Dialog de excelență cu doamna notar public
Doina Rotaru,
prim-vicepreședinte
al UNNPR

 Legal Point: Suntem împreună cu doamna vicepreședinte  Doina Rotaru – Uniunea Naţională  a Notarilor Publici din România. Bine vă găsim! 

 Doina Rotaru: Bine aţi venit în casa noastră! 

 Legal Point: Suntem bucuroși să stăm de  vorbă cu această ocazie specială — un număr  special al revistei Legal Point, dedicat profesiilor  juridice. Sunteţi, alături de domnul președinte  Viorel Mănescu, unul dintre oamenii importanţi  pentru profesia de notar public.

  Doina Rotaru: Da… Încă de la început, fiindu-mi  mentor cel care m-a primit ca notar stagiar, categoric,  în momentul în care Domnia Sa a devenit  președinte, a trebuit să-l ajut în activitate, iar totul  a început de la reuşita de a deveni preşedintele  Camerei Bucureşti, unde mi-am început activitatea  de creare a instituţiei noi a notariatului în  România. 

 Legal Point: Aţi trecut, ca profesie, prin  multe schimbări, după Revoluţia română din  1989, practic de la notariatul de stat către o profesie  juridică liberală. Care ar fi, din punctul  dumneavoastră de vedere, cele mai importante  repere ale profesiei de notar din acești aproape  30 de ani?

  Doina Rotaru: În primul rând, vreau să cunoască  cititorii dumneavoastră că şi notariatul  de stat a avut un merit extraordinar. Şi, că  tot aţi vorbit de Revoluţie, gândiţi-vă că a fost  o instituţie care nu a fost contestată – nici ea  și nici membrii profesiei de notar de stat –, în  zilele acelea febrile, ale Revoluţiei. În al doilea  rând, câștigul şi succesul notarului public se  datorează faptului că patru sute de notari de  stat au pus bazele acestei instituţii, o instituţie  care avea o desfăşurare teribilă în toată ţara,  în sensul că toate oraşele aveau asigurat acest  serviciu notarial, inclusiv reşedinţele de judeţ  și Bucureştiul, unde erau şase notariate, plus  Notariatul Municipiului București. Scheletul  notariatului de stat a fost cheia reuşitei notariatului  public. Şi încă de la început, categoric,  foștii notari de stat, notarii șefi de judeţe, de  sectoare au pus umărul la dezvoltarea societăţii.  Și cheia succesului, pentru că erau deja  manageri, s-a văzut. Nu la fel de ușor a fost la  executorii judecătoreşti, care, fiind angajaţi la  nivelul instanţelor de judecată managementul  îl făcea președintele judecătoriei ei erau niște  simpli angajaţi, iar dezvoltarea instituţiei a fost  mult mai greoaie, evident.

  Legal Point: O carieră foarte frumoasă — practic  preşedinte al Camerei Bucureşti, apoi vicepreşedinte  al Uniunii —, spuneți-ne câteva lucruri  despre Camera Bucureşti și, poate, lucrurile importante  ale mandatului dumneavoastră.

