„S-a subliniat că, deși statele membre UE care nu participă la procedura de cooperare consolidată sunt considerate state terțe, acestea nu au același statut ca statele membre non-UE, deoarece ele aplică Regulamentul (CE) nr. 2201/2003…”

 Luana BLIDAR

 Reprezentantă a UNNPR la Bruxelles

 Î n data de 23 octombrie 2018, Consiliul Notariatelor din Uniunea Europeană (CNUE) a organizat, în colaborare cu Comisia Europeană, o conferință pe tema celor două regulamente europene privind efectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale TK (2016/1103) și parteneriatelor înregistrate (2016/1104), ce se vor aplica începând cu 29 ianuarie 2019. Mai mult de 200 de notari din Uniunea Europeană au participat la conferință.

 În partea introductivă, au ținut alocuțiuni dna Salla Saastamoinen, director al Departamentului privind dreptul civil și comercial al Comisiei Europene, și dl Marius Kohler, președintele CNUE pentru anul 2018.

 Au fost abordate mai multe aspecte de interes cu privire la aplicarea celor două regulamente: domeniul de aplicare, alegerea legii aplicabile, recunoașterea și executarea deciziilor judecătorești, acceptarea și recunoașterea actelor autentice, relația dintre statele membre care participă la cooperarea consolidată și cele care nu participă și statele terțe, rezolvarea unor spețe ce ar putea rezulta din aplicarea regulamentelor.

 Au intervenit profesori universitari (dl Patrick Wautelet, profesor la Universitatea din Liège, dna Barbara Reinhartz, profesor la Universitatea din Amsterdam, dna Cristina González Beilfuss, profesor la Universitatea din Barcelona, dna Ilaria Viarengo, profesor la Universitatea din Milano), notari (dl Paolo Pasqualis, notar la Portogruaro și președinte al CNUE în 2016; dl Pedro Carrion, notar la Madrid și președinte al grupului de lucru „Dreptul familiei” din cadrul CNUE; dna Marianne Sevindik, notar la Rouen și președinta grupului de lucru privind succesiunile din cadrul CNUE; dl Christoph Döbereiner, notar la München; dna Marta Gomes, notar la Cascais), consilieri juridici (dna Julie Mouty-Tardieu, consilier în cadrul Curții de Casație din Paris și dl Tamas Balogh, consilier în cadrul Institutului Notarial Maghiar), precum și dl Raul Rădoi, secretarul general al CNUE, și președinta Institutului European de Drept, dna Christiane Wendehorst.

 Reprezentanta Comisiei Europene a precizat că re gulamentele oferă soluții concrete pentru cele 16 milioane de cupluri internaționale ce trăiesc în Uniunea Europeană și a pledat pentru aplicarea acestora de către toate statele membre UE. În prezent, doar 18 state membre(1) fac parte din procedura de cooperare consolidată. 70% din totalul cetățenilor UE beneficiază de avantajele aplicării regulamentelor.

 Exponenta Executivului european a oferit exemplul personal (cetățeană finlandeză căsătorită cu un cetățean elvețian, dețin o proprietate comună în Belgia) pentru a ilustra relevanța regulamentelor în facilitarea liberei circulații a persoanelor și menținerea, în egală măsură, a siguranței juridice. Statele membre care nu participă la procedura de cooperare consolidată vor continua să aplice regulile dreptului internațional privat, iar acordurile cu statele terțe nu vor fi afectate, a subliniat dna Saastamoinen și a precizat că doar statele membre pot decide, la nivel național, cum definesc căsătoria sau parteneriatele.

 Cu toate acestea, în cadrul negocierilor pentru cele două regulamente, Comisia s-a pronunțat împotriva solicitărilor anumitor state membre de a aplica doar regulamentul privind regimurile matrimoniale. Astfel, cooperarea consolidată impune aplicarea în bloc a celor două regulamente. De aceea, state precum Polonia, Ungaria, Slovacia sau România nu s-au alăturat pentru moment celor 18 state membre care participă la această procedură.

 Mai mulți profesori universitari au ridicat problema alegerii legii aplicabile pentru cuplurile căsătorite sau cele ce formează un parteneriat înregistrat de către o autoritate dintr-un stat membru UE. Cuplurile pot alege legea statului în care soții sau viitorii soți ori unul dintre ei își au reședința obișnuită în momentul încheierii acordului sau legea unui stat a cărui cetățenie este deținută de către oricare dintre soți ori viitori soți în momentul încheierii acordului (articolul 22 al ambelor regulamente). În absența unui acord privind alegerea legii în temeiul articolului 22, legea aplicabilă regimului matrimonial este legea statului: în care soții își au prima reședință obișnuită comună după încheierea căsătoriei; sau, în lipsă, a cărui cetățenie comună este deținută de soți în momentul încheierii căsătoriei; sau, în lipsă, cu care soții au împreună legătura cea mai strânsă în momentul încheierii căsătoriei, ținându-se cont de toate circumstanțele (articolul 26 al ambelor regulamente).

