Călătorind printre procuri

aug. 23, 2022

REZUMAT

În planul practicii notariale, circulația internațională a persoanelor va determina în multe situații folosirea unor înscrisuri juridice provenind din alte țări. Predominante sunt mandatele acordate pentru a fi folosite în procedura autentificării (de regulă, în acte de dispoziție având ca obiect bunuri imobile), cuprinse în înscrisuri emanând de la agenți instrumentatori străini. Astfel, notarul public are misiunea de a aprecia dacă forma unui astfel de mandat este potrivită, dacă întrunește condițiile pentru a servi la întocmirea actelor notariale autentice solicitate prin emiterea sa. Urmând principiul simetriei și respectând cerințele legale edictate, notarul public va analiza dacă procedura aplicată unui un mandat emis în străinătate conține constatările personale ale agentului privind stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului. Reținem că, în calificarea unei astfel de proceduri ca fiind conformă sau nu cerințelor interne, un rol important nu are denumirea procedurii în sine, ci conținutul acesteia, „fondul formei”. Putem constata că există multe forme echivalente calitativ cu ceea ce definim în legislația română ca înscris autentic, în aliniament, totodată, și cu înțelesul pe care Notariatul latin îl acordă acestei forme procedurale notariale – anume că agentul a identificat partea și s-a asigurat de calitatea sa (dacă este reprezentantul unei alte persoane), a consiliat-o cu privire la efectele juridice sau i-a explicat legea, i-a citit sau i-a dat sa citească actul, s-a asigurat că este în cunoștință de cauză („a înțeles”, cum este exprimarea în legea noastră), iar în final actul a fost semnat în fața notarului, faptul semnării lui atestând, de fapt, îndeplinirea celor de mai sus.

CUVINTE-CHEIE

principiul simetriei, forma solemnă, constatări personale, consimțământ, echivalarea formei

În cursul activității practicate, am realizat că nu puține au fost situațiile în care am primit solicitări de a autentifica acte notariale având la bază mandate acordate în afara României. Fie motivat de faptul că există membri ai familiei care locuiesc în străinătate sau de faptul că persoanele care exercită conducerea unor persoane juridice locuiesc în alte state, fie, mai nou, pornind de la restricțiile pandemice de circulație a persoanelor, întocmirea unor mandate în străinătate spre a rezolva interesele[1] mandaților în țară a crescut și, având în vedere realitățile lumii noastre, devine un nou firesc.

Precum fiecare dintre noi, m-am aflat în situația de a evalua dacă mandatul conținut într-un înscris emis în altă țară îndeplinea rigorile necesare pentru a fi folosit în România în cadrul procedurii de autentificare solicitate de parte.

Principiul simetriei formelor

Unul dintre principiile esenţiale care guvernează dreptul civil este principiul simetriei actelor juridice, cunoscut şi sub denumirea de principiul simetriei formelor.

Conform art. 1.234 C. civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusă condiţiilor de formă cerute de lege pentru încheierea sa. Se instituie o regulă generală cu privire la necesitatea respectării principiului simetriei sub aspectul formalismului în privinţa încheierii şi modificării oricărui contract. Regula simetriei reprezintă una dintre consecinţele principiului forţei obligatorii (consacrat prin art. 1.270 C. civ.)[2], însemnând că formarea contractului și modificarea sa se realizează prin acelaşi mecanism, prin voinţa concordantă a părţilor[3].

Aplicația acestui principiu cu mare pondere în activitatea notarială este cea care privește actele notariale încheiate prin reprezentant.

În art. 1.301 C. civ., intitulat „Forma împuternicirii”, este reglementat acest principiu cu caracter general și se prevede că împuternicirea nu produce efecte decât dacă este dată cu respectarea formelor cerute de lege pentru încheierea valabilă a contractului pe care reprezentantul urmează să îl încheie.

Apoi, în titlul IX, „Diferite contracte speciale”, în cadrul reglementării contractului de mandat, art. 2.013 C. civ., intitulat „Forma mandatului”, stipulează prin alin. (2) că mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă prin lege nu se prevede altfel[4].

