Mărturisesc că sunt neplăcut surprins de superficialitatea și lejeritatea cu care diverși formatori de opinie se pronunță în spațiul public în favoarea unui nou „drept” al cetățeanului – dreptul la comoditate și confort (!!!) care, din punctul lor de vedere, este superior dreptului la siguranță juridică.

În contextul pandemic actual, o serie de politicieni de toate culorile, jurnaliști și așa-ziși „experți” mai mult sau mai puțin alfabetizați în domeniul științelor juridice, cărora li se alătură promotorii unor interese de afaceri cu ramificații globale, promovează gălăgios și cu încăpățânare sintagma „…din confortul propriei case”. Nu aș avea nimic de comentat, dacă inserarea cvasipermanentă, obsedantă de-a dreptul a acestui laitmotiv în mijloacele de informare în masă s-ar limita la promovarea plății online a taxelor și impozitelor, a operațiunilor bancare de la distanță, a reînnoirii polițelor RCA, a shopping-ului și decontărilor prin internet etc. Debirocratizarea și simplificarea relațiilor cetățenilor cu administrația publică, cu băncile, cu furnizorii de utilități și cu cei de servicii și mărfuri reprezintă un marker al apartenenței unei societăți la civilizația tehnologică a secolului XXI. Timpul personal al fiecăruia dintre noi – cea mai importantă și, din păcate, singura resursă neregenerabilă – dobândește valențe superioare odată scurtcircuitat modelul de organizare bine cunoscut nouă, românilor, bazat pe „stagiatura” pe viață la nenumărate cozi la ghișee, tejghele, și tarabe. La rândul lor, costurile financiare evoluează proporțional cu costurile de timp, scăzând. Așadar, câștig pe toată linia.

Am însă de obiectat atunci când refrenul „…din confortul propriei case” este îngânat fără discernământ și în necunoaștere de cauză cu referire la rolul și specificul activității notariale.

Înainte de a-mi argumenta opinia, fac o paranteză necesară corectei înțelegeri a mesajului meu: digitalizarea profesiei, adoptarea în activitatea birourilor notariale a unor instrumente de lucru bazate pe noile tehnologii, testarea conceptului „servicii notariale de la distanță”, participarea activă a notarilor la conformarea dreptului digital – toate acestea sunt o realitate în curs de concretizare în activitatea notariatului român. Suntem printre cele mai digitalizate profesii juridice din țară și printre primele din constelația notariatelor europene care a înțeles utilitatea și necesitatea deschiderii către era digitală, acționând în consecință. Ne-am asumat și ne asumăm un evantai larg de riscuri, deloc simplu de gestionat. Notariatul român finanțează integral, din surse proprii, digitalizarea profesiei, iar costurile sunt notabile. Vorbim despre un important risc financiar, care vine la pachet cu riscuri legate de securitatea rețelelor telematice, cu riscuri de natură instituțională, cu riscuri conjuncturale și, nu în ultimul rând, cu riscuri la adresa capitalului de încredere de care profesia se bucură în relația cu cetățenii, mediul de afaceri și autoritățile publice.

Suntem partenerii naturali ai statului în garantarea legalității și siguranței circuitelor economice și juridice, asigurând interesul public în chestiuni care implică legalitatea, siguranța și ordinea publică. Suntem partenerii loiali ai cetățenilor și mediului de afaceri, creatori și trezorieri ai titlurilor de legitimitate formală sigură a resurselor, garanți ai circulației în siguranță a acestora. Nu în ultimul rând, suntem o prezență necesară și asiguratorie în realizarea păcii sociale.

Tocmai din perspectiva necesității prezervării capitalului de încredere care consacră notariatul ca garant al contractului social, obiectez ferm față de aruncarea în derizoriu a serviciilor notariale de către acei promotori ai digitalizării care își imaginează că rolul terțului de încredere se sfârșește acolo unde începe blockchain-ul; că succesiunile, adopțiile, consfințirea drepturilor de proprietate etc. pot fi bagatelizate, desacralizate și expuse riscurilor intrinseci ale rețelelor telematice în numele „înaltului” principiu al nesupunerii la niciun efort, nici măcar de natură intelectuală, al beneficiarilor serviciilor notariale.

De altfel, experiența mea profesională și de viață îmi dă certitudinea că „idealul” obținerii autentificării de-a valma, online, a testamentelor, actelor de studii, procurilor sau divorțurilor de pe „…canapeaua de acasă”, excluzând prezența fizică în biroul notarial, nu aparține majorității. Intuiția îmi spune că transformarea forțată și otova în direcția digitalizării cu orice preț poate provoca îngrijorare persoanelor care asociază serviciile notariale cu climatul de încredere oferit de contactul direct cu notarul public. Mai grav, poate inhiba dorința de a conferi legalitate unor fapte și înțelegeri între oameni, compromițând astfel pacea socială.

Totodată, fetișizarea justiției înfăptuite via internet – în cazul nostru a justiției preventive – poate afecta grav accesul liber, egal și nediscriminatoriu la actul de justiție, drept constituțional fundamental al fiecăruia dintre noi. Să nu uităm că doar o minoritate dintre concetățenii noștri au acces și obișnuință a folosirii noilor tehnologii în viața de zi cu zi. Și nu, nu pentru că suntem o societate înapoiată și rurală există această stare de fapt, ci pentru că veniturile majorității dictează accesul la tehnologie. Sărăcia triază nemilos numărul celor care integrează noile tehnologii în cotidian, mai puțin contând nivelul de educație și disponibilitatea de adaptare la nou.

Așadar, ținând cont de limitările mai sus detaliate, mă declar adversarul comodității prost înțelese și manipulativ servită publicului larg în detrimentul indispensabilei intermedieri a actului notarial. Ceea ce preocupă clienții notariatelor este, cu prioritate, confidențialitatea și siguranța procedurilor, mai ales în situații personale, de viață și de moarte. Avem obligația de a nu îi dezamăgi.