Rezumat

Articolul de față continuă cercetarea publicată în revista Universul Juridic, examinând, de această dată, limitele structurale ale consimțământului utilizatorului în mediile digitale dominate de sisteme algoritmice. Pornind de la modelul tehnic al platformei TikTok — cel mai ilustrativ studiu de caz pentru dinamica actuală a platformelor sociale —, studiul investighează în ce măsură arhitectura algoritmică face imposibilă, în fapt, înțelegerea efectivă a prelucrării datelor de către utilizator, cu atât mai mult în cazul minorilor. Analiza integrează jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, inclusiv hotărârile în cauzele Glawischnig-Piesczek c. Facebook, Planet49 și Schrems II, și examinează sancțiunile aplicate TikTok de autoritățile europene și britanice. Concluziile arată că noile instrumente legislative ale Uniunii — DSA, DMA și AI Act — deplasează centrul de greutate normativ de la consimțământ spre responsabilitatea proactivă a operatorului.

Rezumat

Cuvinte-cheie: consimțământ digital, protecția datelor cu caracter personal, sisteme algoritmice, profilare comportamentală, TikTok, responsabilitatea platformelor digitale, GDPR, DSA, AI Act.

Capitolul I. Consimțământul și algoritmii: o tensiune structurală. Analiza modelului TikTok în lumina GDPR, DSA, DMA și AI Act

Studiul publicat în Universul Juridic a demonstrat că mecanismul consimțământului digital, conceput inițial ca expresie directă a autonomiei persoanei, se află astăzi sub o presiune pe care legiuitorul european abia începe să o conștientizeze și să o reglementeze coerent.

Premisa de atunci rămâne valabilă și se confirmă prin evoluțiile normative recente: mecanismele clasice de informare nu oferă utilizatorului un control real asupra propriilor date.^[1] Dacă studiul anterior s-a concentrat preponderent pe deficiențele de formă ale consimțământului — politici de confidențialitate redactate în limbaj tehnic inaccesibil —, prezentul articol urmărește un nivel suplimentar de profunzime: problema nu este doar că utilizatorul nu înțelege ce semnează, ci că însuși designul platformei face imposibilă o înțelegere reală, indiferent de nivelul de educație digitală al persoanei.

TikTok rămâne cel mai relevant studiu de caz pentru această tendință. Logica internă a platformei se bazează pe o prelucrare continuă a datelor despre comportamentul vizual al utilizatorului, ritmul de navigare, reacțiile motorii, ezitările și preferințele afective — semnale pe care nicio politică de confidențialitate nu le poate descrie exhaustiv, pentru simplul motiv că însuși algoritmul le descoperă și le rafinează în timp real. Această structură subminează consimțământul nu doar formal, ci substanțial. Și totuși, din perspectivă juridică, consimțământul „există” — utilizatorul a bifat o căsuță. Tocmai această discrepanță între realitatea tehnică și ficțiunea juridică a consimțământului este miza principală a prezentei analize.

Studiul anterior a arătat că informarea utilizatorului reprezintă primul obstacol structural: politica de confidențialitate a TikTok nu descrie mecanismele algoritmice efective.^[2]Adăugăm acum că obstacolul este, în realitate, anterior textului politicii de confidențialitate: însuși fluxul platformei comprimă și înlocuiește orice formă de reflexie. Un utilizator nu poate anticipa modul în care datele sale, acumulate în fracțiuni de secundă, devin vectori de modelare algoritmică, transformând persoana dintr-un subiect de drept cu autonomie declarată într-un nod dintr-o rețea de inferențe comportamentale. Această incapacitate nu este accidentală — ea este produsul deliberat al unei arhitecturi proiectate să maximizeze angajamentul, nu autonomia.

Literatura de specialitate a documentat cu precizie aceste mecanisme.^[3] Cercetătorii externi care au încercat să analizeze sistemele de recomandare ale TikTok au întâmpinat obstacole sistematice: platforma nu furnizează date suficiente pentru o analiză independentă, contrar obligațiilor ce decurg din Digital Services Act. Această opacitate nu este un efect colateral — ea este o trăsătură funcțională a modelului de afaceri.