  Doina Rotaru: Camera Bucureşti rămâne sufletul  meu şi lucrarea de căpătâi, pentru că, venind  la conducerea ei, am putut să-mi realizez  foarte, foarte multe proiecte. În primul rând, informatizarea,  la un alt nivel, a procedurilor succesorale,  dezvoltarea serviciului informatic la procedurile  succesorale, pentru că la nivelul fiecărei  camere se ţine evidenţa procedurilor succesorale,  competenţa fiind determinată de ultimul domiciliu  al defunctului. Un proiect extraordinar, fiind  trimis de către Uniune la un congres la Viena, în  2001, un congres mondial, unde am participat la  secţiunea notarială. Am înţeles importanţa covârșitoare  pentru societatea arhivei şi a serviciului  notarial şi, când m-am întors în ţară, am încercat  să sensibilizez factorii de decizie din Uniune  pentru a cere Ministerului Justiţiei arhiva Notariatului  de Stat. În câţiva ani, toată arhiva Notariatului  de Stat, adică 60 de ani de muncă, a trecut  la notariatele publice, respectiv la camerele  notarilor – și aceasta zic că este cea mai importantă  realizare. Ca preşedinte, am avut posibilitatea  de a lua şi arhiva veche succesorală. La ora actuală,  Camera Bucureşti are o arhivă succesorală  din 1900, la zi, în materie de succesiuni – ceea ce  e un lucru extraordinar. Deci poţi găsi acolo documente  de o importanţă deosebită şi interesante,  valoroase pentru societate. Și sunt în clădirea  din palat, puse la adăpost. Acesta a fost un  proiect foarte mare, foarte greu… Să iei 60 de ani  de arhivă nu-i un lucru ușor. Toate certificatele  de moștenitor și soluțiile în succesiuni, milioane  de soluții, au fost fotografiate digital, iar o cameră  are o bază digitală a tuturor certificatelor de  moștenitor. Serviciul nu putea să rămână numai  la nivel de București și atunci s-au cumpărat sedii  în toate județele, camera având cinci județe –  Teleorman, Ialomița, Călărași, Giurgiu și Ilfov –,  și s-a preluat de la tribunalele județene și de la  judecătorii arhiva, care a fost cantonată, după  inventariere, în sediile cumpărate de către cameră.  În orice caz, Teleormanul a fost campion  pe județ în ce priveşte numărul documentelor  –  au fost fotografiate certificatele de studenții de  la Istorie. Am cumpărat și aparate de fotografiat  digitale – voiam fotografii digitale, și nu scanare,  pentru ca păstrătorii bazei de date să nu poată  modifica informația. Că la scanat mai poți interveni;  pe când așa, fotografia digitală…

  Legal Point: Rămâne ca atare?

  Doina Rotaru: Da. M-am bucurat și de susţinerea  Arhivelor Naţionale — m-am dus cu proiectul,  l-am explicat, mi-am pus toată puterea în a-i  determina să aibă încredere într-un partener…

  Legal Point: Instituţional, până la urmă, și…

  Doina Rotaru: Privat. Dar probabil că din cauza  faptului că judecătoriile erau pline cu arhivele  proprii și nu puteau să gestioneze şi arhiva  Notariatului de Stat. Supărarea pornise de la o  doamnă căreia îi murise o fată de 20 de ani și,  ca s-o poată înmormânta, îi trebuia un referat  de la judecătorie, că nu s-a mai dezbătut succesiunea,  ca să-şi facă actele pentru un loc de  veci. Iar judecătoria nu înţelegea s-o servească.  Intrase în vacanţă… Mă rog, în vacanţă sunt judecătorii,  nu și arhiva. Arhiva nu stă în vacanţă.  Şi, ca atare, săraca femeie, plângând, spunea că  nu e posibil să nu-și îngroape fata în locul de  veci pentru că un funcţionar nu-i dă un referat.  Sau erau oameni disperaţi care, cu luni, ofereau  bani să poată scoate din arhivă o copie după un  contract care le era necesară la o retrocedare  sau la ceva. E adevărat că a venit cam târziu.  Pentru că, probabil că dacă lucrul acesta se  făcea de mai mult timp, nu se mai făceau fel de  fel de falsuri în materie de retrocedări.

  Legal Point: Vă referiți la arhiva electronică?

  Doina Rotaru: Da. Am cam supărat pe unii și  pe alţii, dar nu-i nimic. Mie mi se pare normal  ca notarii să-şi gestioneze propria arhivă şi arhiva  înaintașilor lor. Să-şi caute actele, ele sunt  foarte bine păstrate, iar Arhivele Statului sunt  foarte mulţumite de serviciul respectiv. Acesta  este un lucru extraordinar, pe care l-am putut  realiza, pentru că am convins – erau vreo 400-  500 de notari pe vremea aceea – să iau bani din  cotizaţiile lor ca să pot face lucrurile acestea.  Deci i-am convins. Acum, tinerilor notari li se  pare un lucru firesc; zic că aşa a fost dintotdeauna.  Dar la început a fost foarte greu – să iei mii  de dosare… le-am ţinut şi pe la o școală… Mă rog,  o adevărată aventură.

  Legal Point: Şi o muncă de ani de zile, probabil…

  Doina Rotaru: Nu. Că trebuia foarte rapid făcut.  Lucrul s-a făcut în câteva luni.

  Legal Point: Cu adevărat o realizare.

