Despre utilitatea instituirii unui legat cu vocație universală

Rezumat

Notarul care care consiliază o parte  în vederea întocmirii unui testament are posibilitatea de determina, încă de la acel moment, daca defunctul are eventuali posibili moștenitori rezervatari în viață sau dacă are alte rude apropiate în viață care ar putea culege moștenirea. În multe cazuri, testatorul dorește să instituie doar legatari cu titlu particular însă, în lipsa unor moștenitori legali sau a unui legat universal, acest  tip de dispoziții de ultimă voință se dovedesc a ridica probleme la momentul deschiderii sucesiunii.  Notarul care va soluționa ulterior succesiunea în baza unui asemenea testament se va confrunta la momentul soluționarii succesiunii cu dificultăți în a stabili în ce măsură există persoane care au vocația de a culege bunurile care nu au fost cuprinse în testament sau dacă există creditori care ar rebui să fie plătiți înainte de executarea liberalităților. De asemenea, trebuie pusă și întrebarea dacă este de recomandabil ca  un certificat de legatar cu titlu particular să fie eliberat fără determinarea persoanelor cu vocație universală înainte de împlinirea termenului de un an de la data deschiderii moștenirii. Este de dorit ca atunci când se instrumentează un testament prin care sunt instituiți doar legatari cu titlu particular și autorul nu are rude apropiate să fie instituit și un legatar universal. În acest mod se evită vacanța succesorală pentru bunurile care nu fac obiectul legatului și, la momentul decesului autorului, procedura succesorală va fi semnificativ mai ușor de soluționat.

Cuvinte-cheie: testament, instituire, legat cu titlu particular, legat cu titlu universal, vocație succesorală, sezină, preluarea legatului, transmitere pasiv succesoral

Cel mai adesea în practica notarială se utilizează una dintre cele două formule testamentare: fie legatul cu titlu particular, fie legatul universal și, arareori acestea două coexistă.

Aș dori, în cele ce urmează, să vă supun atenției meritele poate încă neluate în considerare ale instituirii unui legat universal chiar și în cazul în care există, după toate aparențele, un singur bun în masa succesorală.

De cele mai multe ori clienții intră în biroul notarial și doresc să întocmească un testament cu privire la cel mai important bun (și poate singurul) din patrimoniul lor. De regulă, legatul vizează apartamentul în care locuiesc, iar clienții solicită în mod explicit un testament prin care să lase apartamentul lui X.

Primul beneficiu evident al instituirii unui legatar universal este faptul că, în situația în care apar alte bunuri după momentul întocmirii testamentului, situația acestora va fi clară, se va evita vacanța succesorală și bunurile se vor transmite către o persoană aleasă în mod voluntar de către testator și nu eventual de către o rudă de gradul patru cu care testatorul nu a avut nicio legătură afectivă.

Atunci când autorul testamentului posedă mai multe bunuri, tentația unui testament cu titlu particular este mai mică deși și atunci este posibil ca acesta să dorească să facă o enumerare limitativă a bunurilor din patrimoniul său, desemnând poate un beneficiar pentru fiecare dintre bunuri. Ca exemplu concret redăm situația în care autorul X care posedă trei bunuri imobiliare, A, B și C, va dori să facă un testament prin care va lăsa bunul A verișorului său, bunul B celui mai bun prieten și bunul C unui coleg din facultate.

La prima vedere nu este nimic în neregulă cu această formă testamentară, însă, suplimentar, notarul care instrumentează testamentul ar trebui să pună întrebările obișnuite legate de existența rudelor apropiate și a moștenitorilor rezervatari nu doar pentru a face mențiune cu privire la existența lor la începutul testamentului, ci, mai ales, pentru a determina cât de ușor va fi de soluționat succesiunea la momentul la care autorul testamentului decedează.

Foarte adesea, beneficiarii legatului cu titlu particular se adresează notarului care a întocmit testamentul pentru soluționarea succesiunii. La acel moment, notarul instrumentator al testamentului își pune problema dacă existența unui testament autentic cu titlu particular este o condiție necesară și suficientă pentru finalizarea procedurii succesorale.

Nu de puține ori se întâmplă ca legatarii cu titlu particular să solicite soluționarea succesiunii înainte de expirarea termenului de opțiune succesorală și fără a deține informații suficiente nici cu privire la rude, nici cu privire la alte bunuri ce compun masa succesorală pentru soluționarea succesiunii legale. Adesea, în masa succesorală au rămas și alte bunuri precum conturi bancare nelichidate, pensii neridicate etc. Se pune problema în ce măsură poate notarul public să dea curs unei asemenea cereri și care sunt demersurile minime pe care acesta ar trebui să le efectueze în vederea eliberării certificatului de legatar cu titlu particular.

