu atât primea mai multe invitații la conferințe, în diverse centre universitare. La aceste conferințe savantul mergea împreună cu șoferul său și, pentru a nu-l aștepta șoferul în stradă, îl invita înăuntru, în sala de conferințe. Avea și un loc rezervat în ultimul rând și asculta cuminte de la primul minut până la ultimul minut al conferinței tot ce se spunea acolo. După ce au parcurs împreună multe dintre asemenea conferințe, la un moment dat, într-o seară, șoferul îndrăznește și spune: Domnule Einstein, am fost cu dumneavoastră la atâtea conferințe și vi le-am ascultat pe toate, încât, dacă la un moment dat, dacă nu veți putea participa la una dintre ele, mă trimiteți pe mine, voi susține conferința și nimeni nu-și va da seama că nu sunteți dumneavoastră pe scenă. Provocat, savantul îi propune ca la următoarea conferință, care urma să aibă loc chiar într-o universitate unde nu era cunoscut în persoană, să facă schimbul propus. Șoferul, care semăna cumva cu Einstein, a îmbrăcat costumul cu vestă, după tipicul savantului, savantul a luat șapca de șofer și s-au dus împreună la conferință. Evident, pe ultimul rând din sală a luat loc Einstein, iar pe scenă s-a urcat șoferul, sub titlul de Einstein. Savantul în sală aștepta cu nerăbdare momentul în care șoferul se va bloca și lumea va putea să facă diferența clară dintre cei doi. Dar minutele treceau, conferința s-a închis cu bine, a fost chiar un succes, aplauzele erau furtunoase, spre stupefacția savantului. Când s-au domolit aplauzele, cineva a ridicat mâna și a adresat celui care conferenția o întrebare, o întrebare grea, cu un răspuns complex și foarte greu de formulat. Einstein jubila! Și-a spus în sinea sa: Este momentul diferenței, șoferul meu se va bloca! Dar șoferul calm, zâmbind, uitându-se așa adânc în ochii celui care a pus întrebarea, îi spuse acestuia: Domnule, ați adresat o întrebare simplă, foarte simplă. Iar răspunsul la întrebare este atât de ușor de formulat încât și șoferul meu, care se află pe ultimul rând, în această sală, vă va putea răspunde…» Voiam doar să subliniez că la acest eveniment nu îi țin locul domnului președinte Mănescu, ci doar încerc să-l reprezint. Domnia sa, ca și dumneavoastră, deține o mare calitate, și anume experiența. Această calitate rezidă dintr-o activitate profesională uriașă și nu poate fi înlocuită cu nimic. Vă admir și vă apreciez pe toți pentru aceasta. Referindu-mă strict – și închei astfel – la revista Legal Point și la eveniment, fără a mă lăsa sedus de erudiția divagatorie, cum, la un moment dat, într-o conferință la Cluj, domnul Andrei Pleșu amintea cu referire la Parabolele lui Iisus, o carte admirabilă, am să spun că, pentru mine, revista Legal Point, așa cum este croită ea astăzi, și acest eveniment nu reprezintă decât dezvăluirea unei lumi speciale, a unei lumi pe care am mai descris-o în Revista Notarilor Publici, o lume care pare prohibită pentru oamenii de rând. Reprezintă dezvăluirea unei lumi populate de dumneavoastră, oameni vizionari, oameni cu performanță constantă, oameni care fac ca lumea, în ansamblul ei, să se miște în direcția cea bună. Vă mulțumesc și dumneavoastră, îi mulțumesc domnului Cîrstea, domnului Pamuc și domnului Cornel Dărvășan pentru această veritabilă pledoarie pentru excelență.”

(Discurs Bogdan Ciucă – notar public, gala Legal Point, februarie 2019, București)