Notar public Maria CAZAN
 Camera Notarilor Publici București

Soţul supravieţuitor preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate.

Clauza de preciput este regle mentată în noul Cod civil în cuprinsul art. 333: „Prin convenţie matrimonială se poate stipula ca soţul supra vieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în benefi ciul fiecăruia dintre soţi sau numai în favoarea unuia dintre ei.”

Cu privire la caracterele clauzei de preciput:

1. Are o natură contractu ală, având la bază acordul părților.
2. Prezintă un caracter specific raporturilor de familie, întrucât numai soții sau viitorii soți pot stipula o asemenea clauză. Pentru acest motiv se remarcă și un caracter restrictiv și personal al clauzei de preciput.
3. După cum reiese din art. 333, aceasta trebuie să se regăsească în mod obligatoriu în cuprinsul unei convenții matrimoniale(1), fiind așadar un act solemn.
4. Totodată, trebuie remarcat faptul că, deoarece aceasta nu poate lua naștere decât prin convenție matrimonială, clauza va avea un caracter
   accesoriu, cu toate implicațiile ce rezultă din aceasta. Deși nu se admite existența unei clauze de preciput în lipsa unei convenții matrimoniale,
   apreciem totuși că, în cazul în care soții au încheiat la un moment anterior o convenție matrimonială în care nu au inserat o asemenea clauză, este posibilă stipularea unei clauze de preciput prin intermediul unui act distinct, separat de convenția matrimonială
   propriu-zisă, respectiv prin intermediul unui act adițional la convenția matrimonială.
5. Reprezintă un avantaj matrimonial, și nu o liberalitate(2). Alături de alți autori(3), considerăm că, prin clauza de preciput, se instituie în principal un mod de lichidare parțială a regimului matrimonial
   cu privire la unele bunuri afl ate în comunitate și că nu se poate vorbi de existența unui animus donandi ca regulă.
6. Este un act hibrid, în sensul în care ne aflăm în prezența unui contract între vii care va produce efecte pentru cauză de moarte. Pornind de la acest caracter, s-a opinat că acesta reprezintă un caz de moștenire contractuală (sau instituire contractuală), respectiv: „actul prin care instituantul dispune, pentru timpul când nu va mai fi , de tot sau
   o parte din bunurile sale în favoarea instituitului care acceptă”(4). Cu alte cuvinte, că ar fi vorba de o instituire (desemnarea) unei persoane care va culege dreptul dispunătorului cu titlu de moștenire printr-un contract, adică printr-un act juridic bilateral între vii, iar nu prin testament (act juridic unilateral). Nu putem fi însă de acord cu acest
   raționament, întrucât, în vreme ce este adevărat faptul că bunurile sunt preluate în temeiul unui contract, nu putem reține caracterul de drept succesoral al clauzei de preciput, după cum nu putem
   admite nici că este necesară exprimarea opțiunii soțului beneficiar pentru dobândirea clauzei de preciput în termenul de 1 an.(5) Soțul beneficiar va dobândi bunurile ce fac obiectul clauzei de preciput
   nu ca urmare a acceptării unui legat particular, ci în baza acordului său exprimat la momentul încheierii convenției matrimoniale prin care s-a stipulat clauza.
   Are un caracter translativ de proprietate, cu privire la cota-parte ce se transmite, cu respectarea aplicării principiilor de carte funciară în cazul drepturilor asupra bunurilor imobile.

OBIECTUL CLAUZEI DE PRECIPUT
După cum rezultă din alin. 1 al art. 333, obiectul clauzei de preciput îl pot face doar bunurile comune (fi e ele prezente sau viitoare), indiferent de faptul că acestea sunt deținute sub forma devălmășiei sau sub forma coproprietății pe cote-părți.

În ceea ce privește modul de desemnare a acestor bunuri, consensul este că nu poate viza decât bunuri desemnate singular, și nu universal (ut singuli, iar nu ut universi), doctrina(6) facând vorbire despre necesitatea individualizării bunurilor în cuprinsul convenției matrimoniale. Trebuie avut în vedere că precizarea unor elemente care permit determinarea
voinței soților la momentul executării clauzei este suficientă, nefiind obligatorie însă individualizarea unui anumit bun concret la momentul încheierii convenției, optică ce face posibilă includerea bunurilor viitoare în clauza de preciput.