Situația devine critic de gravă în privința minorilor. Adolescenții au o capacitate redusă de a evalua efectele pe termen lung ale interacțiunilor digitale repetate. Or, tocmai această vulnerabilitate este valorificată de algoritmii adaptivi: cu cât utilizatorul este mai tânăr, cu atât profilarea comportamentală devine mai eficientă și mai profundă. Statele europene care au dezbătut restricționarea accesului minorilor la rețelele sociale nu au făcut-o din conservatorism, ci drept răspuns la dovezi empirice solide privind impactul acestor mecanisme asupra sănătății mintale și autonomiei decizionale.

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-673/17 (Planet49)^[4] a fundamentat invaliditatea juridică a casetelor prebifate prin interpretarea coroborată a articolului 5 alineatul (3) din Directiva 2002/58/CE (e-Privacy) și a articolului 4 punctul (11) din GDPR, statuând că un consimțământ valid necesită o acțiune afirmativă, nu simpla absență a unui refuz. Curtea a concluzionat fără echivoc: bifarea prealabilă nu echivalează cu o manifestare de voință liberă și specifică.^[5]

Consecința practică a acestei hotărâri a depășit simpla problemă a casetelor de selectare. Principiul că pasivitatea nu echivalează cu acordul a fost preluat și extins prin Digital Services Act, care la articolul 25 interzice explicit „dark patterns” — interfețe proiectate deliberat pentru a orienta deciziile utilizatorilor în direcții pe care aceștia nu le-ar alege în mod liber. La nivel național, articolul 4 alineatul (5) din Legea nr. 506/2004 condiționează legalitatea oricărei stocări de informații în echipamentele terminale de obținerea prealabilă a unui acord expres.

Investigația Comisiei irlandeze pentru protecția datelor din 2023 a constatat că setările implicite ale conturilor pentru utilizatorii minori erau insuficient de restrictive și că procesul de informare nu permitea înțelegerea completă a riscurilor.^[6] Nu este o concluzie surprinzătoare, dar are importanță juridică deosebită: o autoritate națională a constatat că operatorul a încălcat standardul GDPR privind prelucrarea datelor minorilor — standardul cel mai ridicat pe care regulamentul îl prevede.

Acestea nu sunt disfuncționalități izolate. Consimțământul presupune o decizie autonomă, dar autonomia devine iluzorie în fața unor sisteme care transformă utilizatorul în obiect al unui model tehnic proiectat să anticipeze și să modeleze comportamentele, nu să le respecte. Fenomenul „capturării atenției” și cel al camerei de ecou ideologice ilustrează cum comportamentele sunt remodelate prin mecanisme subtile, cumulative și eficiente tocmai pentru că operează sub pragul conștiinței utilizatorului.

Tocmai din aceste motive, Digital Services Act, Digital Markets Act și AI Act nu sunt simple completări ale GDPR. Ele reprezintă o recunoaștere că modelul reglementator centrat pe consimțământul individual a atins limitele funcționale. Accentul normativ se deplasează spre responsabilitatea proactivă a operatorului: obligații de transparență, evaluări de risc, audituri tehnice, limite în profilarea minorilor și cerințe de explicabilitate algoritmică. Toate acestea nu înlocuiesc GDPR, ci îl completează acolo unde consimțământul nu mai poate acoperi complexitatea prelucrării.

Capitolul II. Responsabilitatea platformelor digitale în jurisprudența europeană. Cauza Glawischnig-Piesczek c. Facebook și sancțiunile recente aplicate TikTok

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-18/18,[7] Eva Glawischnig-Piesczek c. Facebook Ireland Limited, reprezintă un punct de referință jurisprudențial pentru înțelegerea răspunderii furnizorilor de servicii de găzduire în mediul digital. Cauza a pus față în față libertatea de exprimare, garantată de articolul 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene^[8], și dreptul la protecția vieții private, consacrat de articolul 7 din aceeași Cartă.

Litigiul a luat naștere în urma postării pe Facebook a unui comentariu care conținea afirmații defăimătoare la adresa politicianului austriac Eva Glawischnig-Piesczek. Problema juridică centrală a vizat interpretarea articolului 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE privind comerțul electronic^[9], care interzice impunerea unei obligații generale de supraveghere a informațiilor stocate. Întrebarea era dacă această interdicție permite totuși obligații de filtrare specifice, limitate la conținuturi deja declarate ilicite de o instanță.