  Doina Rotaru: Da. Acum, știţi, la ora actuală  am 63 de ani. Pe vremea aceea aveam mai puţin.  Dacă m-ar pune să mai fac o dată, cred că n-aș  mai face. Să iei tone de arhivă…

  Legal Point: Deci ,,O ţară fără arhivă nu are istorie”  (N. Iorga). Foarte interesant…

  Doina Rotaru: După care, mă rog, la Uniune, ca  să-mi ajut colegul și mentorul, am trecut într-un  proiect de automatizare a unor registre.

  Legal Point: În ce an ați venit în conducerea  Uniunii?

  Doina Rotaru: Am cochetat cu Uniunea şi când  eram preşedintele Camerei Bucureşti. Pentru că  reprezentam camera cea mai mare din ţară, o  cameră foarte dezvoltată, şi am spus că eu niciodată  nu mă potolesc. Pentru că eu cred că cheia  succesului instituţiei e dacă nu se oprește. În  momentul în care se vor opri, se vor plafona, iar  alţii ne vor lua locul. Și la Uniune două lucruri  am putut să realizez — era și în programul meu  de activitate la cameră —, să determinăm autorităţile  să ne dea apostila şi supralegalizarea,  şi s-a reuşit până la urmă, în procesul de degrevare  a instanţelor de judecată; şi aceste registre  electronice, foarte necesare activităţii de notar.  În sensul că, folosind aceste registre electronice,  actul notarial e mai puţin vulnerabil. Şi arhiva  preluată tot pentru a întări actul notarial, pentru  că, gândiţi-vă, dacă mie îmi venea cineva cu un  act de vânzare-cumpărare şi eu îl foloseam, iar  actul era fals, cream şi eu un contract care era nul  sau putea fi anulat. Aşa, în momentul în care  oricărui notar i se prezintă un document  —  din ’50, din ’60, din ’70 —, el merge la arhivă, cere  electronic la arhivă să i se arate documentul  original, să vadă dacă are acelaşi cuprins. Pentru  că știţi ce se întâmplă? După Revoluţie a  apărut fenomenul falsului — de la fals de identitate  până la fals de acte, la fals de situaţie, orice  vreţi dumneavoastră, pentru că, mă rog…, acesta  este românul, e inventiv, doreşte să câștige  facil avere, şi atunci oamenii s-au dedat la fel  de fel de lucruri. În momentul în care cineva în  țara asta constata că serviciul notarial era foarte  vulnerabil, putea să-l şi desfiinţeze. Aşa e. ,,Se  poate trăi și fără notari”, ar fi putut spune cineva,  sau ,,Domnule, ce facem cu ăştia, că nu fac decât  prostii?”. Am asistat la o discuţie când se cerea,  de o persoană din Ministerul Justiţiei, câte acte  anulate sunt, ştiţi? Și acesta era un motiv de  îngrijorare pentru noi — câte acte anulate sunt.  Şi acum am vrea să știm şi nu avem posibilitatea.  Noi nu putem să știm câte acte anulate. Pentru  că notariatul de stat era foarte bun, pentru că  actul anulat îţi venea ţie înapoi. Şi tu știai exact  pentru ce ţi-a anulat actul, ce slăbiciuni ai avut  în act. Şi la vânzări, și la moşteniri, în toate  aproape. Pe când acum trebuie să luăm măsuri  în așa fel încât întărirea actului notarial să se  facă prin alţi parametri. Și astea sunt, de exemplu,  aceste registre. Gândiţi-vă, toate procurile  care se fac în România şi de către misiunile  diplomatice sunt în fotocopie, în registru electronic.  În momentul în care dumneavoastră  veniţi cu o procură, eu vă verific dacă într-adevăr  procura e reală. Lucrul acesta e foarte important  pentru notari.

  Legal Point: Și pentru societate, până la urmă.

  Doina Rotaru: Da. Parchetul General de la  Bucureşti, când încă mai eram președinte la  Bucureşti, spunea că, după ce am luat arhiva  după ce s-au făcut aceste registre şi după ce am  obţinut – a obţinut instituţia – posibilitatea de  a intra notarul să verifice buletinul în bazele  de date ale Ministerului de Interne, reclamaţiile de  fals – de persoane, de acte – au scăzut fantastic.