Spre exemplu, în ipoteza unei clauze de preciput ce are ca obiect un imobil, soții pot opta pentru desemnarea unui imobil anume care să facă obiectul
clauzei (apartamentul nr. …, situat în…, identificat cu numar cadastral…, înscris în cartea funciară nr. … a localității… ) sau pentru desemnarea generică a bunului care se circumscrie condițiilor impuse (apartamentul proprietate comună a noastră, ce va avea la data decesului calitatea de locuință a familiei în conformitate cu art. 321 C. civ.).

În ceea ce privește dezmembrămintele dreptului de proprietate ce fac obiectul clauzei, trebuie făcute câteva precizări.

În ipoteza în care se dorește transmiterea prin intermediul acestei clauze către soțul supraviețuitor doar a unui dezmembrământ (de exemplu, a uzufructului, și nu a întregii proprietăți), atâta vreme cât proprietatea face parte din comunitate (indiferent de felul ei: devălmașă sau pe cote-părți), nu
există niciun impediment pentru stipularea unei asemenea clauze. Trebuie admisă ca fiind posibilă inclusiv clauza prin care se transmite prin preciput
uzufructul asupra întregii comunități, a unei părți din comunitate sau asupra unui bun ut singuli, variantă utilizată relativ frecvent în dreptul francez.

Trebuie însă facută precizarea că, în cazul în care soții nu au în comunitate decât uzufructul asupra unui bun, acesta în sine nu poate face obiectul
clauzei întrucât va înceta, în ceea ce-l privește pe soțul dispunător, la momentul decesului acestuia, în afara de cazul în care, prin convenția prin care uzufructul a luat naștere, s-a stipulat că uzufructul este constituit în favoarea amândurora, urmând a se stinge la decesul ultimului dintre soți (caz în care stipularea unei asemenea clauze devine inutilă).(7)

BENEFICIARUL
Benefi ciar poate fi doar soțul supraviețuitor, preciputul având astfel un caracter restrictiv și personal. În ceea ce privește regimul matrimonial sub
care trebuie să se afl e soții pentru ca această clauză să poată funcționa, considerăm că aceasta își poate găsi aplicabilitatea atât în cadrul comunității convenționale, cât și în cazul separației de bunuri, atâta vreme cât cerința cu privire la starea de coproprietate este respectată. În ceea ce privește comunitatea legală(8), amintim faptul că stipularea unei clauze de preciput în conformitate cu art. 367 lit. d) reprezintă una dintre clauzele care califică comunitatea ca fi ind convențională(9).

În situația regimului separației de bunuri, s-a admis funcționarea clauzei de preciput în cadrul acestui regim, argumentul fiind că din conținutul art. 333 reiese că aceasta poate fi aleasă prin convenție matrimonială fără a limita aplicarea ei la un anumit regim, precum și faptul că aceasta poate reprezenta o clauză de lichidare a regimului ce s-ar putea subscrie sensului art. 360 alin. (2) C. civ.

Clauza poate fi stipulată unilateral (doar în favoarea unuia dintre soți) sau bilateral (respectiv reciproc, urmând a profi ta oricăruia dintre soți care ar supraviețui celuilalt). În cazul în care clauza de preciput are însă un caracter bilateral, atunci trebuie reținut faptul că această clauză capătă și
un pronunțat caracter aleatoriu, întrucât nu se poate cunoaște care dintre soți va supraviețui și va beneficia de prevederile ei.

Desigur, întrucât actele aleatorii sunt o sub specie a actelor oneroase, se pune problema în ce măsură se poate vorbi de caracterul aleatoriu în materia clauzei de preciput, însă, după cum ur mează să arătăm, în cazul clauzei de preciput aceasta reprezintă un avantaj matrimonial, și nu o liberalitate per se; mai mult decât atât, clauza poate avea, după cum urmează să arătăm, un pronunțat caracter oneros.

INEFICACITATE
În primul rând, trebuie menționat faptul că, având în vedere caracterul accesoriu al clauzei de preciput, aceasta va fi valabilă și va produce efecte doar în cazul în care ne aflăm în prezența unei convenții matrimoniale care a fost valabil încheiată. Astfel, conform principiului accessorium sequitur principale, nulitatea sau caducitatea(10) convenției matrimoniale va atrage aceeași sancțiune cu privire la clauza de preciput. Clauza de preciput poate deveni însă caducă și în situația unei convenții matrimoniale valabile, respectiv în cazurile prevăzute de art. 333 alin. (4): când comunitatea încetează în timpul vieţii soţilor, când soţul beneficiar a decedat înaintea soţului dispunător ori când aceştia au decedat în acelaşi timp sau când bunurile care au făcut obiectul ei au fost vândute la cererea creditorilor comuni.