Inovația juridică majoră a hotărârii rezidă în distincția dintre conținuturile „identice” și cele „echivalente”. Curtea a admis că un furnizor de servicii poate fi obligat să elimine nu doar postarea originală defăimătoare, ci și copiile identice, precum și conținuturile care transmit în esență același mesaj, chiar dacă formularea diferă.^[10] Condiția restrictivă este esențială: obligația de filtrare nu trebuie să impună furnizorului o apreciere autonomă a legalității, ci să se bazeze pe elemente automatizate de recunoaștere. Altfel spus, platforma nu devine un judecător privat al conținutului online — dar nici nu se poate ascunde în spatele neutralității tehnice declarate.

Sub aspectul competenței teritoriale, CJUE a confirmat că dreptul Uniunii nu se opune ca efectele unei astfel de obligații să se producă la nivel mondial. Această concluzie are implicații directe pentru toate platformele cu activitate globală și a alimentat dezbaterile privind extrateritorialitatea reglementărilor europene.

Principiile stabilite în Glawischnig-Piesczek au fost codificate și extinse prin Digital Services Act. Articolul 8 din DSA[11] reglementează expres obligația furnizorilor de a da curs ordinelor de acțiune împotriva conținutului ilegal, precizând în considerentul 31 că aceste ordine pot viza conținuturi identice sau echivalente. Articolul 34 DSA impune platformelor de mari dimensiuni obligația proactivă de a evalua și atenua riscuri sistemice, transformând răspunderea pasivă condiționată într-o obligație de diligență sistemică.[12]

Relevanța acestei evoluții jurisprudențiale pentru modelul TikTok este reală. TikTok nu este un furnizor de găzduire pasiv: algoritmul de recomandare selectează, amplifică și distribuie conținuturile, exercitând o influență activă. Această caracteristică ridică întrebarea dacă regimul de răspundere al unui intermediar clasic se mai poate aplica unei platforme al cărei model tehnic este bazat pe curation algoritmică agresivă.

Sancțiunile aplicate TikTok confirmă că autoritățile europene au depășit faza dezbaterii teoretice. CNIL a sancționat în ianuarie 2023 modul deficitar în care platforma implementa refuzul cookie-urilor, constatând că mecanismul de refuz era artificial de complex față de acceptarea implicită.^[13] Autoritatea britanică ICO a aplicat și ea o sancțiune semnificativă în aprilie 2023, concluzionând că TikTok a prelucrat date ale copiilor fără o bază legală adecvată.^[14]

Comisia irlandeză pentru protecția datelor a aplicat, în septembrie 2023, o amendă de 345 de milioane de euro, constatând că setările implicite ale conturilor pentru minori erau excesiv de permisive. Toate aceste decizii urmăresc un fir comun: consimțământul a fost obținut, dar printr-un design care îngreunează informarea reală și refuzul efectiv. Acesta este, în esență, consimțământul ca ficțiune juridică.

Capitolul III. Regimul juridic aplicabil TikTok în cadrul noilor reglementări europene. Consimțământul, responsabilitatea algoritmică și transformarea paradigmei dreptului digital

Articolul 5 alineatul (1) litera (c) din GDPR[15] consacră principiul minimizării datelor: organizațiile trebuie să colecteze și să prelucreze exclusiv datele strict necesare atingerii unui scop explicit și legitim. Aplicat platformelor algoritmice de tipul TikTok, acest principiu devine aproape o normă fără obiect. Arhitectura tehnică a sistemului de recomandare necesită o colectare extensivă — semnale comportamentale minuscule, cumulate pe perioade lungi, alimentează modelele predictive. Minimizarea datelor și profilarea algoritmică se exclud reciproc.

Suntem, prin urmare, în prezența unui paradox normativ: GDPR impune minimizarea, dar DSA și AI Act cer transparență și explicabilitate cu privire la sisteme care, prin construcție, necesită maximizare. Legiuitorul european nu a rezolvat această tensiune — a redistribuit-o. Responsabilitatea nu mai cade exclusiv pe umerii utilizatorului, ci, cel puțin parțial, pe umerii operatorului care trebuie să justifice, să auditeze și să controleze.