  Legal Point: Cum aţi decis să veniţi către  profesia de notar public?

  Doina Rotaru: A, dintotdeauna. Cred că m-am  născut să devin notar. Deşi tatăl meu a fost procuror  şi eu am vrut să fac … mi-ar fi plăcut foarte  mult să devin și eu procuror…Tatăl meu a fost și  condamnat, a stat și la închisoare… Avea o viziune  altfel decât cea a instanţei – spunea că numai  Dumnezeu ştie adevărul, că un om nu poate…  Era şi perioada comunistă, vă daţi seama, în anul  1980… nu avea rost să intru să fiu nici procuror,  nici judecător şi, ca atare, am dat examen şi  am devenit notar. A zis: „Asta-i o instituţie unde  împarţi şi tu ce are omul de împărţit.” Ei, cum am  intrat în notariat, mi s-a părut că este cea mai  bună alegere a vieţii mele. Iubesc foarte mult  oamenii, sunt foarte miloasă, mi-e milă chiar  şi de ignoranţa celui cu care discut… Pentru că,  la un moment dat, unuia care te enervează poţi  să-i faci foarte uşor rău. Dar imediat mă gândesc,  domnule, stai puţin, că poate și de mine, ajungând  într-o situaţie în care unul ştie meseria aia,  iar eu n-o ştiu, ar putea să-şi bată joc cineva din  cauza faptului că sunt ignorant. Iubesc foarte  mult oamenii și, ca atare, zic eu că am fost un  notar bun. I-am ajutat pe foarte mulţi; şi în perioada  comunistă, şi după comunism. Şi am avut  clienţi din toate domeniile. Ştiţi, pe timpul comunismului  toată lumea lupta să aibă clientelă  politică — pentru că îţi mai dădea câte o aprobare,  să-ţi iei mașină, televizor.. înţelegeţi? Ei,  eu am avut în timpul comunismului vechea  protipendadă a Bucureștiului şi, mă rog, ei nu  prea mai aveau avere, aveau locuri de veci, de  aceea pot să spun că pot să fiu doctor în materie  de locuri de veci. Pentru că atâtea locuri de veci  am împărțit… Iar după Revoluție, cei pe care  i-am servit înainte, și-au recăpătat averi… și am  rămas în relații, cu unii dintre ei mai apropiate  decât cu rudele mele adevărate. Pentru că omul  nu te uită când îi faci un bine sau un serviciu.

  Legal Point: Aşadar, de la data de 14 martie 2013  aţi devenit vicepreședinte al Uniunii, iar de la  1 ianuarie 2018, prim-vicepreședinte.

  Doina Rotaru: Da, și s-a dezvoltat acest serviciu  de registre… Ştiţi, eu n-am fost membră de partid,  iar în notariatul de stat, unde am lucrat 15 ani, am  fost pălmaşă. Am lucrat 11 ani la sectorul 1…

  Legal Point: Probabil că acolo se învaţă cea mai  bună meserie, la bază, nu?

  Doina Rotaru: Da. În vremea aceea, mi se părea  că e cam nedreaptă conducerea cu mine… Nefiind  membru de partid şi la sectorul 1, vă daţi seama…  dar îi trebuia sectorului şi un pălmaş. Și am stat  pălmaș… până la Revoluţie, când ministerul a înţe-  les așa, să facă o mică reformă, să pună ne-membri  de partid notari-şefi. Şi m-au pus, după Revoluţie,  notar-şef la un sector în București, la sectorul 4,  unde m-am întâlnit cu alt notariat decât sectorul  1. Sectorul 1 avea un notariat model; pentru  că nu neapărat serviciul în sine, ci şi autorităţile  cu care lucrai contau, conta foarte mult Primăria.  Pentru că aveai servicii cu care permanent erai  în contact — serviciul de sistematizare, pentru  că obţineai autorizaţii de înstrăinare, serviciul de  autoritate tutelară…, fel de fel de servicii – şi administraţia  sectorului 1 era dintre administraţiile  foarte performante. Chiar secretarul Primăriei —  doamna Berzescu, ulterior a devenit și judecător,  o personalitate, efectiv — cunoştea foarte multă  administraţie. Pentru că știţi ce lipsește cel mai  tare în ţara asta? Administraţia. Avem o administraţie  total deficitară. Fiecare îşi dă cu părerea  şi cu presupusul, ştiţi? Şi cu blocurile astea care  au luat foc acum, tot din cauza administraţiei se  întâmplă. Şi aruncăm vina — că notarul, că n-am  văzut noi… Ce să vadă notarul? Cine emite autorizaţia  de înstrăinare, cine face recepţia lucrării,  acela trebuie să aibă pe conştiinţă oamenii care  au luat foc sau au pierdut toate bunurile. Asta  este. Şi, mă rog, la sectorul 4 era alt specific, administraţia  era foarte slabă, extraordinar de slabă.  În schimb, avea o zestre imobiliară teribilă… La  Fântâni era sectorul 4.