În ceea ce ne privește opinăm că în unele cazuri nu este recomandabil să fie eliberat un certificat de legatar cu titlu particular fără ca notarul public să dezbată succesiunea legală și în cele ce urmează vom arata argumentele care susțin această părere. 

Primul argument și cel mai adesea uzitat este acela că în conformitate cu articolul 1.126 NCC, moștenitorii sezinari sunt soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați, iar legatarii nu au calitatea de moștenitori sezinari. În conformitate cu articolul 1.129 legatarul cu titlu particular intră în posesia obiectului legatului din ziua în care acesta i-a fost predat de bunăvoie sau, în lipsă, din ziua depunerii la instanță a cererii de predare. Prin corelare cu dispozițiile legale incidente în materia legatarilor universali și cu titlu universal[1] putem deduce că este necesar ca legatarul cu titlu particular să primească un certificat de legatar eliberat de către notarul public.

Contraargumentul adus este, de regulă, articolul 1.059 NCC „(1) Legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobândește proprietatea acestuia de la data deschiderii moștenirii.” În legătură cu acest articol doctrina a făcut precizări că legatarul poate valorifica dreptul dobândit din momentul deschiderii moștenirii împotriva deținătorului bunului pentru acțiune reală în revendicare dacă dreptul dobândit este cel de proprietate sau prin acțiunea confesorie în cazul unui alt drept real.[2]

Admițând faptul că, având în vedere această transmitere „de drept”, sezina ar putea să pară un element secundar, considerăm totuși că precizarea legiuitorului referitoare la „predarea de bunăvoie” nu este făcută fără scop. Trebuie admis faptul că legiuitorul și-a dorit ca această transmitere să fie făcută fie de către executorul testamentar, fie de către deținătorii bunului (moștenitori universali) care să predea bunul legatarului cu titlu particular, ideal de bunăvoie sau, în lipsa îndeplinirii acestei condiții, doar din ziua în care legatarul a depus cerere de predare la instanță. Predarea de bunăvoie sau în baza cererii depuse la instanță însă nu se poate face decât în baza unui titlu legal, în speță certificatul de legatar cu titlu particular eliberat de notarul public sau hotărârea judecătorească care îi atesta calitatea de legatar.[3]

Trebuie remarcat că același autor menționează faptul că „legatarul cu titlu particular poate valorifica drepturile succesorale în cadrul procedurii succesorale notariale, obținând certificatul de moștenitor (legatar) ca dovadă a calității de legatar pe care notarul a constatat-o în temeiul testamentului care îndeplinește condițiile legale de formă, nu conține dispoziții contrare legii și nu aduce atingere drepturilor moștenitorilor rezervatari sau există acordul acestora.”[4] (s.n.)

În cele ce urmează ne vom opri asupra celorlalte aspecte ce reies din studiul articolului 115 din Legea nr. 36/1995:

– încheierea procedurii succesorale se poate face și înainte de expirarea termenului de opțiune (un an) dacă este neîndoielnic că nu mai sunt și alte persoane îndreptățite la succesiune.

Așadar, pentru încheierea procedurii succesorale înainte de termenul de un an trebuie stabilit că nu există drepturile unor alte persoane care să fie lezate prin eliberarea certificatului de moștenitor. Trebuie admis că și în situația în care considerăm faptul că dreptul de proprietate al legatarului se naște de la momentul deschiderii succesiunii acesta nu poate să fie desăvârșit prin eliberarea unui certificat de moștenitor atâta vreme cât nu s-a stabilit cu certitudine faptul că nu mai există alți moștenitori îndreptățiți la acel bun. Pe cale de consecință, pentru a putea elibera certificatul de legatar trebuie stabilit cel puțin faptul că nu există alți moștenitori rezervatari. În concret, asta presupune dezbaterea procedurii succesorale legale pentru a se stabili în ce măsură defunctul a fost sau nu căsătorit, a avut sau nu copii sau dacă părinții săi mai sunt sau nu în viață. În niciun caz nu poate fi considerată ca fiind o bună practică soluționarea unui dosar succesoral prin eliberarea unui certificat de legatar cu titlu particular dacă legatarul cu titlu particular nu administrează aceste probe.