Sancțiunea aplicabilă actului însuși este cea prevăzută de art. 1.242 C. civ., respectiv că este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă. Astfel, lipsa formei înseamnă lipsa consimțământului la încheierea actului prin mandatar.

Cum este definit actul autentic?

În vechiul Cod civil, art. 1.171 prevedea că actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnităţile cerute de lege de un funcţionar public, care are drept de a funcţiona în locul unde actul s-a făcut, textul având ca inspirație Codul civil francez. În actualul Cod civil nu există o definiție a actului autentic, deși se menţionează necesitatea înscrisului autentic, sub aspectul valabilităţii raportului juridic (de exemplu, la contractul de donație, contractul de ipotecă imobiliară, declarația de neacceptare sau renunțare la succesiune), prin trimitere la această noțiune în mai multe articole.

În Codul de procedură civilă, în cadrul subsecțiunii „Probele”, în art. 269 – 271 se reglementează și se definește actul autentic ca mijloc de probă:

„Înscrisul autentic. Noţiune

Art. 269. – (1) Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică[5], în forma şi condiţiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data înscrisului.

(2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi căruia legea îi conferă acest caracter.”

Referirea la condiţiile legii trimite la textele legale care stabilesc atribuţiile ce revin agentului instrumentator, în vederea autentificării înscrisului. Pentru notarul public trimiterea pe care o face alin. (1) al art. 269 C. proc. civ. la forma şi condiţiile stabilite de lege este la legea specială a notarilor publici.

În Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale (LNP), se reiau în secțiunea dedicată autentificării elementele menționate în legea generală cu privire la autenticitatea înscrisului.

Articolul 90 LNP:

„(1) Înscrisul autentic notarial este cel întocmit[6] sau, după caz, primit și autentificat de către notarul public ori de către personalul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare, în forma și în condițiile stabilite prin prezenta lege.

(2) Autentificarea înscrisului se face cu respectarea următoarei proceduri:

a) stabilirea identității părților în condițiile art. 85[7];

b) exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținutul actului;

c) semnătura acestora și data înscrisului.”

Articolul 91 alin. (2) LNP:

„Părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, cu excepțiile prevăzute de lege. În această situație, notarul public este obligat să verifice în Registrul național notarial de evidență a procurilor și revocărilor acestora, iar în cazul constatării revocării acesteia va respinge cererea de autentificare[8].”

Pentru luarea consimțământului[9], după citirea actului, notarul public va întreba părțile dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse în act exprimă voința lor, conform art. 92 din lege. Exteriorizarea consimțământului se materializează prin semnătură[10].

Prin faptul că părțile „au înțeles” putem înțelege un rol activ al notarului, de a discuta cu și de a sfătui semnatarii, de a le aduce la cunoștință și de a le explica prevederile legale incidente și efectele juridice care se nasc, de a-i întreba dacă exprimările din act sunt clare și coincid cu intenția avută. După ce părțile au fost astfel informate și au fost eliminate orice îndoieli, semnarea înscrisului de către părți și notar consfințește îndeplinirea procedurii.

Articolul 99 LNP:

„Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancțiunea anulării, pe lângă datele prevăzute la art. 84, și următoarele mențiuni:

a) constatarea că s-a luat consimțământul părților;

b) constatarea că înscrisul a fost semnat în fața notarului de toți cei ținuți să îl semneze. Mențiunea notarului public că una dintre părți nu a putut semna ține loc de semnătură pentru aceasta;

c) dispoziția de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele: «Se declară autentic prezentul înscris».”

Actul autentic notarial în România primește forma autentică prin încheierea de autentificare. Notarul atestă îndeplinirea procedurii prin semnarea încheierii de autentificare. În alte țări procedura poate fi diferită, în sensul că înscrisul poate conține constatări personale ale notarului și în cuprinsul său, nu doar la final.