  Legal Point: Existau şi interese foarte mari.

  Doina Rotaru: Enorme. Vă spun, am văzut niște  lucruri nemaiîntâlnite. Lider sindical care nici nu  știa să scrie și să citească…, arăta vai mama lui,  nici nu ştiu dacă era lider sindical, proprietar de  apartament cu cinci camere, cu scară interioară.  Adică… mă rog, ce s-a dorit acolo — că, înainte de  Revoluţie, întâmplător, un director de la ICRAL  mi-a explicat şi mie, şi domnului Mănescu că în  Centrul Civic Ceauşescu voia să mute toate cadrele,  pe blocuri — ministrul, cu directorii ș.a.m.d.  Tot muta în Centrul Civic. Ei, pe vremea aceea,  locuiau în Primăverii și veneau să verifice şi spuneau:  ,,Nu merge chederul ăsta la geam, nu e bună  uşa…”, ca să întârzie, că nu aveau niciun gând să  plece din vile, să se mute în blocuri, că, de fapt, în  blocuri dacă stăteau toţi, se spionau unul pe altul,  nu? De fapt asta era, deci ce s-a dorit la blocurile  alea şi unde s-a ajuns? Că le-au prăduit toţi.  Fiecare…

  Legal Point: Ce s-a schimbat în profesia de notar  după Revoluţie? Sau cum era profesia de notar  înainte de Revoluţie și cum este după Revoluţie?

  Doina Rotaru: Dacă doriţi vreodată, am să vă  spun istoria acestei instituţii, pentru că este fabuloasă.  Ca să vă spun că, de fapt, comuniştii au  făcut un bine, eu recunosc acum, deși n-am fost  membră de partid, iar tatăl meu a suferit politic.  Au emancipat femeia. Pentru că, până la Notariatul  de Stat, nicio femeie n-a putut să fie notar.  Să ştiţi că târziu au devenit şi judecător, şi procuror…  Ar fi foarte interesant să vedeţi cine a început  profesiile astea. Eu caut să aflu care e prima  femeie notar. Dar instituţia a fost foarte bine pusă  la punct, pentru că au avut loc epurările din magistratură,  iar pe judecătorii de mare clasă unde  să-i dea — şi i-au dat la notariat. Iar ei au început  să creeze o practică notarială.

  Legal Point: Deci notariatul era considerat  Cenuşăreasa Justiţiei? Înainte de Revoluție sau  chiar și după Revoluţie?

  Doina Rotaru: Înainte de Revoluţie. Pentru  că el urma să se desfiinţeze. O societate în care  dispărea proprietatea privată, în favoarea proprietăţii  de stat. Proprietatea de stat, la Revoluţie, era  enormă și era teoria că fiecare avem dreptul la  această proprietate, că ne aparţine tuturor. Eram  23 de milioane, se împărţea proprietatea statului,  care era enormă, în 23 de milioane de fracţii.  Adică fiecare om era proprietarul acestui patrimoniu  enorm. Şi mai aveam o proprietate privată,  minimă, pe cale de dispariţie – toată lumea a  uitat. Şi atunci, ce rol mai avea notarul? Ce să facă  notarul?! Mai puţin.

  Legal Point: Practic, urma să se desfiinţeze  încet, încet.