CALIFICAREA CLAUZEI DE PRECIPUT: DONAȚIE, LEGAT SAU AVANTAJ MATRIMONIAL?
Trebuie făcute câteva precizări cu privire la califi carea clauzei de preciput. În doctrină s-a admis că aceasta este asimilată parțial unei liberalități datorită faptului că este supusă reducțiunii(11).
Considerăm că acest text instituie în fapt o prezumție relativă a existenței unei liberalități. Suntem de părere că, așa cum deja s-a admis în doctrină(12), aceasta nu este o liberalitate, ci reprezintă un avantaj matrimonial.

Pe de o parte, trebuie avut în vedere faptul că în Codul civil român sunt recunoscute două forme pe care liberalitățile le pot îmbrăca: donația și legatul; deși clauza de preciput prezintă asemănări cu ambele, nu poate fi califi cată ca fiind nici donație, nici legat.

CLAUZA DE PRECIPUT ȘI CONTRACTUL DE DONAȚIE
Asemănările cu contractul de donație sunt următoarele: ambele reprezintă acte solemne, de dispoziție, ambele au natură contractuală. Contractul de donație poate fi afectat de termenul suspensiv incert al decesului donatorului (similar preciputului), însă în cazul clauzei de preciput singurul mod în care ea poate funcționa este acesta: produce efecte doar după decesul soțului dispunător. În cazul clauzei de preciput, părți pot fi doar soții sau viitorii soți, în vreme ce în contractul de donație poate fi parte oricine, atâta vreme cât nu îi este interzis prin lege să dispună sau să primească prin donație. În mod similar contractului de donație, soțul supraviețuitor va prelua fără plată (așadar cu titlu gratuit) unul sau mai multe bunuri, însă aceste bunuri trebuie să fi e în mod obligatoriu comune în cazul clauzei de preciput (ceea ce nu se poate spune în cazul donației). Donațiile sunt supuse atât reducțiunii, cât și raportului, în vreme ce preciputul este supus reducțiunii(13), însă nu și raportului. Astfel, aparent,
atât donația, cât și clauza de preciput reprezintă liberalități între vii. Cu toate acestea, donațiile între soți sunt esențialmente revocabile(14) și orice
încercare de eludare a acestei norme este lovită de nulitate absolută, în vreme ce natura clauzei de preciput presupune irevocabilitatea conform
principiului forței obligatorii a contractelor.

CLAUZA DE PRECIPUT ȘI LEGATUL
Legatul reprezintă o liberalitate pentru cauză de moarte. Atât legatul, cât și clauza de preciput sunt supuse reducțiunii, însă nu și raportului. Atât legatul, cât și clauza de preciput devin caduce în cazul încetării căsătoriei prin decesul beneficiarului, însă legatul produce efecte în lipsa revocării sale și în cazul încetării căsătoriei prin nulitate, anulare sau divorț. Legatul este esențialmente revocabil, spre deosebire de clauza de preciput. Ambele pot fi modificate ulterior întocmirii, însă modificarea legatului depinde exclusiv de voința unilaterală a dispunătorului, în vreme ce clauza de preciput nu poate fi modifi cată decât de comun acord. În situația în care se impune reducțiunea, regulile vor fi diferite, după cum urmează să arătăm. Ambele pot fi încheiate atat în cuprinsul actului principal, cât și printr-un înscris separat ulterior (actul adițional/codicilul). Niciuna dintre instituții nu
operează în cazul codecedaților. Legatul cu titlu particular se predă înainte de împărțirea masei succesorale, la fel ca și obiectul clauzei de preciput.
Prin legat, bunul intră în masa succesorală, pe câtă vreme scopul clauzei de preciput este de a preveni intrarea bunului în masa succesorală. Ambele
instituții pot fi afectate de insolvabilitatea soțului dispunător, în sensul în care, pe de o parte, clauza nu se execută decât după satisfacerea creanțelor
creditorilor comuni (chiar și creditorii proprii pot ajunge să ceară partajul și să execute partea din bun ce revine dispunătorului, după cum am arătat anterior). Trebuie subliniat că, în vreme ce legatul nu poate opera decât dacă beneficiarul acceptă moștenirea, soțul supraviețuitor beneficiar
al clauzei de preciput va benefi cia de aceasta indiferent de opțiunea sa succesorală; cu alte cuvinte, renunțarea la moștenire nu produce efecte cu
privire la clauza de preciput.