Sintetizând cele cuprinse în legea generală și în legea specială, reținem că un înscris autentic este cel care provine de la autoritatea ori persoana autorizată conform legii să îl emită și care conține constatările personale ale emitentului privind identitatea, consimțământul și semnătura solicitantului, precum și data înscrisului. Denumirea înscrisului nu este importantă pentru calificarea sa. Dacă un mandat emis în străinătate îndeplinește criteriile reținute de legea română, atunci notarul român care îl primește va putea aprecia folosirea sa în procedura autentificării ca fiind adecvată după ce a verificat prin prisma cerințelor de mai sus conținutul procedurii aplicate înscrisului care conține mandatul.

Puterea probantă a înscrisului autentic

Articolul 100 LNP:

„(1) Înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii[11].

(2) Reprezintă constatări personale ale notarului cele făcute prin propriile simțuri:

a) faptul prezentării părților și a tuturor persoanelor participante la procedura de autentificare, precum și identificarea acestora;

b) locul și data încheierii actului;

c) exteriorizarea consimțământului.

(3) Declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic notarial fac dovada, până la proba contrară, atât între părți, cât și față de oricare alte persoane.”

Legea notarilor clarifică care sunt constatările personale făcute de cel care autentifică înscrisul și față de care înscrisul face dovadă până la declararea sa ca fals. Se spune că al său conținut este „nediscutabil, ca opus al înscrisului fals”. Importantă este și opozabilitatea erga omnes. În vechiul Cod civil se statua că înscrisul autentic are deplină credință în privința oricărei alte persoane despre dispozițiile și convențiile pe care le consacră, astfel că terții nu pot ignora existența drepturilor și obligațiilor părților contractante[12]

Semnătura părții pe un înscris autentic va face dovada, până la înscrierea în fals, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia[13] .

O formă autentică sau o formă echivalentă ca act autentic (denumirea înscrisului nefiind esențială) emanând din alt stat, cel puțin astfel cum este înțeleasă în Notariatul Latin, presupune că la semnarea înscrisului notarul/agentul instrumentator a exercitat un rol activ. Înseamnă că agentul a identificat partea și s-a asigurat de calitatea sa (dacă este reprezentantul unei alte persoane), a consiliat-o cu privire la efectele juridice sau i-a explicat legea, i-a citit sau i-a dat sa citească actul, s-a asigurat că este în cunoștință de cauză („a înțeles”, cum este exprimarea în legea noastră), iar în final actul a fost semnat în fața notarului, faptul semnării lui atestând de fapt îndeplinirea celor de mai sus. O simplă certificare a prezenței, identității și semnăturii unei persoane nu poate avea o valoare echivalentă.

În situațiile în care se prezintă un mandat străin, principiul simetriei va fi aplicat sub aspect calitativ, plecând de la ceea ce înseamnă „a autentifica”.

De exemplu, în Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate, conform art. 4 pct. 3, „act autentic” înseamnă:

„(a) un act întocmit sau înregistrat în mod formal ca act autentic și a cărui autenticitate:

(i) se referă la semnătura și conținutul actului autentic și

(ii) a fost stabilită de către o autoritate publică sau orice autoritate împuternicită în acest sens de către statul membru de origine; […]”

Între forma obligatorie și cea aleasă

În privinţa unor contracte, cum este cazul contractelor de donaţie [art. 1.011 alin. (1) NCC] şi al celor prin care se constituie ipoteci imobiliare [art. 2.378 alin. (1) NCC], legea prevede expres că trebuie încheiate în formă autentică ad validitatem. Și părțile pot ridica prin voința lor forma unui act juridic care, potrivit legii, nu este solemn, la rangul de condiție esențială[14]. Astfel, se pot autentifica la cerere și acele înscrisuri pentru care legea nu prevede această formă (cum se cere, de exemplu, pentru contracte de locațiune, comodat, împrumut, vânzare auto, acte constitutive fără a se aduce aport în natură etc.). De aici am observat o contrariere a persoanelor care au pus în discuție necesitatea mandatului autentic dacă legea nu cere forma autentică (pentru validitatea actului).