  Doina Rotaru: Da. Să piardă din importanţă,  spre desfiinţare. Fiica mea este notar, iar, când  îi spun că pe vremea aceea n-aveai voie să deţii  două proprietăţi, zice că nu eram sănătoşi la cap.  Noi eram sănătoşi la cap. Două sau mai multe  proprietăţi. Adică erau anumite reguli, stricte,  ale societăţii respective. De aceea vă spun că  arhiva Notariatului de Stat este o bogăţie inestimabilă,  pentru că, citind actele dintr-o anumită  perioadă, îţi dai exact seama ce s-a întâmplat în  societate în perioada respectivă. În actele de vânzare-  cumpărare trebuia să scrie cu ce se ocupă  cumpărătorul; unde lucrează, ce este, să aducă  adeverinţă de serviciu, să vedem de unde are banii,  pentru Legea nr. 18 ş.a.m.d. Acum, să ştiţi că  nu toate lucrurile erau foarte rele. De exemplu,  sincer, de unde avea banii era un lucru foarte bun.

  Legal Point: Care ar fi bun şi astăzi.

  Doina Rotaru: Cred că se doreşte şi astăzi să se  întâmple lucrul acesta. Pentru că, sincer, acum nu  pot să nu recunosc că un notar are suficienţi bani.  Dar niciodată n-aş avea bani să beau o sticlă de  şampanie de 3.000 de euro pe plajă la mare. N-aş  putea. Câştig foarte greu banul. Poate aș avea  bani, dar n-aş putea să fac lucrul acesta. Numai  cel care îl câştigă foarte uşor îl poate arunca.

  Legal Point: Greutăţile din ’90 – ’95 în ce au constat?

  Doina Rotaru: În primul rând că toată lumea  nu mai dorea reguli, au fost abrogate anumite  texte de lege, încercându-se o retrocedare a  proprietăţilor – care, după părerea mea, s-a  făcut foarte prost. Acesta e punctul meu de vedere.  S-a făcut foarte prost retrocedarea proprietăţii  funciare și, pe urmă, imobiliare. Şi terenurile,  şi imobilele, pe Legea nr. 112. Şi a apărut o  ramură pe care n-a învăţat-o nimeni la facultate  – a apărut dreptul comercial, care nu era  obiect de studiu. Deci zeci de generaţii, din  ’46 – ’47, să zicem, până în ’90, n-au învăţat  drept comercial la facultate. Au început să se  formeze societăţile comerciale, până şi taximetriștii  făceau acte de constituire a societăţilor  comerciale. Toată lumea. A fost așa, o  emulație de societăți comerciale. Unii voiau  penitenciare, unii voiau armată, alții voiau să  remaieze ciorapi ș.a.m.d. Și sistemul de stat  notarial era total depășit. Se lucra cu șaseșapte  notari la un sector al Bucureștiului și se  făceau zeci de mii de acte pe lună. Pe urmă au  apărut legile care au permis vânzarea apartamentelor  și, în momentul în care proprietatea  de stat s-a transformat în proprietate privată,  prin vânzarea apartamentelor către chiriași, a  început și vânzarea lor. Pentru că omul, săracul  de el, marea majoritate, nu știa ce înseamnă  proprietatea. Și dacă, să zicem, pe Legea nr. 61  cumpărai un apartament cu un preț de 200 de  dolari – atât costa un apartament de două  camere –, venea altul și spunea: „Uite, îți dau  atâția bani, vinde-mi-l.” Și el, bucuros că ia  atâția bani, îl vindea și rămânea pe stradă.

  Legal Point: Şi din ’95 încoace?

  Doina Rotaru: Au fost și din ’95 încoace  transformări foarte mari. De exemplu, s-a mai  luat din proprietatea de stat, prin retrocedări…  În ’95 a apărut notariatul public.

  Legal Point: Şi, practic, profesia de notar a  devenit profesie juridică liberală?  Doina Rotaru: Cvasiliberală, noi nu suntem  total liberali. Total liberali pot să zic că sunt avocaţii,  noi suntem legaţi ombilical de Ministerul  Justiţiei, lucru care este şi rău, şi bun.  Pe de o parte, e rău că stai să obţii orice de la  Minister; dar, pe de altă parte, este bine pentru că  mai pot fi făcute anumite reglaje, iar numirea în  funcția de notar are o anumită exigenţă. Dar şi în  cadrul notariatului public, mişcându-se societatea,  a trebuit și instituţia să se adapteze în timpul  mersului.