Digital Services Act a introdus, pentru prima dată, obligații care depășesc perimetrul tradițional al protecției datelor. Platformele online de mari dimensiuni — categorie în care TikTok se încadrează fără dubiu — sunt obligate să realizeze evaluări periodice ale riscurilor sistemice, să analizeze impactul algoritmilor asupra proceselor cognitive ale utilizatorilor și să permită accesul cercetătorilor externi la date și sisteme. Ultima cerință este, în practică, extrem de rar satisfăcută în mod autentic, iar Comisia Europeană a declanșat deja proceduri de investigație tocmai pe acest motiv.

Digital Markets Act adaugă un unghi economic esențial: operatorii „gatekeeper” nu pot combina datele personale provenite din servicii diferite fără un consimțământ conform standardului GDPR. TikTok combină date din aplicația principală, TikTok Shop, TikTok Ads și TikTok for Business, creând profiluri mult mai complexe [AI1] decât ar sugera interacțiunile declarate cu un singur serviciu. Modul în care această integrare respectă cerința de granularitate a consimțământului rămâne o întrebare deschisă.

AI Act introduce o perspectivă suplimentară, din ce în ce mai relevantă. Deși sistemele algoritmice ale TikTok nu sunt încă clasificate oficial ca sisteme cu risc ridicat în sensul Regulamentului (UE) 2024/1689^[16], caracteristicile lor — monitorizarea minorilor, efectele manipulative documentate, opacitatea procesului de selecție a conținutului — corespund criteriilor care fundamentează obligațiile de transparență și supraveghere umană. Articolul 9 alineatul (2) din AI Act, coroborat cu Anexa III, creează premisele pentru o reclasificare în orizontul apropiat.

Un aspect care merită o atenție separată privește relația dintre consimțământul inițial și datele derivate — inferențele, vectorizările și agregările produse autonom de algoritm. Întreg sistemul juridic al protecției datelor a fost construit în jurul unui concept de date furnizate explicit, brute, identificabile ca atare. Sistemele moderne de inteligență artificială operează preponderent cu date inferențiale, produse intern de algoritm. TikTok generează astfel de date în mod constant, iar utilizatorul nu știe și nu poate ști ce profile inferențiale i-au fost atribuite. Dreptul la acces prevăzut de articolul 15 GDPR devine astfel o garanție parțială.

Cauza C-311/18 (Schrems II)^[17] a redefinit condițiile de validitate ale transferurilor internaționale de date, stabilind că legislația țării de destinație trebuie să ofere garanții substanțial echivalente celor europene — condiție pe care cadrul legal american, dominat de programele de supraveghere reglementate de secțiunea 702 din FISA^[18], nu o satisfăcea. Curtea a invalidat imediat Privacy Shield^[19] pe baza constatării că ingerințele autorităților de informații americane nu respectă principiul proporționalității prevăzut de articolul 52 alineatul (1) din Cartă.

Decizia privind clauzele contractuale standard (SCC) a supraviețuit controlului, dar radical recalibrată: simpla semnare a clauzelor nu mai este suficientă. Operatorii din Uniune sunt obligați să evalueze, de la caz la caz, dacă legislația țării de destinație permite respectarea lor în practică, ceea ce a generat necesitatea efectuării unor evaluări de impact asupra transferului (Transfer Impact Assessments — TIA).

Răspunsul Comisiei Europene la vidul legislativ creat de invalidarea Privacy Shield a culminat cu adoptarea, la 10 iulie 2023, a Deciziei privind EU-US Data Privacy Framework^[20], care încearcă să remedieze deficiențele identificate în Schrems II prin instituirea unei Curți de Revizuire a Protecției Datelor (DPRC). Durabilitatea juridică a acestui cadru rămâne incertă: persistența neschimbată a legislației FISA 702 face plauzibil un nou atac în fața CJUE.^[21]

Aplicarea acestor principii la TikTok are particularități specifice: platforma este deținută de ByteDance, o companie chineză, iar legislația chineză în materie de securitate națională impune — sub sancțiune penală — furnizarea de date la solicitarea autorităților. TikTok susține că a adoptat măsuri tehnice și organizatorice (Project Clover, stocare separată a datelor în Europa), dar absența unui audit independent verificabil lasă aceste afirmații în sfera declarativă. Din perspectiva Schrems II, orice transfer de date spre servere controlate de ByteDance ridică, în opinia noastră, probleme reale de conformitate, insuficient adresate până în prezent de autoritățile europene.