Am găsit că este important de a le explica solicitanților că nu există distincție între puterea înscrisului autentic ad validitatem si a unui înscris pentru care părțile optează să fie autentificat. Chiar dacă pentru acesta din urmă nu este obligatorie forma autentică, pentru că mențiunea din art. 91 alin. (2) nu distinge, consider că forma autentică a mandatului sau o formă apreciată de notarul român ca fiind echivalentă substanțial (pentru cel emis în străinătate) va trebui respectată și în lipsa impunerii formei solemne prin lege, dacă părțile aleg autentificarea. Procedura autentificării și efectele sale sunt aceleași indiferent dacă forma este una impusă de lege sau voluntară. În plus, actele autentice care constată creanțe certe, lichide și exigibile beneficiază de un atribut important, acela că îmbracă și haina titlului executoriu, în condițiile legii.

Art. 91 alin. (2) stabilește regula, trimițând și la excepții, cu condiția ca acestea să fie legale. Excepțiile vor fi de strictă interpretare și trebuie să rezulte în mod expres din lege [de exemplu, art. 2.378 alin. (2) C. civ. prevede că ipoteca asupra bunurilor unei persoane juridice poate fi consimţită în virtutea puterilor conferite în urma deliberărilor sau a împuternicirilor întocmite sub semnătură privată, în conformitate cu regulile din actul constitutiv privitoare la reprezentare].

Reglementarea din dreptul internațional privat

Art. 2.639 C. civ.:

„Legea aplicabilă condiţiilor de formă

(1) Condiţiile de formă ale unui act juridic sunt stabilite de legea care îi cârmuieşte fondul.

(2) Actul se consideră totuşi valabil din punctul de vedere al formei, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de una dintre legile următoare:

a) legea locului unde a fost întocmit;

b) legea cetăţeniei sau legea reşedinţei obişnuite a persoanei care l-a consimţit;

c) legea aplicabilă potrivit dreptului internaţional privat al autorităţii care examinează validitatea actului juridic.

(3) În cazul în care legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic impune, sub sancţiunea nulităţii, o anumită formă solemnă, nicio altă lege dintre cele menţionate la alin. (2) nu poate să înlăture această cerinţă, indiferent de locul întocmirii actului.”

Din alin. (1) al textului rezultă clar că forma urmează fondul. Apoi, prin alternativele cuprinse în alin. (2) s-au creat diferențe de interpretare. În alin. (3) se elimină îndoielile când însăși legea impune forma solemnă[15]. Aș spune că și în lipsa acestei obligativități a formei, cât timp părțile vor să primească un înscris autentic, trebuie respectat sub aspect substanțial principiul simetriei (în sensul echivalenței ca înscris autentic) în ceea ce privește mandatul acordat pentru încheierea unui act autentic în România, iar norma specială privind reprezentarea părților în fața notarului cuprinsă în art. 91 alin. (2) din Legea nr. 36/1995 nu face o distincție.

Așadar, atunci când ne gândim la ce este înscrisul autentic, următoarele elemente (constatări personale) ar trebui să le regăsim și în înscrisurile conținând mandate care emană de la autorități, funcționari sau profesioniști de peste granițe, indiferent de denumirea pe care o poartă înscrisul:

identificarea părții (aș spune și stabilirea calității semnatarului, după caz);
exprimarea consimțământului părții prin citirea actului și aprobarea conținutului;
semnătura părții ca mijloc de exteriorizare a voinței (consimțământului);
data (certă a) înscrisului.

Aceste cerințe definite în legea noastră națională pot fi respectate, chiar dacă o altă lege națională nu are o reglementare expresă a autentificării, cât timp autoritatea emitentă a exercitat asupra conținutului înscrisului și asupra consimțământului persoanei o verificare echivalentă, iar aceste elemente au fost redate în act.