CLAUZA DE PRECIPUT REPREZINTĂ UN AVANTAJ MATRIMONIAL
În doctrină, s-a afirmat că aceasta reprezintă un avantaj matrimonial chiar și în lipsa unei dispoziții legale exprese în acest sens, cum există, de exemplu, cea din Codul civil francez. În sprijinul caracterul unei liberalități. Nu este recomandabil un asemenea mecanism de reglare între soți fără explicarea pe larg a consecințelor, întrucât egalitatea nu este restabilită decât în ipoteza în care căsătoria încetează prin decesul lui A (iar nu și în
cazurile în care căsătoria încetează prin divorț, prin decesul lui B ș.a.m.d.), însă soții pot opta pentru o asemenea variantă de restabilire a echilibrului
patrimonial. În acest caz, țin de arta notarului creionarea în cuprinsul convenției a rațiunilor care acestei afirmații poate fi adus și argumentul că
acest „avantaj” reprezintă un mod specific de sistare a indiviziunii între soți. Trebuie avut în vedere faptul că la baza clauzei de preciput pot sta inclusiv rațiuni economice, respectiv dorința soților de a restabili echilibrul patrimonial dintre ei. Clauza de preciput reprezintă nu obligatoriu o
liberalitate, ci mai degrabă o convenție cu privire la lichidarea comunității. Prezumția de liberalitate despre care făceam vorbire nu o face să devină o
liberalitate, după cum nici contractele prevăzute de 1.091 alin. (4) nu sunt automat liberalități. Trebuie menționat că, fără contraprestație, înseamnă că
soțul beneficiar nu mai datorează alte prestații la momentul preluării, însă aceasta nu presupune întotdeauna că preluarea reprezintă o liberalitate.
De exemplu, prin aceeași convenție matrimonială soțul A a introdus în comunitate imobilul bun propriu, iar soțul B a stipulat în favoarea lui A
clauza de preciput prin care, în cazul în care acesta ar deceda înaintea lui A, A ar prelua înainte de partaj și fără vreo contraprestație imobilul ce anterior a fost bunul său propriu. Este evident în această ipoteză că clauza de preciput nu are au stat la baza clauzei de preciput și răsturnarea prezumției de liberalitate. Considerăm că, în cazul în care raționamentul soților va fi redat în cuprinsul convenției, o eventuală acțiune în reducțiune ar trebui ulterior să fie respinsă în instanță dacă este evident că în speță nu s-a pus problema unui animus donandi, ci a echilibrării patrimoniale între
cei doi soți. O soluție preferabilă în această speță, dacă soții sunt căsătoriți sub regimul comunității convenționale, este mai degrabă reglarea între soți prin introducerea unei clauze în care se menționează explicit că este vorba de o modalitate de lichidare a regimului matrimonial [art. 367 lit. e)], și nu prin inserarea unei clauze de preciput cu eventualele inconveniente presupuse de această instituție (caducitate, reducțiune etc.). În cazul în care vorbim însă de regimul separației de bunuri, temeiul juridic va fi , credem, art. 360 alin. (2) (așadar o clauză privind lichidarea), în care soții au ales ca o parte din creanța de participare să fie plătită în natură.