Capitolul IV. Concluzii

Analiza întreprinsă confirmă și aprofundează o concluzie pe care doctrina europeană o formulează cu tot mai multă claritate: consimțământul utilizatorului, în forma sa actuală, nu mai poate constitui fundamentul suficient al legitimității prelucrării datelor în ecosisteme algoritmice complexe. Nu este o criză a principiului în sine — autonomia persoanei rămâne o valoare fundamentală —, ci o criză a instrumentului juridic care pretinde că o exprimă.

Modelul juridic bazat pe acordul expres a fost conceput pentru o epocă în care prelucrarea datelor era previzibilă și descriptibilă. Astăzi, algoritmii funcționează adaptiv, combinând informații în timp real pentru a anticipa tipare comportamentale pe care însuși utilizatorul nu le conștientizează. Această dinamică face imposibilă informarea autentică anterioară acordului — și golește de substanță orice consimțământ obținut prin interfețele standard ale platformelor.

Jurisprudența CJUE — Planet49, Glawischnig-Piesczek și Schrems II — trasează un fir conductor: platformele nu pot invoca neutralitatea tehnologică atunci când designul sistemului contribuie la distorsionarea alegerilor utilizatorilor sau la amplificarea riscurilor. Aceste hotărâri nu sunt simple precedente tehnice; ele formulează o filozofie a responsabilității digitale pe care noile regulamente europene o codifică și o extind.

Digital Services Act, Digital Markets Act și AI Act nu se substituie GDPR, dar îl corectează acolo unde consimțământul individual a încetat să fie operațional. Cerințele de audit, obligațiile de transparență algoritmică, limitele profilării minorilor și standardele de explicabilitate a sistemelor de inteligență artificială reprezintă un model emergent de responsabilitate algoritmică — un cadru în care legitimitatea prelucrării nu mai este probată de existența unui clic, ci de demonstrarea unor garanții tehnice verificabile.

TikTok este, în acest context, mai mult decât un studiu de caz: este un test al seriozității cu care Uniunea Europeană înțelege să aplice aceste principii. Sancțiunile aplicate până acum — semnificative ca valoare, limitate ca efect structural — sugerează că echilibrul dintre interesele economice ale marilor platforme și protecția efectivă a utilizatorilor nu a fost încă atins. Întrebarea reală nu este dacă legislația europeană este suficient de ambițioasă — la nivel normativ, răspunsul este afirmativ —, ci dacă mecanismele de aplicare sunt suficient de robuste pentru a transforma ambițiile legislative în protecție concretă.

Răspunsul depinde, în ultimă instanță, nu de calitatea textelor normative — ridicată în ansamblu —, ci de voința politică de a impune standarde egale pentru toate platformele, indiferent de dimensiunea economică sau de puterea de lobby a acestora. Aceasta este, în opinia noastră, adevărata provocare a dreptului digital european în decada care urmează.

Tabelul următor constituie un instrument de audit juridic comparativ, sintetizând relația dintre cerințele normative europene și practicile documentate ale TikTok pe opt criterii principale de conformitate.

Concluzia tabelului confirmă că TikTok nu respectă în substanță obligațiile esențiale privind explicabilitatea algoritmică, protecția reală a minorilor și accesul la audit independent. Aceasta confirmă teza centrală a prezentului articol: problema consimțământului în ecosistemele algoritmice nu este una de adecvare juridică formală, ci de incompatibilitate tehnologică structurală.