Mai departe, am apreciat utilă redarea conținutului procedurii întocmite pentru câteva procuri instrumentate în alte țări, pe care le-am întâlnit în activitate, în ideea de a servi ca reper în analizarea și deslușirea unor spețe având în componență mandate din străinătate. Mă voi referi la acte emise de notari/agenți instrumentatori din țări cu sisteme de drept latin – situația notarilor de common law (de exemplu, notary public din SUA sau Marea Britanie) fiind destul de cunoscută, în sensul că în sfera atribuțiilor nu se regăsește, cel puțin oficial, autentificarea înscrisurilor.

În Ungaria:

_____________________________________________________________________________

Notar public _______________

Sediu _____________________

Dosar nr. __________________

Copie certificată

ACT NOTARIAL

Întocmit de subsemnatul, _________________, notar de drept civil numit în Budapesta, s-a prezentat în calitate de client:

_____________________, a cărui identitate a fost verificată în baza cărții de identitate _____________ și a cărui adresă a fost verificată cu cartea de domiciliu _______________.

Clientul a luat la cunoștință avertismentul notarului de drept civil despre dispozițiile privind reglementarea verificării on-line a datelor cu caracter personal. Notarul de drept civil a informat în mod corespunzător și prealabil partea afectată de procedura de control a identității, despre scopul și metoda acesteia și datele cu caracter personal distribuite de parte. Notarul de drept civil instrumentator îl informează prin prezenta pe Client că verificarea datelor sale cu caracter personal într-o bază de date on-line a avut loc anterior încheierii prezentului act notarial.

Subsemnatul, ______________, Client, declar prin prezenta că dețin capacitate juridică deplină, nu fac obiectul niciunei custodii legale depline sau parțiale care să îmi restrângă capacitatea juridică și pot face declarații care să fie incluse în prezentul act notarial, nu sunt limitat sau împiedicat în acest act prin nicio dispoziție legală, prin decizia unei autorități publice sau prin contract.

După ce eu, subsemnatul, Notar de drept civil, am constatat respectiva capacitate legală deplină a Clientului, dreptul său de dispoziție, capacitatea de exprimare a declarațiilor care vor fi incluse în prezentul act notarial și, în plus, intențiile adevărate ale Clientului, acesta mi-a solicitat să întocmesc un act notarial, redactat de mine pe baza variantei preliminare a actului care mi-a fost pusă la dispoziție în prealabil de către Client prin mijloace electronice, următoarea:

PROCURĂ SPECIALĂ

–––––––––––––––conținut–––––––––––––––––-

CLAUZĂ GENERALĂ LA ACTUL NOTARIAL

Clientul, în calitate de Mandant, a luat act în mod corespunzător de informațiile furnizate de către Notarul de drept civil instrumentator, conform cărora acțiunile și declarațiile Împuterniciților săi realizate și date în baza prezentei Procuri speciale vor genera drepturi și obligații în mod direct mandantului.

Subsemnatul, în calitate de Mandant, declar prin prezenta că dreptul de reprezentare al împuterniciților în baza prezentei Procuri speciale se va extinde pentru realizarea fiecărei acțiuni și întocmirea fiecărei declarații legale necesare, după caz, pentru atingerea obiectivului instituirii dreptului respectiv de reprezentare.

Subsemnatul, în calitate de Mandant, declar prin prezent că Procura specială inclusă în prezentul act notarial include o dată fixă de expirare, prin urmare va fi valabilă și în vigoare până la data de _____________ sau până la revocarea acesteia înainte de această dată.

Subsemnatul, în calitate de Client, declar că prezenta Procură specială a fost întocmită cu intenția de a fi utilizată ca instrument juridic în conformitate cu legislația din România. Subsemnatul, în calitate de Client, am luat notă în mod corespunzător de avertismentul Notarului de drept civil instrumentator că acesta exclude în mod expres orice formă de răspundere profesională sau materială pentru orice fel de inexactitate din prezentul act notarial ca instrument juridic în conformitate cu legislația din România sau pentru orice fel de neconformitate cu aceasta, rezultând din lipsa cunoașterii sistemului juridic din România. Prezentul act notarial este întocmit în conformitate cu dispozițiile aplicabile ale legislației din Ungaria.

