Cu ani în urmă
apărea la Atena un masiv volum de erudită cercetare în sfera dreptului vechi,
volum în care atât subiectul, cât și contribuția românească sunt hotărâtoare.
Aparent titlul cărții, în franceză și greacă, spune prea puțin celui ce nu este
cât de cât familiarizat cu istoria culturală a veacului al XVIII-lea: „Nomicon
Procheiron”
Balansând între extreme, trecând radical de la etapa
dereglementării periculoase la una a reglementării legislative execesive și
păguboase, desființând respectul față de instituții sau ierarhii și adoptând
negarea agresivă a acestora, renunțând la valorizarea experienței și optând
pentru evitarea ei programatică, societatea românească confirmă „teoria
pendulului” și își testează costisitor limitele.
Încercând să evit un comentariu
În această
perioadă de urgență sanitară provocată de pandemia de COVID-19, în care știrile
despre lupta medicilor români cu virusul nu contenesc să apară, un spital mi-a
atras atenția în mod special – Spitalul „Dr. Eugen Nicoară” din Reghin. Pe parcursul
cercetărilor mele legate de istoria notariatului public din perioada
interbelică întâlnisem numele medicului reghinean
Scurte
considerații introductive
Procesul lui Isus,
poate cel mai cunoscut proces din istoria umanității, este şi cea mai vădită
eroare judiciară a tuturor timpurilor. „Prototipul însuși al condamnatului
nevinovat”[1]
generează din această perspectivă o temă de analiză aprofundată şi dezbatere
atât pentru teologi, istorici sau analiști ai fenomenului religios, cât şi pentru
juriștii preocupați de identificarea
Actele notariale
reprezintă, în aceeași măsură, viață și istorie. Create de cei care au avut
posibilitatea să călătorească, pas cu pas, în inima proiectelor, frământărilor,
succeselor sau a dorințelor împlinite sau neatinse vreodată a milioane de
semeni, consemnând complexitatea relațiilor dintre membrii unor familii,
prieteniile și animozitățile, faptele remarcabile, dar și măruntele crâmpeie
din viața oamenilor
În luna noiembrie a
acestui an, corpul profesional notarial sărbătorește un sfert de secol de
activitate, de la (re)înființarea notariatului public în România, stabilită
prin Legea notarilor publici și a activității notariale[1]
și demarată, în fapt, la 17 noiembrie 1995. La peste 120 de ani de la
înființarea notariatului public în Bucovina și Transilvania, poate
Portretul
profesional
al lui Mihail Bejan,
notar din Lugoj
Partea a II-a
(continuare din numărul trecut)
Bejan a contribuit la dezvoltarea instituției
notariatului public și prin traducerea în limba română a broșurii informative
despre rolul notarilor scrise de Dimitrie Bonciu, broșură intitulată Învățătură
pentru poporul român despre legea adusă în privința notarilor publici regești,
despre foloasele și întrebuințarea ei (în
Mihail Bejan a fost o personalitate marcantă
a celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. Integrat în societatea
notarială maghiară și în comunitatea română din Transilvania și-a investit
energia și talentul atât în domeniul profesional juridic, cât și în cel social
și politic, în beneficiul comunității sale apropiate din Banat și orașul
Caravanele cu
mărfuri, armatele războinice, călătorii străini, transhumanța, numeroase alte
deplasări de populație au fost câțiva dintre factorii care au făcut ca
epidemii, generate de boli contagioase grave, să se răspândească de-a lungul
timpului în spațiul românesc și să genereze moarte, foamete, spaimă, suferințe,
disperare și chiar să schimbe cursul istoriei.
Așezarea Țărilor
Române pe marile rute
Publicațiile
notariale au scris unele dintre cele mai strălucite pagini din istoria
notariatului public românesc și reprezintă uneori mărturii unice ale vremurilor
trecute, care dau seamă de stări de lucruri cu ecouri și în prezent. Adresându-se
la început contemporanilor, ca sursă de informare, sunt azi depozitarele
gândurilor și ale faptelor înaintașilor și, tocmai de aceea,