Cel mai adesea, legatarii cu titlu particular cunosc suficiente informații cu privire la starea civilă a defunctului și existența sau inexistența copiilor. În ceea ce privește însă părinții defunctului, în practică, legatarii nu pot produce certificatele de deces ale părinților și nu cunosc suficiente date pentru obținerea unui extras de uz oficial. Notarului i se aduc argumente precum „dacă defunctul avea deja 70 de ani la data decesului, care mai sunt șansele ca aceștia să fie în viață?” Fără a intra în detalii cu privire la meritele unei asemenea afirmații, trebuie spus că procedura succesorală trebuie dezbătută în baza actelor de stare civilă și nu a supozițiilor. În cazul în care aceste acte nu pot fi găsite cu toată bunăvoința și cu toate diligențele depuse atât de către legatar, cât și de către notarul public, opinăm că soluționarea procedurii succesorale este posibilă doar după împlinirea termenului de opțiune succesorală.

– în ipoteza în care au fost administrate probe suficiente din care să reiasă faptul că nu există moștenitori rezervatari – și am admite că implicit nu este necesar acordul acestora pentru predarea legatului, întrucât nu se pune problema să se aducă atingere rezervei succesorale – rămâne însă problema pasivului. După cum prea bine știm, la decesul unei persoane patrimoniul său se transmite ca universalitate către moștenitorii săi legali/testamentari. Transmiterea integrală a patrimoniului defunctului presupune transmiterea activului (care în speță de cele mai multe ori este identificat ca fiind compus dintr-un singur bun, respectiv bunul ce face obiectul legatului cu titlu particular), însă ceea ce se omite a se lua în considerare este faptul că este posibil ca defunctul să fi avut în patrimoniul său un pasiv succesoral[5], poate chiar unul considerabil.

Nu ar trebui notarul să se asigure cu privire la existența sau inexistența pasivului înainte să emită titlul de proprietate (certificatul de legatar) pentru legatarul cu titlu particular?

În lumina art. 1.114 alin. (3)[6] NCC, întrucât legatarul cu titlu particular nu răspunde pentru pasivul moștenirii, eliberarea certificatului de legatar nu ar trebui să fie împiedicată de existența unui pasiv.

Cu toate acestea trebuie avute în vedere două reguli imperative care contrazic acest raționament:

– prevederile art. 12 alin. (2) NCC: „Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, dacă este insolvabil.”

Înainte de a se trece la executarea liberalităților trebuie verificat dacă, cel puțin aparent, defunctul era solvabil – trebuie administrată declarația moștenitorilor cu vocație universală cu privire la existența sau inexistența pasivului succesoral.[7]

– prevederile art. 1.067 NCC

(1) Creditorii moștenirii au dreptul să fie plătiți cu prioritate față de legatari.

(2) Dacă legatele cu titlu particular depășesc activul net al moștenirii, ele vor fi reduse în măsura depășirii, la cererea creditorilor moștenirii sau a celui care este obligat să le execute.

(3) În cazul în care, fără a se cunoaște anumite datorii sau sarcini ale moștenirii, a fost executat un legat, moștenitorul legal sau testamentar, creditorii sau orice persoană interesată poate solicita restituirea de la legatarul plătit, în măsura în care legatul urmează a fi redus.”

Ce se întâmplă în situația în care în patrimoniul defunctului există pe lângă bunul ce a făcut obiectul legatului și un pasiv considerabil (să spunem de 50.000 de euro) de care legatarul nu a știut? Astfel, beneficiarul legatului a primit certificatul de legatar cu titlu particular fără vreo tentativă de soluționare a succesiunii legale și fără vreo referire la existența pasivului. Ulterior, creditorii solicită deschiderea procedurii succesorale în vederea recuperării creanțelor ce li se cuvin și reiese  că în moștenire nu mai există alte bunuri și bunul ce a făcut obiectul certificatului de legatar a fost deja înstrăinat iar legatarul este în prezent insolvabil. Când se va pune problema care sunt demersurile pe care le-a făcut notarul instrumentator pentru a afla moștenitorii legali și compoziția masei succesorale (inclusiv pasivul succesoral) ce va reieși? Poate fi atrasă răspunderea notarului instrumentator în acest caz?

În lumina celor două articole menționate mai sus este evident că pentru eliberarea certificatului de legatar este necesar ca notarul public să facă o verificare mai amănunțită cu privire la patrimoniul defunctului (atât în ceea ce privește latura activă a acestuia, cât mai ales în ceea ce privește latura pasivă), iar eliberarea certificatului de legatar fără o încercare de a răspunde la întrebarea cine are vocație universală și răspunde pentru pasiv nu este o abordare diligentă a notarului instrumentator.

Trebuie admis că eliberarea unui certificat de legatar cu titlu particular fără soluționarea problemei moștenirii legale este o practică defectuoasă și care expune notarul instrumentator la riscuri. 