––––––- prevederi privind gestionarea datelor cu caracter personal–––––-

Copiile certificate ale prezentului act notarial pot fi predate Mandantului sau Împuterniciților în mod nelimitat, în conformitate cu regulamentele aferente.

Clientul a luat la cunoștință informațiile furnizate de Notarul de drept civil în legătură cu eventualele consecințe penale ale falsificării unui document public, în plus, despre prevederile relevante din Kjtv. cu privire la competența Notarului de drept civil și, de asemenea, a declarat că nici nu a instituit aceeași procedură pentru întocmirea actului notarial cu privire la același obiect în fața altui Notar de drept civil, nici nu există alte proceduri în curs pentru întocmirea actului notarial cu privire la același obiect. Clientul a declarat că respectivul conținut al prezentului act notarial respectă pe deplin intențiile sale juridice, prin urmare, prin semnarea prezentului act notarial va considera prezenta procedură ca fiind finalizată.

După ce eu, subsemnatul, Notar de drept civil, am constatat capacitatea legală a Clientului și adevăratele sale intenții, l-am informat pe Client despre esența și consecințele legale ale declarațiilor legale incluse în prezentul act notarial, am întocmit prezentul act notarial și i l-am citit cu voce tare Clientului și am sintetizat conținutul și consecințele juridice. Acesta declară că a avut loc citirea actului notarial și declară că a luat la cunoștință în mod corespunzător conținutul acestuia, care respectă pe deplin intențiile sale, și l-a semnat în fața mea, subsemnatul, Notar de drept civil. Citirea a început la ora ____ și s-a încheiat la ora ____ .

Datat la Budapesta, astăzi ____ (ziua), ________ (luna), ______ (anul).

Semnătură Mandant (Client) Semnătură Notar

În Spania :

___________________________________________________________________________

HÂRTIE EXCLUSIV PENTRU DOCUMENTE NOTARIALE

Timbru de Stat

Ștampila notarului

Semnătura notarului

PROCURĂ ACORDATĂ DE _________________ (numele mandantului)

NUMĂRUL ___________________ (scris în litere)

În Madrid, la data de _______________ (scris în litere).

În fața mea, _________________________, notar al Ilustrului Colegiu din această capitală, cu reședința în acest oraș,

SE PREZINTĂ

_____________________ (Mandantul și identificarea)

Intervine în nume și drept propriu.

Identific persoana prezentă aici prin intermediul articolului 23 din Legea organică a notariatului. Consider că are capacitatea legală necesară de a formaliza prezenta PROCURĂ și, pentru aceasta

DISPUNE

Acordă PROCURĂ în favoarea ____________ (menționarea Mandatarului cu datele sale)

CAPACITĂȚI

–––––––––––-puterile acordate prin mandat–––––––––––-

Astfel dispune.

––––––––mențiuni privind protecția datelor cu caracter personal––––––-

Prezentul document a fost citit de persoana prezentă aici, îl găsește conform, ratifică conținutul acestuia și îl semnează împreună cu mine, Notarul, care certific faptul că consimțământul a fost dat în mod liber și că dispoziția este conformă cu legea și din voința informată corespunzător a celei care dispune, documentul fiind extins pe două pagini cu seria și numerele ___________ .

URMEAZĂ SEMNĂTURA PERSOANEI PREZENTE AICI

SEMNAT (semnătura notarului), PARAFAT ȘI ȘTAMPILAT.

ESTE COPIA LITERALĂ conformă cu originalul. O eliberez în prezența persoanei și dispune de două pagini de hârtie exclusiv pentru documente notariale, cu seria și numerele ____________ . În Madrid, în aceeași zi cu întocmirea acestui document. CERTIFIC.

Ștampila Notarului

Semnătura Notarului

Sigiliul Consiliului General al Notariatului Spaniol.