EXECUTARE, EFECTE, APLICARE
Executarea clauzei de preciput se va face în conformitate cu regulile prevăzute de art. 333 alin. (5) C. civ., potrivit cu care: „Executarea clauzei de
preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent.” Regula este, așadar, executarea în natură a clauzei de preciput. Cu toate acestea, în cazul în care nu mai este posibil, în conformitate cu art. 367 lit. d) C. civ., executarea prin echivalent se va face din valoarea activului
net al comunității, adică din ce rămâne după plata creanțelor creditorilor comuni. Se deduce că, în situația în care comunitatea a fost epuizată prin urmărirea de către creditorii comuni, nu există posibilitatea plății clauzei de preciput din patrimoniul propriu al defunctului(15).
Clauza de preciput nu este de natură a aduce atingere drepturilor creditorilor comuni pentru că nu produce efectul insesizabilității acestor bunuri, iar art. 333 alin. (3) recunoaște în mod expres dreptul creditorilor comuni de a urmări aceste bunuri chiar înainte de încetarea comunității. De
remarcat este faptul că niciunul dintre alineate nu face vorbire despre creditorii personali ai unuia dintre soți. În ceea ce ne privește, apreciem că
aceștia nu au fost privați de dreptul de a urmări aceste bunuri în totalitate, ci pot, în conformitate cu art. 353 C. civ. alin. (2), să ceară, după urmărirea
bunurilor proprii ale soțului debitor, partajul bunurilor comune, în măsura necesară acoperirii creanței sale.
Se impune o precizare cu privire la incidența inalienabilității în materia clauzei de preciput. În general, doctrina nu s-a preocupat de acest aspect.
Lucrarea16 în care se face vorbire despre eventualele efecte secundare ale unei asemenea clauze posibile tranșează scurt acest subiect, opinând că sub nicio formă nu se poate vorbi de o indisponibilizare a bunurilor ce face obiectul clauzei de preciput, prevederile art. 627 alin. (4) nefiind incidente −
raționament bazat, cel mai probabil, pe soluțiile date în doctrina franceză. Înainte însă de a ne pronunța, considerăm că trebuie făcute câteva nuanțări. În vreme ce este adevărat că, în cazul în care obiectul clauzei îl fac bunuri viitoare sau care nu au fost clar individualizate, nu se poate vorbi de
o posibilă indisponibilizare (fi ind vorba, cel mult, de o obligație al cărei obiect derivat urmează a fi determinat ulterior − vezi situația bunului care va avea calitatea de locuință a familiei la momentul decesului), în cazul în care se au în vedere bunuri determinate, situația prezintă modifi cări.

Întrucât clauza de preciput are natură contractuală și în temeiul acesteia unul dintre soți sau ambii s-au obligat unul față de celălalt să transmită la data decesului anumite bunuri afl ate în coproprietate, apreciem că, cel puțin principial, sunt incidente sau ar trebui a fi considerate ca fi ind incidente prevederile art. 627 alin. (4) C. civ., potrivit cu care inalienabilitatea „este subînțeleasă în convențiile din care se naște obligația de a transmite în viitor proprietatea către o persoană determinată sau
determinabilă”. În fapt, soțul s-a obligat dublu condițional față de soțul benefi ciar ca, în cazul în care căsătoria încetează prin deces și acesta
din urmă îi va supraviețui, să îi asigure acestuia întregirea dreptului de propietate. Simplul fapt că ne aflăm în prezența unei duble condiții (termenul incert suspensiv − al decesului − valorează condiție) nu înseamnă că legiuitorul a dorit în mod implicit să lase posibilitatea soțului de a revoca unilateral indirect o asemenea obligație(17). Admiterea soluției contrare ar însemna practic posibilitatea soțului de a se degreva de obligațiile asumate în mod unilateral și pur potestativ prin încheierea unor acte de înstrăinare cu privire la drepturile ce-i revin din bunul comun, soluție evident inadmisibilă.

Admitem însă că, în lipsa unei soluții majoritare în acest sens în doctrină, există riscul ca în viitor, în circuitul civil, să se întocmească frecvent acte prin care se paralizează unilateral clauza de preciput prin acte de înstrăinare ce ignoră existența clauzei, chiar daca au fost efectuate formalitățile de publicitate. Pentru aceste considerente, credem că acest neajuns poate fi remediat în practică relativ ușor prin inserarea unei clauze de inalienabilitate exprese cu privire la bunul determinat ce face obiectul clauzei. Sunt aplicabile prevederile referitoare la publicitatea clauzei de inalienabilitate și remediile aflate la îndemâna celui în favoarea căruia a fost prevăzută clauza (rezoluțiunea convenției sau anularea actului subsecvent, posibilitatea cererii de daune-interese).

În ceea ce privește efectele clauzei de preciput, este evident că acestea nu se pot produce mai înainte de deschiderea moștenirii. În concret se pune însă problema calificării sintagmei „înainte de partajul moștenirii”, ceea ce ar putea însemna înainte de lichidare, în timpul lichidării sau ulterior lichidării. Totodată, se ridică și problema posibilității întocmirii unui act constatator al preluării bunului de către soțul beneficiar.