Criteriu de analiză	Cerințe GDPR	Cerințe DSA	Cerințe AI Act	Situația reală TikTok	Evaluare conformitate
Publicitate targetată	Consimțământ explicit, informat și specific; interdicția profilării minorilor [art. 6, art. 4(11), art. 22]	Publicitate targetată asupra minorilor interzisă; transparență privind criteriile [art. 26(1)(c), art. 28(2)]	Profilarea prin IA trebuie să fie explicabilă și controlabilă	TikTok afirmă interdicția targetării minorilor, dar analize externe documentează clasificări de interese și reclame personalizate	Neconform parțial
Protecția minorilor	Consimțământ parental; informare adecvată vârstei; limitarea prelucrărilor excesive [art. 8, art. 12(1)]	Interzice targetarea minorilor; evaluări ale riscurilor sistemice [art. 28(2), art. 34(1)(d)]	Cerințe crescute pentru IA aplicată minorilor, clasificată cu risc ridicat [Anexa III, art. 9(2)(b)]	Date extinse despre comportamentul minorilor; verificarea vârstei ușor de eludat; lipsesc audituri IA dedicate	Neconform substanțial
Profilare algoritmică și recomandări	Informare clară despre logica deciziilor automatizate; dreptul la opoziție [art. 13(2)(f), art. 21]	Transparență asupra criteriilor de recomandare; feed nepersonalizat obligatoriu [art. 27(1), art. 38]	Explicabilitate și supraveghere umană obligatorii (art. 13, art. 14)	Politica TikTok oferă descrieri generale; feed-ul nepersonalizat dificil de utilizat; lipsesc detalii privind supravegherea umană reală	Neconform parțial spre grav
Transferuri internaționale	Garanții adecvate (SCC) și evaluarea legislației din statul terț, post-Schrems II [art. 46(1),(2)(c)]	Nereglementat specific în DSA	Cerințe de transparență pentru prelucrarea IA transfrontalieră (art. 23)	TikTok invocă SCC și Project Clover, dar nu publică evaluări privind riscurile legislative din China sau SUA	Neconform parțial
Dreptul la ștergere și date derivate	Ștergere promptă, inclusiv a datelor derivate (art. 17)	Nereglementat specific	Nereglementat specific	Profilările și vectorii algoritmici pot persista în modelele IA după ștergerea contului; nicio garanție publicată	Neconform substanțial
Evaluarea riscurilor și auditare	DPIA pentru prelucrări cu risc ridicat (art. 35)	Audituri anuale independente pentru platformele mari (art. 37, art. 42)	Evaluări riguroase ale riscurilor sistemelor IA (art. 9, art. 27, art. 51)	Nu există audituri publice accesibile; TikTok nu publică DPIA; niciun audit IA independent accesibil cercetătorilor	Neconform substanțial
Combinarea datelor din servicii diferite	Consimțământ granular separat; jurisprudența Meta/Bundeskartellamt interzice combinarea implicită (art. 5, art. 6)	Nereglementat specific	Nereglementat specific	TikTok combină date din TikTok App, TikTok Shop, TikTok Ads și TikTok for Business fără consimțământ granular	Neconform
Explicabilitatea deciziilor IA	Informații semnificative privind logica prelucrării automatizate [art. 13(2)(f), art. 22(3)]	Criterii de recomandare clare și accesibile (art. 27, art. 38)	Explicabilitate tehnică și supraveghere umană obligatorii (art. 13, art. 14)	TikTok nu explică procesele IA; modelele de recomandare (PFE, Graph ML) menționate superficial în documentație	Neconform grav

BIBLIOGRAFIE

I. Acte normative

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, JO C 326, 26.10.2012.

Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind comerțul electronic (Directiva privind comerțul electronic), JO L 178, 17.7.2000, pp. 1–16.

Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice — e-Privacy), JO L 201, 31.7.2002, pp. 37–47.

Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1101 din 25 noiembrie 2004.

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (Regulamentul general privind protecția datelor — GDPR), JO L 119, 4.5.2016, pp. 1–88.

Regulamentul (UE) 2022/1925 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind piețele contestabile și echitabile în sectorul digital (Digital Markets Act — DMA), JO L 265, 12.10.2022, pp. 1–66.

Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale (Digital Services Act — DSA), JO L 277, 27.10.2022, pp. 1–102.

Regulamentul (UE) 2024/1689 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Regulamentul privind IA — AI Act), JO L, 12.7.2024.

Foreign Intelligence Surveillance Act (FISA), Section 702, 50 U.S.C. § 1881a, introdusă prin FISA Amendments Act of 2008, Pub. L. 110-261.

II. Jurisprudență

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Cauza C-673/17, Planet49 GmbH c. Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände, hotărârea din 1 octombrie 2019, ECLI:EU:C:2019:801.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Cauza C-18/18, Eva Glawischnig-Piesczek c. Facebook Ireland Limited, hotărârea din 3 octombrie 2019, ECLI:EU:C:2019:821.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră), Cauza C-311/18, Data Protection Commissioner c. Facebook Ireland Limited și Maximillian Schrems (Schrems II), hotărârea din 16 iulie 2020, ECLI:EU:C:2020:559.