  Legal Point: Care sunt calitățile pe care un  absolvent al facultății de drept trebuie să le aibă  pentru a fi un bun notar?

  Doina Rotaru: Să iubească oamenii. Asta e cel  mai important lucru. Să iubească oamenii și să  aibă tăria şi puterea să refuze mulţi bani dacă  sunt plata unor lucruri nelegale. E un lucru extraordinar.  Vă daţi seama, adică să n-ai din ce trăi,  să ai salariaţi pe care trebuie să-i plătești, să vină  unul să-ţi spună că te umple de bani și tu să-ţi  spui. „Nu, pentru că ceea ce-mi ceri nu-i legal.  Nu îţi fac. Pleacă!”

  Legal Point: Şi cum ajunge un tânăr să capete  aceste principii și această exigenţă?

  Doina Rotaru: Să iubească oamenii depinde  de, ştiu eu, formarea lui ca persoană până la  vârsta respectivă. Iar exigenţa aceasta, mă rog…,  cu multe patimi, când n-ai bani, e foarte dureroasă.

  Legal Point: Practic, din acest punct de vedere,  cred că şi Institutul Notarial are un rol.

  Doina Rotaru: Da, are un rol. Are un rol și de  contact cu specialişti, care ar trebui să fie foarte  corecţi și sinceri şi să le dea toate informaţiile.  Pentru că, ştiţi, unii sunt deformaţi; unii văd numai  bani în meseria noastră şi asta-i cea mai  mare greşeală. Dar trebuie să iubească oamenii, în  primul rând. Pentru că, dacă nu iubești oamenii,  n-ai răbdare cu ei, nu lucrezi tu personal, îi pui  pe un asistent, un secretar să vorbească cu ei…  Sunt lucruri sensibile cu care lucrează notarul.  Ia gândiți-vă la o moștenire, unde sunt fel de fel  de probleme, de viaţă, de suflet. Chiar şi la înstrăinările  imobiliare, să ştiţi că sunt oameni  care, în momentul în care semnează un contract,  plâng. Unii plâng că se despart greu de bunul  respectiv, faţă de care au nişte sentimente, trăiri…

  Legal Point: Face parte din viaţa lui.

  Doina Rotaru: Alţii plâng de bucurie că au  ajuns în situaţia să dobândească un bun pe care  poate şi l-a dorit un înaintaş de-al lor ș.a.m.d.  De-aia vă spun că nu poţi s-o faci așa, ca pe o  simplă registratură  sau, cum aud pe câte unii, notarul  pune ştampile… Nu-i chiar aşa. Trebuie să  ai contactul direct cu persoanele, să vorbești cu  ele, să dialoghezi, nu toată lumea este foarte bine  pregătită şi…, mă rog, asta-i o carenţă. Pot să vă  spun, ca notar de 38 de ani, că poporul român nu  prea are cultură juridică. Nu are. Ne uităm la cetăţenii  italieni, greci, israelieni, germani — domnule,  nu sunt de specialitate juriști, dar au o bază,  ştiu cum să pună problema. Pe când al nostru…,  să vorbeşti cu un intelectual, să-i spui: ,,Dar de ce  n-aţi făcut un testament, n-a făcut soţul/soţia?”  ,,Ce testament? Eu n-am auzit” Şi el e intelectual…  Păi nu se poate să nu fi auzit de testament, să nu  fi citit Balzac… Dar sunt oameni care aşa declară.

  Legal Point: Care sunt satisfacţiile pe care  doamna Doina Rotaru le are exercitând profesia  de notar?