În Austria:

______________________________________________________________________________

Copie autentică a documentului original

Notar _________________

Viena

Sigla notarului

Nr. dosar _______________

ACT NOTARIAL

În fața mea, ___________________, notar și traducător autorizat pentru limba engleză, cu sediul în Viena, la adresa din _____________________, la sediul solicitantului unde am venit la solicitarea expresă a părților, s-au prezentat următoarele persoane, pe care le cunosc personal, și anume:

_______________________
_______________________,

ambii în calitate de reprezentanți ai băncii _____________________, înregistrată la Registrul Societăților din Austria (Firmenbuch).

Ca urmare a verificării pe care am realizat-o în banca de date a Registrului Societăților, prin prezenta certific faptul că ambele persoane în calitate de reprezentanți sunt autorizate și împuternicite să reprezinte în mod legal și să semneze împreună pentru banca ____________ .

Identitatea părților, inclusiv datele de naștere mi-au fost confirmate prin prezentarea actelor de identitate oficiale cu fotografie, în conformitate cu secțiunea 36b, subsecțiunea 2 din Legea notarilor.

Persoanele prezente cunosc foarte bine limba engleză și, la cererea lor, prezentul act notarial a fost redactat în engleză conform secțiunii 62 din Legea notarilor. În conformitate cu secțiunea 62, subsecțiunea 2 din Legea notarilor, părțile renunță să se anexeze traducerea în germană la prezentul.

Persoanele prezente în acest mod mi-au prezentat înscrisul care a fost semnat și încheiat astăzi, PROCURĂ, în vederea notarizării și autentificării acestuia.

Părțile cunosc faptul că, în ceea ce privește aspectele care nu se află sub incidența legilor din Austria, consultanța juridică ar trebui solicitată separat.

Subsemnatul, Notar, prin prezentul act declar că am verificat și semnat acest act prezentat de părți, în conformitate cu secțiunile 54 și urm. din Legea notarilor.

Părțile la prezentul act declară în mod expres că au solicitat consiliere juridică și fiscală înainte de încheierea prezentului și că înscrisul anexat la prezenta și orice anexă reprezintă rezultatul consilierilor de lungă durată dintre părți și consilierii lor juridici și fiscali. De asemenea, părțile confirmă că notarul nu a oferit consiliere în materie de legislație fiscală, dreptul securității sociale și dreptul concurenței.

Persoanele care s-au prezentat în fața mea confirmă și aprobă în mod expres faptul că întregul conținut al actului trebuie să fie transmis și arhivat sub formă de fișier electronic la Registratura Notarilor din Austria conform reglementărilor din Legea notarilor, precum și instrucțiunilor corespunzătoare și că, în virtutea reglementărilor legale, accesul pentru citirea fișierelor electronice poate fi acordat instanțelor, autorităților administrative și fiscale.

––––––––––– conținutul procurii––––––––––––––-

Semnături Mandanți

Semnătură Notar

DREPT CARE, prezentul act notarial și actul prezentat de mai sus au fost înregistrate, citite în întregime persoanelor prezente, aprobate pe deplin ca fiind în concordanță cu intențiile lor și apoi semnate de persoanele respective în fața mea, subsemnatul, Notar.

Redactat la Viena, astăzi, data _______________ .

Semnături Părți

Semnătură Notar

Această copie autentică a documentului original pentru solicitanți este conformă cu documentul original care este păstrat în evidențele oficiale de la biroul notarului _____________, cu numărul de dosar al notarului ___________, împreună cu actul prezentat de părți anexat (Procura).

Redactat la Viena, astăzi, data _______________.

Semnătura notarului

Ștampila și sigiliul notarului.

Concluzionând, constatările personale ale notarului/agentului instrumentator sunt esența autentificării înscrisului. Nu poate fi vorba de un înscris autentic cât timp nu există un garant al său, în persoana celui care îl instrumentează. Mențiunea făcută pe un act de către agentul instrumentator că acesta nu își asumă răspunderea asupra conținutului înscrisului (cum am întâlnit, de exemplu, în proceduri aplicate în Cipru) exclude această garanție. Scopul înscrisului autentic este să ne ofere certitudini și să medieze în termeni juridici ceea ce vrem. De aceea actul autentic posedă deplină credință și contribuie la siguranța circuitului civil.