Profesorul Wautelet s-a referit la libertatea de decizie a unui stat membru în privința definirii căsătoriei sau a parteneriatului, însă a atras atenția că trebuie ținut cont și de interpretarea Curții Europene de Justiție (CEJ). În acest context, a menționat că nerecunoașterea unei căsătorii efectuate într-un alt stat membru UE reprezintă o situație excepțională, deoarece CEJ, prin Cauza C-673/16 (Coman), a stabilit, referitor la interpretarea noțiunii de „soț”, că: „Termenii unei dispoziții a dreptului Uniunii care nu conține nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare trebuie, în mod normal, să primească în întreaga Uniune o interpretare autonomă și uniformă”(2).

 Dl Döbereiner, notar în München, s-a referit la dificultățile puse de regulament în lipsa unor dispoziții pentru unificarea dreptului de proprietate și a dreptului la moștenire.

 Dl Carrion, notar în Madrid, a sugerat introducerea unui certificat după modelul certificatului succesoral european, care să conțină elemente cu privire la regimul matrimonial (comunitate de bunuri sau diviziune a acestora) al cuplului și la legea aplicabilă. Mai mulți participanți au pus sub semnul întrebării utilitatea unui astfel de certificat, însă Comisia Europeană s-a arătat deschisă la această idee.

 Dna Cristina González, profesor la Universitatea din Barcelona, a indicat că ar trebui ca notarii să informeze cuplurile cu privire la regimul care se aplică căsătoriei sau parteneriatului și consecințele alegerii legii aplicabile. În Spania, notarilor le-a fost acordată competența de a căsători cuplurile. De aceea, în momentul în care pronunță căsătoria, aceștia pot să și informeze cuplul despre consecințele juridice ale acesteia.

 Dl Paolo Pasqualis, fost președinte al CNUE, s-a referit la articolele 58 și 59 ale celor două regulamente ce privesc acceptarea și executarea instrumentelor autentice. Conform articolului 58, „un act autentic întocmit într-un stat membru are aceeași forță probantă în alt stat membru pe care o are în statul membru de origine sau o forță cât mai apropiată, cu condiția să nu contravină în mod vădit ordinii publice din statul membru în cauză”(3). Articolul 59 face referire la forța executorie a actelor autentice: „Executarea unui act autentic care este executoriu în statul membru de origine se încuviințează în alt stat membru la cererea oricărei părți interesate în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 44-57”.(4) Astfel, un act autentic întocmit într-un stat membru trebuie să fie acceptat de către alt stat membru, deoarece are aceeași forță probantă. A fost dat exemplu un studiu din 2016 al Parlamentului European cu privire la forța probantă a instrumentelor autentice(5), ce este stabilită în conformitate cu legea statului membru de origine. Dl Pasqualis s-a referit și la dezbaterea cu privire la recunoașterea actelor autentice în diferitele texte legislative europene și a precizat că, în cele mai multe cazuri, recunoașterea a fost înlocuită cu acceptarea.

 O temă interesantă pentru statele membre ce nu aplică regulamentul a fost abordată de către dl Tamas Balogh, consilier juridic în cadrul Institutului Notarial Maghiar. Acesta s-a referit la relația dintre statele membre ce participă la procedura de cooperare consolidată și cele care nu participă sau statele terțe. El a menționat state precum România sau Ungaria, care sunt considerate state terțe în aplicarea regulamentelor. Dl Balogh a precizat, la rândul său, că statele ce nu participă la procedura de cooperare consolidată vor aplica regulile dreptului internațional privat, iar convențiile bilaterale sau multilaterale existente la momentul adoptării regulamentelor nu vor fi afectate (articolul 62). În plus, articolul 20 stipulează că legea desemnată ca aplicabilă de prezentul regulament se aplică indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru(6).

 În articolul 13, identic în ambele regulamente, se specifi că: „În cazul în care patrimoniul defunctului a cărui succesiune intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012 cuprinde bunuri situate într-un stat terț, la cererea uneia dintre părți, instanța judecătorească sesizată să se pronunțe cu privire la regimul matrimonial poate decide să nu se pronunțe cu privire la unul sau mai multe dintre respectivele bunuri dacă se preconizează că hotărârea sa cu privire la acele bunuri nu va fi recunoscută și, după caz, nu va fi încuviințată executarea acesteia în acel stat terț”. Astfel, limitarea procedurilor poate să constituie o opțiune în temeiul regulamentelor.

 Nu în ultimul rând, s-a subliniat că, deși statele membre UE care nu participă la procedura de cooperare consolidată sunt considerate state terțe, acestea nu au același statut ca statele membre non-UE, deoarece ele aplică Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești. 

1. Suedia, Belgia, Grecia, Croația, Slovenia, Spania, Franța, Portugalia, Italia, Malta, Luxemburg, Germania, Cehia, Olanda, Austria, Bulgaria, Finlanda, Cipru.

2. http://curia.europa.eu/juris/celex.jsf?celex=62016CC0673&lang1=fr&lang2=RO&type=TXT&ancre=.

3. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016R1103&from=EN.

4 Ibidem.

5. http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/556935/IPOL_STU(2016)556935_EN.pdf.

6 Ibidem.