III. Decizii ale autorităților de supraveghere

Commission Nationale de l’Informatique et des Libertés (CNIL), Délibération SAN-2023-009 din 12 ianuarie 2023, sancțiune aplicată TikTok Information Technologies France și TikTok Technology Limited, disponibilă la: https://www.legifrance.gouv.fr/cnil/id/CNILTEXT000046998711

Data Protection Commission (Irlanda), Decizia privind prelucrarea datelor copiilor de către TikTok Technology Limited, DPC Inquiry Reference: IN-20-8-4, septembrie 2023, disponibilă la: https://www.dataprotection.ie/en/news-media/press-releases/dpc-announces-decision-in-tiktok-inquiry

Information Commissioner’s Office (ICO), TikTok Inc. and TikTok Information Technologies UK Limited — monetary penalty notice, referință: IC-65814-B8Q8, aprilie 2023, disponibilă la: https://ico.org.uk/action-weve-taken/enforcement/tiktok-inc/

IV. Doctrină, ghiduri și alte surse

ANTOHI Andrei, „Algoritmul și consimțământul. Analiza acordului dat de utilizatori pentru folosirea platformelor sociale (Partea I)”, Universul Juridic, 2024, disponibil la: https://www.universuljuridic.ro/algoritmul-si-consimtamantul-analiza-acordului-dat-de-utilizatori-pentru-folosirea-platformelor-sociale-partea-i/

CUZIN Matteo et al., „Meta and TikTok are obstructing researchers’ access to data, European Commission rules”, Science, 2023, disponibil la: https://www.science.org/content/article/meta-and-tiktok-are-obstructing-researchers-access-data-european-commission-rules

Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1250 a Comisiei privind Privacy Shield, JO L 207, 1.8.2016 — invalidată prin CJUE, C-311/18, Schrems II, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32016D1250

Decizia de punere în aplicare a Comisiei Europene din 10 iulie 2023 privind EU-US Data Privacy Framework, C(2023) 4745 final, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32023D1795

European Data Protection Board (EDPB), „Ghidul 05/2020 privind consimțământul în temeiul Regulamentului 2016/679″, versiunea 1.1, adoptat la 4 mai 2020, disponibil la: https://edpb.europa.eu/our-work-tools/our-documents/guidelines/guidelines-052020-consent-under-regulation-2016679_ro

European Data Protection Board (EDPB), „Recomandările 01/2020 privind măsurile care completează instrumentele de transfer pentru a asigura respectarea nivelului de protecție al datelor cu caracter personal din UE”, versiunea 2.0, adoptate la 18 iunie 2021, disponibil la: https://edpb.europa.eu/our-work-tools/our-documents/recommendations/recommendations-012020-measures-supplement-transfer_ro

---

[1] Andrei ANTOHI, „Algoritmul și consimțământul. Analiza acordului dat de utilizatori pentru folosirea platformelor sociale (Partea I)”, Universul Juridic, 2024, disponibil la: https://www.universuljuridic.ro/algoritmul-si-consimtamantul-analiza-acordului-dat-de-utilizatori-pentru-folosirea-platformelor-sociale-partea-i/ [accesat 10.04.2025].

[2] European Data Protection Board (EDPB), „Ghidul 05/2020 privind consimțământul în temeiul Regulamentului 2016/679″, versiunea 1.1, adoptat la 4 mai 2020, disponibil la: https://edpb.europa.eu/our-work-tools/our-documents/guidelines/guidelines-052020-consent-under-regulation-2016679_ro [accesat 10.04.2025].

[3] CUZIN Matteo et al., „Meta and TikTok are obstructing researchers’ access to data, European Commission rules”, Science, 2023, disponibil la: https://www.science.org/content/article/meta-and-tiktok-are-obstructing-researchers-access-data-european-commission-rules [accesat 10.04.2025].

[4] CJUE, Cauza C-673/17, Planet49 GmbH c. Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände, hotărârea din 1 octombrie 2019, ECLI:EU:C:2019:801, disponibil la: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?docid=218462&doclang=RO [accesat 10.04.2025].

[5] CJUE, C-673/17, Planet49, cit. supra, pct. 51–56.

[6] Data Protection Commission (Irlanda), „Decision on the processing of children’s data by TikTok Technology Limited”, DPC Inquiry Reference: IN-20-8-4, septembrie 2023 (amendă: 345 milioane EUR), disponibilă la: https://www.dataprotection.ie/en/news-media/press-releases/dpc-announces-decision-in-tiktok-inquiry [accesat 10.04.2025].