În ceea ce ne privește, considerăm că ipotezele de lucru vizează cel mult momentul anterior sau concomitent lichidării, însă în niciun caz nu se găsește rațiunea pentru care ulterior actului de lichidare să se facă aplicarea clauzei de preciput. La momentul decesului soțului dispunător, bunul se află în comunitate. În lipsa unei prevederi exprese, nu putem considera că prin simplul efect al decesului beneficiarul devine unic proprietar.

ACTUL JURIDIC DE CONSTATARE A PRELEVĂRII BUNURILOR CE FAC OBIECTUL CLAUZEI DE PRECIPUT ȘI ÎNCADRAREA

TEMPORALĂ A OPERAȚIUNII DE PRELEVARE

Doctrina18 menționează că „soțul beneficiar va prelua fără plată și înainte de partajul moștenirii bunurile enunțate în parcursul clauzei, după care se va proceda la lichidarea efectivă a comunității…”. Se pune problema ce se înțelege prin „lichidarea efectivă” a comunității și care este efectiv modalitatea de preluare, respectiv: a) fie, pur și simplu, prin efectul decesului, fără a fi necesară întocmirea vreunui înscris; b) fi e, printr-un act anterior și distinct de actul de lichidare, se constată faptul preluării bunurilor ce fac obiectul clauzei de preciput de către soțul supraviețuitor, urmând ca lichidarea să fie făcută ulterior prin intermediul actului de lichidare; c) fie, anterior lichidării propriu-zise, însă în cuprinsul actului de lichidare, se va face mențiunea corespunzătoare cu privire la preluarea bunurilor în temeiul clauzei de preciput.

O altă întrebare vizează în ce măsură actul de preluare a bunurilor trebuie să cuprindă și acordul altor persoane (ceilalți succesibili), precum și măsurile pe care notarul public le va lua în vederea securizării circuitului civil, având în vedere faptul că acest avantaj matrimonial este supus reducțiunii.

Întrucât preluarea bunurilor de către soțul supraviețuitor se face în baza obligațiilor asumate contractual între cei doi soți prin intermediul convenției matrimoniale și în baza efectului legii, remarcăm faptul că manifestarea de voință a celorlalți succesibili poate prezenta interes pentru consemnarea opțiunii lor cu privire la solicitarea reducțiunii, însă nu este în niciun caz imperativă. Și în cazul încheierii unui act de donație între soți obiectul acestuia poate fi supus reducțiunii, notarul public făcând vorbire în mod expres despre acest lucru în cuprinsul actului, fără însă ca actul să fie condiționat de prezența viitorilor rezervatari. Cu toate acestea, în exemplul de mai sus referitor la actul de donație, dreptul la rezervă al succesibililor este un drept potențial care nu se va naște decât la momentul ulterior decesului dispunătorului (iar în cazul preciputului acest drept deja există întrucât autorul este decedat) și numai sub condiția întrunirii în persoana potențialului rezervatar a tuturor condițiilor cerute de lege pentru a moșteni, inclusiv a condiției acceptării în termen a moștenirii. În lumina celor expuse mai sus, dreptul la rezervă este practic deja existent în patrimoniul succesibililor prin faptul decesului dispunătorului, însă exercitarea acestuia este opțională și circumscrisă condiției acceptării moștenirii în termen. Dacă admitem ca fiind absolut necesară prezența moștenitorilor rezervatari la încheierea actului de preluare a bunurilor ce fac obiectul clauzei de preciput, aceasta înseamnă inclusiv faptul că soțul supraviețuitor nu ar putea face preluarea bunurilor mai înainte de exercitarea opțiunii succesorale a moștenitorilor rezervatari, și, de ce nu, chiar concretizarea calității lor prin intermediul unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, cu precizarea eventual a poziției lor cu privire la solicitarea reducțiunii. Considerăm că o astfel de viziune este de natură a se opune scopului clauzei de preciput, transformând-o într-o instituție subordonată dezbaterii succesiunii, soluție pe care nu o putem admite ca fiind corectă având în vedere faptul că scopul clauzei este de a se activa automat la momentul decesului unuia dintre soți și de a preîntâmpina indiviziunea și de a bloca intrarea bunurilor în masa succesorală(19). Reținând cele de mai sus, se întrevăd următoarele variante pentru preluarea bunurilor de către soțul supraviețuitor:

