Nicoleta Melania SEGĂRCEANU, director adjunct

Ioana GHEORGHE, consilier juridicDirecția Juridică, Legislație, Studii Notariale, UNNPR

Cultura juridică românească a fost marcată la sfârșit de secol XIX și început de secol XX de personalitatea lui Constantin Hamangiu.

Constantin N. Hamangiu s-a născut la data de 31 decembrie 1869 în municipiul Bârlad și a decedat la data de 8 ianuarie 1932 la București. Reputat jurist român, specialist în drept civil, a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1930.

S-a dedicat carierei de magistrat, ocupând diferite funcții în sistemul judiciar: ajutor de judecător la Ocolul V în București, procuror la Tribunalul Covurlui, jude-instructor la Tribunalul Ilfov, prim-procuror la Tribunalul Ilfov, procuror la Curtea de Apel Iași, consilier la Curtea de Apel Galați, consilier la Curtea de Casație Secția a III-a.

Meritele sale științifice sunt evidențiate prin fondarea revistei Pandectele române în anul 1921. Revista a debutat prin apariții lunare, organizate în zece Caiete pe an; la sfârșitul anului se alcătuia un index alfabetic general aferent întregii materii cuprinse în cele zece Caiete, care erau legate împreună spre a forma un singur volum. Structura inițială a periodicului prezenta o sistematizare în patru părți:

• jurisprudența Înaltei Curți de Casație (Partea I);
• jurisprudența curților de apel, a tribunalelor, a judecătoriilor, a camerelor arbitrale, a tribunalelor speciale (militare, maritime etc.) (Partea a II-a);
• soluții jurisprudențiale ale altor instanțe de judecată, atât române, cât și străine (Partea a III-a);
• doctrină (Partea a IV-a).

Publicația urma modelul revistelor franceze renumite ale timpului ca organizare a materiei și a fost inițial finanțată din fonduri proprii ale întemeietorului ei.

A dăruit Academiei Române cinci milioane de lei în înscrisuri agricole pentru finanțarea unui premiu care să-i poarte numele, acordat pentru „Cel mai bun roman cu subiect din viața românească; cea mai bună piesă de teatru; cele mai bune poezii; cel mai bun critic”. Acest premiu a fost decernat unor autori consacrați, printre care Liviu Rebreanu, Lucian Blaga și George Călinescu.

Preocuparea pentru știința dreptului a fost centrată pe sistematizarea actelor normative în vigoare, în vederea elaborării Codului general al României (1903 – 1940). Coordonată de academicianul Constantin Hamangiu, această amplă lucrare de 30 de volume organizează întreaga legislație a României din jumătatea secolelor XIX – XX. Procesul de modernizare a societății românești din a doua jumătate a veacului al XIX-lea a presupus și o reglementare a diverselor aspecte ale vieții sociale, astfel că în domeniul juridic era necesară o reașezare a normelor juridice, o identificare clară a acestora prin întocmirea de culegeri de legi ca instrumente de lucru pentru instanțele și școlile de specialitate românești. Stabilitatea unei societăți moderne se asigură și prin publicitatea legilor. În calitate de autor, Constantin Hamangiu a avut darul de a aduna în jurul său colaboratori prețioși împreună cu care a realizat aceste lucrări greu de egalat atât prin valoare, cât și prin dimensiune.

În anul 1900, în calitate de judecător de instrucție la Tribunalul Ilfov, Constantin Hamangiu a inițiat publicarea unei ample culegeri de coduri și legi uzuale, după modelul lucrării franceze: Les Codes Français collationnés sur les textes officiels. Titlul ales de Hamangiu pentru culegerea sa de acte normative a fost Codul general al României cuprinzând, adnotate cu numeroase note explicative și colaționate după textele oficiale, toate codurile și legile uzuale cele mai importante aflate azi în vigoare. Prima ediție a acestei lucrări a apărut la Editura Librăriei Leon Alcalay din București și a fost structurată în două părți cuprinse în trei volume: Constituția, Legea electorală, Codul civil, Codul de procedură civilă, Legea pentru judecătoriile de pace, Codul comercial, Codul penal, Codul de procedură criminală, Codul silvic, Codul de justiție specială pentru corpul marinei, Codul de justiție militară (vol. I) și legi uzuale din perioada 1861 – 1900, ordonate cronologic și actualizate cu toate modificările (vol. II și III).

La data de 18 aprilie 1931 este numit ministru de justiție în Guvernul Nicolae Iorga.

Testamentul lăsat de Constantin Hamangiu, prin care instituia legatar universal Academia Română, este o veritabilă trecere în revistă a lucrărilor și operei sale științifice. Testamentul a fost întocmit în luna decembrie a anului 1929, având un codicil ce datează din 11 august 1931 și face vorbire despre principalele sale realizări: Pandectele române, Pandectele săptămânale, Codul civil adnotat, Codul general al României, Codul de audiență, Tratat de drept civil român, Recursul în casație și contenciosul administrativ, Doctrina Curții de Casație.

Astăzi, opera sa ocupă rafturile multor biblioteci juridice din țară sau din străinătate, iar la București, din anul 2006, ființează Editura Hamangiu – companie românească purtându-i numele, specializată în publicarea de carte juridică; și prin acest demers a fost onorată personalitatea celui care a fost prin vocație deschizător de drumuri și totodată un vizionar al culturii juridice românești.