  Doina Rotaru: Eu vreau să vă spun că satisfacţiile,  la vârsta pe care o am, cele mai mari sunt  profesionale. Proiectele mele se văd, se folosesc, le  folosește și urmaşul meu – fiica mea – şi toţi tinerii  care vin în contact… Lor, într-adevăr, li se pare  o chestie normală şi firească. Cred că acestea sunt  cele mai mari satisfacţii. Materiale nu, să ştiţi că  nu fac parte din categoria de notari care s-au ajuns  material. Chiar din contră. N-am avut aşa abilităţi,  probabil că nu m-am gândit foarte tare la mine şi  familia mea, ca material să ajung extraordinar. Am  tot dat, sunt foarte darnică, am dat şi în dreapta,  şi în stânga… Şi nu pot să spun că mi-am creat o  bază… Nu. Dar ceea ce am făcut în profesie cred  că va rămâne şi simt că mulţi colegi mă iubesc  foarte mult şi mă apreciază. Şi acesta este un lucru  foarte important, când cineva te apreciază  sau când am clienţi care vin și-mi spun: ,,Doamnă,  mă rog de sănătatea dumneavoastră!” — acesta-i  un lucru mai important decât dacă ţi-ar lăsa bani  în casierie. Pentru că mulţumirea e un lucru extraordinar.  Mă rog, sunt cam depăşită de vremurile  actuale. Nu sunt un om al vremurilor actuale.

  Legal Point: Cum se vede, din perspectiva  dumneavoastră viitorul profesiei ?

  Doina Rotaru: Trebuie continuată modernizarea  şi dezvoltarea instituţiei. Adică ce s-a făcut până acum nu e suficient. Permanent trebuie  descoperite de către gânditorii instituţiei fel de  fel de lucruri pe care trebuie să le facă. Mă uit în  străinătate, la colegii notari din alte țări. Pentru  că, de fapt, notarii, când merg în străinătate, ar  trebui să meargă în scop de „spionaj”. În sensul  bun. Să mergi acolo, să vezi cum e acolo… pentru  că, acum sincer vorbind, nu ne putem noi compara  cu notariatul francez, care e de atâtea zeci  de ani, fără sincope, fără notariat de stat ş.a.m.d.  Când te duci acolo, trebuie să fii avid de a lua pe  retină tot ce fac ei bun și poate fi adaptat în ţară  la noi. Adică multe lucruri nu sunt concepţie pur  românească. Nu, sunt aduse din străinătate, dar  adaptate pentru nevoile noastre. Şi sunt lucruri  extraordinar de bune. Poate în unele domenii  suntem mai avansaţi decât unii care au tradiţie  şi vechime. Acum câţiva ani a venit o delegaţie  a Notariatului Chinez, cu care avem o relaţie extraordinară,  să viziteze câteva ţări — chinezul întotdeauna  orientat din estul Europei — deci ştia  la cine vine —, să le vadă gradul de dezvoltare și  să li se prezinte instituţia. A vizitat instituţia, a  vizitat birouri notariale. Era chiar o delegaţie la  nivel foarte înalt, cu factori de decizie… Și seara  am mers la restaurant, la masă, cu ei şi m-au întrebat:  ,,Cum de atât de repede, de la notariatul de  stat, v-aţi dezvoltat? De ce? Care-i cheia succesului?”  Acum, nu știu dacă le-a convenit, dar eu  cred că s-a dezvoltat pentru că absolut toţi, din  notari de stat, am devenit notari publici; că primii  conducători au fost foştii notari de stat şi au  fost greutăţile de la notariatul de stat — n-aveam  scaune, n-aveam birouri… Eram cenușăreasa  justiţiei… și atunci toţi am dorit: ,,Domnule, trebuie  să facem ceva, să promovăm…”Asta este una.  Şi a doua a fost gândirea ca fiecare notar să dea  bani. Că, dacă nu era putere economică, n-aveai  cum să realizezi tot. Şi de aceea oamenii au avut  încredere în conducătorii lor, că banii cu care au  cotizat se vor întoarce înapoi, prin servicii, tot la  ei. Ei au dat bani la Cameră, Camera a cumpărat,  a luat arhivele de la Notariatul de Stat, ei pot să  vadă documentele de la Notariatul de Stat gratis,  de la arhive… Adică s-au întors serviciile către ei.  Dar, într-un fel, şi către cetăţeni. Dar cetăţenii nu  cunosc efortul.

  Legal Point: Vă mulţumesc, doamnă Rotaru,  pentru această discuţie, sper să fim împreună —  şi cu domnul preşedinte Mănescu, şi cu ceilalţi  conducători ai profesiilor juridice — la Gala  Legal Point, unde să ne adresaţi mesajul dumneavoastră.

  Doina Rotaru: Mulţumim şi noi foarte mult  pentru intenţia de a ne asculta.