[7] CJUE, Cauza C-18/18, Eva Glawischnig-Piesczek c. Facebook Ireland Limited, hotărârea din 3 octombrie 2019, ECLI:EU:C:2019:821, disponibil la: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?docid=218621&doclang=RO [accesat 10.04.2025].

[8] Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, JO C 326, 26.10.2012, Art. 11 — Libertatea de exprimare și de informare, disponibilă la: https://fra.europa.eu/ro/eu-charter/article/11-libertatea-de-exprimare-si-de-informare [accesat 10.04.2025].

[9] Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, în cadrul pieței interne (Directiva privind comerțul electronic), JO L 178, 17.7.2000, p. 1–16, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32000L0031 [accesat 10.04.2025].

[10] CJUE, C-18/18, Glawischnig-Piesczek, cit. supra, pct. 37–45. Curtea a precizat că prin „conținut echivalent” se înțelege cel care transmite același mesaj în esență, independent de variațiile de formă gramaticală sau sintactică.

[11] Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale (Digital Services Act — DSA), JO L 277, 27.10.2022, p. 1–102, Art. 8, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32022R2065 [accesat 10.04.2025].

[12] CJUE, C-18/18, Glawischnig-Piesczek, cit. supra, pct. 46–49; a se vedea și considerentul 31 din Regulamentul (UE) 2022/2065 (DSA), care preia explicit distincția conținut identic/echivalent.

[13] Commission Nationale de l’Informatique et des Libertés (CNIL), Délibération SAN-2023-009 din 12 ianuarie 2023, sancțiune aplicată societăților TikTok Information Technologies France și TikTok Technology Limited, disponibilă la: https://www.legifrance.gouv.fr/cnil/id/CNILTEXT000046998711 [accesat 10.04.2025].

[14] Information Commissioner’s Office (ICO), „TikTok Inc. and TikTok Information Technologies UK Limited — monetary penalty notice”, referință: IC-65814-B8Q8, aprilie 2023, disponibilă la: https://ico.org.uk/action-weve-taken/enforcement/tiktok-inc/ [accesat 10.04.2025].

[15] Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (Regulamentul general privind protecția datelor — GDPR), JO L 119, 4.5.2016, p. 1–88, Art. 5 alin. (1) lit. (c), disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32016R0679 [accesat 10.04.2025].

[16] Regulamentul (UE) 2024/1689 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială (Regulamentul privind IA — AI Act), JO L, serie L, 12.7.2024, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32024R1689 [accesat 10.04.2025].

[17] CJUE (Marea Cameră), Cauza C-311/18, Data Protection Commissioner c. Facebook Ireland Limited și Maximillian Schrems (Schrems II), hotărârea din 16 iulie 2020, ECLI:EU:C:2020:559, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62018CJ0311 [accesat 10.04.2025].

[18] Foreign Intelligence Surveillance Act (FISA), Section 702, 50 U.S.C. § 1881a, introdusă prin FISA Amendments Act of 2008, Pub. L. 110-261, disponibilă la: https://www.intel.gov/foreign-intelligence-surveillance-act/fisa-section-702 [accesat 10.04.2025].

[19] Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1250 a Comisiei din 12 iulie 2016 privind caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA (Privacy Shield), JO L 207, 1.8.2016, p. 1–112 — invalidată prin hotărârea Schrems II, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32016D1250 [accesat 10.04.2025].

[20] Decizia de punere în aplicare a Comisiei Europene din 10 iulie 2023 privind nivelul adecvat de protecție asigurat de Cadrul de confidențialitate a datelor UE-SUA (EU-US Data Privacy Framework), C(2023) 4745 final, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32023D1795 [accesat 10.04.2025].

[21] European Data Protection Board (EDPB), „Recomandările 01/2020 privind măsurile care completează instrumentele de transfer pentru a asigura respectarea nivelului de protecție al datelor cu caracter personal din UE”, adoptate la 18 iunie 2021, versiunea 2.0, disponibil la: https://edpb.europa.eu/our-work-tools/our-documents/recommendations/recommendations-012020-measures-supplement-transfer_ro [accesat 10.04.2025].

---

 [AI1]Complet nu are grad de comparatie