A. Cu privire la obiectul clauzei de preciput, efectul acestei clauze se produce practic instantaneu, reprezentând o excepție de la regula menționată în art. 355 alin. (3) C. civ., potrivit căreia, atunci când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soți, lichidarea se face între soțul supraviețuitor și moștenitorii soțului decedat. În cazul în care clauza de preciput poartă asupra unui bun imobil, în condițiile în care calitatea de bun comun al soților și convenția matrimonială au fost notate în cartea funciară la decesul unuia dintre soți, beneficiarul poate să solicite înscrierea dreptului său de proprietate în baza clauzei de preciput cuprinse în convenția matrimonială și a certificatului de deces.(20)

B. Preluarea poate fi constatată printr-un act distinct prin care se consemnează activarea clauzei de preciput prin efectul decesului, cu consecința atribuirii în proprietate exclusivă soțului beneficiar al clauzei în temeiul convenției matrimoniale. Această soluție trebuie admisă ca fiind posibilă cu atât mai mult cu cât, după cum arătam mai sus, în doctrină(21) s-a admis faptul că soțul beneficiar „ar putea să solicite, în temeiul convenției matrimoniale ce cuprinde clauza de preciput, înscrierea dreptului său de proprietate astfel consolidat în cartea funciară, în temeiul convenției matrimoniale(22), respectiv a clauzei de preciput” − așadar, este admisibilă posibilitatea înscrierii dreptului chiar în lipsa unui act care să constate întrunirea condițiilor pentru activarea clauzei de preciput. Întocmirea unui asemenea act prezintă avantajul securizării circuitului civil prin faptul că notarul public ar face mențiunea încetării căsătoriei prin deces, ar efectua interogările corespunzătoare din care să rezulte că la momentul decesului funcționa acea convenție matrimonială prin care a fost instituită clauza (nu au survenit modificări), precum și declarațiile corespunzătoare ale soțului beneficiar din care să rezulte că cele consemnate corespund realității și că pe rolul instanțelor nu există o acțiune de divorț de natură a putea fi continuată de către succesibilii defunctului. Tot în scopul securizări circuitului civil recomandăm inserarea de către notarul public în cuprinsul actului a mențiunilor cu privire la posibilitatea ca aceste drepturi să facă obiectul reducțiunii în conformitate cu art. 1.087 − 1.088 C. civ.

C. A treia variantă reprezintă posibilitatea preluării bunurilor de către soțul beneficiar în cuprinsul actului de lichidare; această variantă prezintă avantaje și dezavantaje ce rezidă în principal în faptul că actul de lichidare se în tocmește întotdeauna în prezența celorlalți moștenitori ai soțului dispunător. Actul de lichidare se întocmește însă la același moment la care se întocmește și încheierea finală, în practică în actul de lichidare făcându-se trimitere la certificatul de moștenitor prin care se constată calitatea de moștenitor a semnatarilor, iar în certificatul de moștenitor (deci în încheierea finală) se face referire la faptul că lichidarea s-a făcut în baza actului de lichidare (prin care s-a stabilit cota de contribuție a soților și s-a conturat întinderea masei succesorale). Ca urmare a acestui fapt, deși nu excludem posibilitatea consemnării preluări bunurilor ce fac obiectul clauzei de preciput în cuprinsul actului de lichidare, dacă soțul beneficiar consimte la acesta, preluarea bunurilor nu poate fi condiționată de consemnarea în actul de lichidare, respectiv de acordul celorlalți moștenitori pentru motivele arătate anterior.

EXERCITAREA REDUCȚIUNII

În cazul în care, prin prelevarea clauzei de preciput, se încalcă dreptul la rezerva succesorală, se vor aplica regulile generale în materie, respectiv: notarul public, având acordul moștenitorilor și al soțului beneficiar al clauzei de preciput, va proceda în cuprinsul încheierii finale la reducerea liberalităților excesive. Totodată, menționăm că admitem ca fiind posibilă și consemnarea acordului părților interesate cu privire la felul în care se vor stabili efectele reducțiunii prin intermediul unui act autentic despre care se va face ulterior vorbire în încheierea finală.