Legea nr. 36/1995 reține prin art. 80 în sarcina notarului o obligație valabilă pentru toate procedurile aflate în sarcina sa, și cu atât mai mult pentru misiunea importantă a autentificării – să deslușească raporturile juridice dintre părți cu privire la actul pe care vor să îl încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice. Așa cum am putut exemplifica, și în cazul notarilor din alte țări misiunea este aceeași. Fiecare profesionist trece prin filtrul său personal solicitarea primită și se asigură prin atribuțiile sale legale că ceea ce rezultă din mâinile sale satisface în același timp nevoia clientului său și respectă rigorile legii. Faptul citirii actului, înțelegerii și confirmării că acesta este în aliniament cu voința solicitantului, aprobând prin semnarea sa, face ca, sub ghidajul notarului, persoana să își aproprieze structura, termenii juridici și să conștientizeze raporturile în care intră.

Bibliografie

Stătescu, Constantin, Bîrsan, Corneliu, 2008, Teoria generală a obligațiilor, ediția a IX-a, revizuită și adăugită, București, Hamangiu

2012, Noul Cod civil, comentariu pe articole, București, C.H. Beck

Ciobanu, Viorel Mihai, Nicolae, Marian, 2016, Noul Cod de procedură civilă, comentat și adnotat, vol. I, București, Universul Juridic

Ciobanu, Viorel Mihai, Boroi, Gabriel, Briciu, Traian Cornel, 2011, Drept procesual civil, Curs selectiv, București, C.H. Beck

Boroi, Gabriel, Anghelescu, Carla Alexandra, 2011, Curs de drept civil, partea generală, București, Hamangiu

[1] „Dă numaidecât o procură generală lui Costică, cu drept de a pune la orice nevoie advocat în locul lui.” (CARAGIALE)

[2] „(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.”

[3] Constantin Stătescu, Corneliu Bîrsan, Teoria generală a obligațiilor, ediția a IX-a, revizuită și adăugită, Hamangiu, București, 2008, p. 59.

[4] Acest articol conține excepția de la libertatea alegerii formei contractului de mandat, a se vedea Noul Cod civil, comentariu pe articole, C.H. Beck, București, 2012, p. 2023.

[5] A se vedea și comentariul din Noul Cod de procedură civilă, comentat și adnotat, Viorel Mihai Ciobanu, Marian Nicolae, Universul Juridic, București, 2016, vol. I, p. 900.

[6] Art. 79 alin. (1): „Actele juridice pentru care legea prevede forma autentică ad validitatem vor fi redactate numai de notarii publici.”

[7] Art. 85: „Părțile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin mențiunea în încheiere că ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaște părțile, este obligat să procedeze la verificarea identității acestora, în vederea încheierii unui act sau îndeplinirii unei proceduri notariale, după caz, prin:

a) acte de identitate prevăzute de lege;

b) pașapoarte, în condițiile legii;

c) atestarea avocatului care asistă partea, identificarea acestuia făcându-se în condițiile lit. a) sau b).”

[8] Verificare valabilă doar pentru procurile autentificate în România și la consulatele române.

[9] Privit ca un consimțământ specializat, a se vedea Legea notarilor publici, comentariu pe articole, Solomon, 2006, p. 370 și urm.

[10] Pentru ipoteza în care partea nu poate semna, se vor face mențiunile necesare pe încheierea de autentificare.

[11] Corespondență cu norma generală din art. 270 C. proc. civ.

[12] Dacă terții pretind fraudarea intereselor lor, ei nu trebuie să se înscrie în fals, Drept procesual civil, Curs selectiv, Viorel Mihai Ciobanu, Gabriel Boroi, Traian Cornel Briciu, C.H. Beck, București, 2011, p. 257.

[13] Prin coroborarea art. 268 alin. (1) și art. 270 cu art. 100 alin. (2) LNP.

[14] Curs de drept civil, partea generală, Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Hamangiu, București, 2011, p. 165.

[15] A se vedea și art. 11 – Validitatea de formă, din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I).