In memoriam Constantin C. Stoicescu

Constantin Stoicescu s-a născut în data de 23 august 1881 în București. A urmat studiile Colegiului Național „Matei Basarab” din București.

Acesta a efectuat studiile de licență la Facultatea de Drept din Paris, după care a obținut titlul de doctor în drept în cadrul aceleiași universități, cu teza De l’enrichissement sans cause în anul 1904[1]. Specializarea a făcut-o în cadrul Facultății de Drept de la Berlin. După terminarea studiilor a ales cariera academică, lucrând ca profesor în cadrul Facultății de Drept din București, la Catedra de drept roman. A ocupat acest post în urma promovării unui concurs în anul 1907. În anul 1913 a obținut titularizarea.

Fiind apreciat pe tot parcursul perioadei în care a ocupat catedra de drept roman – atât de colegi, cât și de elevi – pentru personalitatea și profesionalismul său, C. Stoicescu a fost ales în anul 1934 decan al Facultății de Drept. Apoi a fost votat pentru postul de rector al Universității din capitală. Deoarece a fost apreciat pentru munca depusă, a fost reales pentru un nou mandat în anul 1938.

În anul 1936 a devenit membru corespondent al Academiei Române.

De asemenea, Constantin C. Stoicescu a ocupat funcția de ministru al justiției în perioada în care guvernul se afla sub conducerea lui Ion Antonescu, între 15 februarie 1941 și 14 august 1942[2].

A publicat mai multe lucrări, printre care se numără și monografii asupra procedurii civile romane (Contribution à l’étude de la formule arbitraire, 1905), Drept roman, procedura, București, 1919 și manualul de drept roman (Curs elementar de drept roman, 1922) – cea de-a treia ediție apărută în anul 1931 rămâne și în ziua de astăzi o lucrare de referință în materia dreptului roman, fiind considerat cel mai bun manual de drept roman publicat.

A fost onorat cu distincțiile de Comandor al Stelei României, Comandor al Coroanei României și Ordinul Coroana României în grad de Mare Cruce (7 noiembrie 1941), Ofițer al Legiunii de Onoare, Mare Ofițer al Ordinului Polonia Restituta, Semnul onorific Răsplata Muncii pentru 25 de ani în Serviciul Statului.

Profesorul Stoicescu a încetat din viață în data de 29 mai 1944 la București.

În semn de gratitudine și respect pentru contribuția pe care a adus-o în societatea românească, sala de lectură din Palatul Facultății de Drept îi poartă numele, iar la Muzeul Universității din București, bustul său este exponatul central.

[1] https://legeaz.net/personalitati-juridice/constantin-g-dissescu

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_C._Stoicescu