Este adevărat însă faptul că de cele mai multe ori persoanele care optează pentru instituirea unui legatar cu titlu particular sunt persoane care nu mai au rude apropiate și pentru care moștenirea legală este extrem de dificil de dezbătut; de multe ori, la momentul deschiderii moștenirii acestor persoane, în procedura succesorală se va pune problema eliminării vocației succesorale a rudelor până la gradul patru. Acesta este și motivul pentru care recomandăm ca notarul care instrumentează aceste testamente să pună întrebări suplimentare, încă de la acest moment, în vederea determinării gradului de dificultate al dezbaterii succesiunii legale. În situația în care la momentul autentificării testamentului notarul constată faptul că nu există moștenitori rezervatari și că va fi dificil de determinat care dintre rudele testatorului ar mai fi susceptibile de a veni la moștenire este de dorit ca notarul să explice testatorului oportunitatea întocmirii unui testament cu legat universal.[8]

Trebuie concluzionat atunci că, în toate cazurile, moștenirea testamentară trebuie să fie dezbătută după expirarea termenului de opțiune succesorală? 

În niciun caz. Soluția reiese din faptul că notarul public poate să soluționeze în multe cazuri procedura succesorală și înainte de expirarea termenului de opțiune dacă este neîndoielnic că nu mai sunt și alte persoane îndreptățite la succesiune sau în situația în care avem de a face cu un testament autentic dacă acesta nu conține dispoziții contrare legii și nu aduce atingere drepturilor moștenitorilor rezervatari sau există acordul acestora.

În concluzie, este recomandabil ca eliberarea certificatului de legatar cu titlu particular să nu se facă înainte de împlinirea termenului de opțiune succesorală și  fără stabilirea celor care au vocație universală. Pentru acest motiv, în cele mai multe cazuri, ar fi util ca instituirea de legate particulare să se facă doar în cazul în care este clară situația celor care au vocație universală la moștenire, fie în virtutea vocației legale, fie prin instituirea unei vocații universale prin testament.


[1] Art. 1.128 NCC: „Legatarul universal poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a moștenirii de la moștenitorii rezervatari. Dacă asemenea moștenitori nu există sau refuză, legatarul universal intră în stăpânirea moștenirii prin eliberarea certificatului de moștenitor.”

[2] Francisc Deák, Romeo Popescu, Tratat de drept succesoral, vol. 3, Transmisiunea și partajul moștenirii, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 144.

[3] Testamentul nu poate fi considerat ca fiind titlu, întrucât acesta dă naștere doar vocației de moștenitor a legatarului cu titlu particular. Pentru a deveni proprietar este necesară îndeplinirea și a celorlalte condiții cumulative, respectiv îndeplinirea condițiilor legale pentru a moșteni: să existe (să fie în viață) la data deschiderii moștenirii, să accepte moștenirea, să nu fie nedemn.

[4] Art. 115 – Legea nr. 36/1995

(1) Încheierea procedurii succesorale se poate face și înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt și alte persoane îndreptățite la succesiune.

(2) De asemenea, procedura succesorală se poate încheia de îndată, în temeiul unui testament, dacă acesta îndeplinește condițiile legale de formă, nu conține dispoziții contrare legii și nu aduce atingere drepturilor moștenitorilor rezervatari sau există acordul acestora. În aceleași condiții, notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament.

[5] În pasivul succesoral intră atât datoriile defunctului, cât și sarcinile moștenirii.

[6] „(3) Legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile și sarcinile moștenirii. Prin excepție, el răspunde pentru pasivul moștenirii, însă numai cu bunul sau bunurile ce formează obiectul legatului, dacă:

a) testatorul a dispus în mod expres în acest sens;

b) dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o moștenire culeasă de către testator și nelichidată încă; în acest caz, legatarul răspunde pentru pasivul acelei universalități;”

[7] De regulă, aceasta se face pe cererea de deschidere a procedurii succesorale.

[8] De cele mai multe ori, dacă i se explică testatorului faptul că va fi mult mai ușor de dezbătut succesiunea, chiar dacă nu există alte bunuri în patrimoniul său, acesta va accepta instituirea unui legat universal. Mai mult decât atât, pentru cei care doresc în mod explicit menționarea unui bun anume în testament, există posibilitatea dublării legatului universal cu un legat  cu titlul particular sau includerea unei formulări de tipul: „las lui X totalitatea bunurilor mobile și imobile lui X, înțelegând să-l desemnez legatar universal și doresc ca acestuia să îi revină inclusiv apartamentul… situat în…”