Menționăm că trebuie ținut cont de faptul că ordinea de reducțiune a liberalităților este, în opinia noastră, următoarea:

– întâi se vor reduce legatele și abia apoi clauza de preciput, în măsura în care reducerea legatelor nu este suficientă pentru întregirea rezervei;

– reducerea clauzei de preciput, întrucât are efecte mortis causa, se va face însă întotdeauna înaintea reducțiunii donațiilor, orice soluție contrară contravenind principiului irevocabilității donațiilor;

– în ceea ce privește soluția potrivit căreia legatele se reduc înaintea clauzei de preciput și nu proporțional și deodată cu clauza de preciput, deși ambele sunt acte cu efect mortis causa, aceasta se întemeiază pe faptul că, în vreme ce legatul reprezintă o liberalitate pură, la baza executării clauzei de preciput stă un avantaj matrimonial care își produce efectele în baza forței obligatorii a contractelor. Admiterea soluției contrare ar însemna a da posibilitatea soțului defunct de a se sustrage în mod unilateral de la executarea obligațiilor consimțite prin convenția matrimonială prin instituirea ulterioară a unor legate.

În cazul neînțelegerilor dintre moștenitori (și/sau soțul supraviețuitor), notarul public va îndrepta părțile către instanță.

Avantajele instituirii unei clauze de preciput:

– bunurile afectate clauzei de preciput nu fac parte din masa succesorală;

– este prevenită indiviziunea succesorală cu privire la anumite bunuri, indiviziunea fiind în multe cazuri o sursă de conflict între moștenitori;

– rămâne fără efect în cazul încetării căsătoriei prin divorț, însă nu poate fi desființată decât prin acordul ambilor soți în celelalte cazuri (spre deosebire de donație sau legat, care sunt revocabile unilateral);

– reprezintă un mijloc eficient de atribuire a unor bunuri către soțul supraviețuitor, fără însă ca aceste bunuri să fi e primite cu titlul de liberalități.

În lipsa unei dispoziții legale exprese, apreciem că, fiind vorba de un avantaj matrimonial, și nu de o liberalitate, aceste bunuri nu sunt afectate de prevederile referitoare la cotitatea disponibilă specială.

---

1 Potrivit art. 330 C. civ., convenția matrimonială se încheie prin înscris autentifi cat de notarul public, cu consimțământul tuturor părților, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială și având conținut predeterminat.
2 În sensul că este o liberalitate, a se vedea Nadia Cerasela Aniței, Convenția matrimonială potrivit noului Cod civil, Hamangiu, București, 2012, și Bogdan-Dumitru Moloman, „Observații în legătură cu clauza de preciput în statornicirea Codului civil”, în Dreptul, nr. 3/2016.
3 Marieta Avram, Drept civil − Familia, Hamangiu, București, 2013, p. 329.
4 În acest sens, a se vedea Dan Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, C.H. Beck, București, 2014, p. 4.
5 Ibidem, p. 372 și urm.
6 Marieta Avram, op. cit., p. 327.

7 În niciun caz însă nu s-ar putea face abstracție de faptul că uzufructul este un drept cel mult viager și ale carui efecte încetează prin decesul titularului.
8 Pentru opinia potrivit căreia clauza de preciput este compatibilă cu regimul comunității legale, a se vedea Nadia Cerasela Aniței, op. cit.
9 Conform art. 366, comunitatea convențională se aplică atunci când, în conformitate cu prevederile din secțiunea 4 − Regimul comunității convenționale −, se derogă prin convenție matrimonială de la dispozițiile privind regimul comunității legale, iar clauza de preciput reprezintă o asemenea derogare, concluzionând că, chiar dacă se păstrează în întregime mecanismul de funcționare de la comunitatea legală, stipularea unei clauze de preciput va însemna întotdeauna că ne afl ăm în prezența regimului comunității convenționale.

10 De exemplu, în situația în care convenția matrimonială dintre viitorii soți nu este urmată de căsătorie.
11 Marieta Avram, op. cit., p. 328. Pentru opinia potrivit căreia clauza de preciput reprezintă o liberalitate, a se vedea Nadia Cerasela Aniței, op. cit., și Bogdan Dumitru Moloman, art. cit.
12 Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, Noul cod civil. Comentariu pe articole, C.H. Beck, București, 2012,
p. 353.
13 Art. 333 alin. (2) C. civ.
14 Art. 1.031 C. civ.: „Orice donație între soți este revocabilă numai în timpul căsătoriei.”

15 În acest sens, a se vedea Bogdan-Dumitru Moloman, art. cit., p. 94.
16 Dan Chirică, op. cit.
17 Pentru soluția contrară, ibidem.

18 Marieta Avram, op. cit., p. 328.
19 În acest sens, a se vedea ibidem.

20 Soluție oferită în ibidem, p. 330 − 332.
21 Ibidem, p. 332.
22 Și, considerăm, în baza certifi catului de deces.