SERIE NOUĂ (PRIMUL NUMĂR AL REVISTEI ÎN FORMAT ACTUAL)

Buletinul Notarilor Publici, în noua serie a aces­tuia, după trecerea de la notariatul de stat la organi­zarea ca profesie liberală în cadrul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și-a editat primul număr în anul 1996, prin eforturile colegiului de re­dacție compus din domnul Nicolae BĂLAN, doamna Doina DUNCA, domnul dr. Mircea MIHAIL și doam­na Maria BOGDAN RADU. Dumnealor și-au asumat astfel ambițioasa sarcină de a contura stilul redac­țional, politica editorială și personalitatea proprie a noii reviste, inclusiv prin publicarea articolelor de interes în contextul schimbărilor prin care treceau notarii publici la momentul respectiv.

Rândurile acestui prim număr transmit întocmai emoția și presiunea constructivă a începutu- lui de drum deschis prin adoptarea Legii nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale. Pentru marcarea solemnității momentului, prima pagină a Monitorului Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, în care textul Legii nr. 36/1995 a fost reprodus figurează în cuprinsul revistei, cu semnătura personalităților politice românești ale vremii. Este vorba de semnăturile domnilor Ion RAȚIU, Adrian NĂSTASE, Dan MARȚIAN, Ioan GAVRA, Oliviu GHERMAN, Ioan PREDESCU, Petru TĂNASE, Sorin LEPȘA, Vasile BRAN, Emil STOICA, Ioan GHIȘE și Ion MARIN. Revista în sine merită, prin urmare, o recen­zie respectuoasă în paginile acestei ediții aniversare.

Paginile revistei debutează cu prezentarea structurată a noilor organe de conducere ale pro­fesiei. Este vorba de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, din care făceau parte domnul Petru ATĂNĂSOAEI, doamna Stela BĂDĂ­RĂU, domnul Gheorghe CIOVICĂ, domnul Cornel DEHELEAN, domnul Vasile DRAGOȘ, doamna Doina DUNCA, domnul Jean DUMITRA, domnul Ladislau FARCAȘ, domnul Ștefan ISACHE, doamna Marina MANOLE, domnul Viorel MĂNESCU, domnul Măr­gărit MUȘAT, domnul Vasile POP, domnul Gheorghe SFERCOCI, domnul Petru TĂNASE, domnul Vasile VARGA și domnul Ștefan VARGA. În Biroul Executiv al Consiliului Uniunii au fost aleși atunci domnul Petru TĂNASE, în calitate de președinte, domnul Vi­orel MĂNESCU, președinte executiv, doamna Marina MANOLE, vicepreședinte, și domnii Vasile VARGA, Vasile POP și Jean DUMITRA, în calitate de membri.

Aceste detalii tehnice au fost urmate de cuvân­tul „la început de drum” adresat de domnul Petru TĂNASE, președintele Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România la acel moment. Dumnealui ob­serva încă de pe atunci nevoia de a fi clar marcată utilitatea socială a profesiei, cu precădere în contex­tul tranziției, cuvânt-cheie al discursurilor politice, sociale și economice din acea perioadă. În special însă, a fost clar precizată necesitatea Buletinului No­tarilor Publici, gândită ca publicație specifică pentru uniformizarea practicii notariale pe baza dezbaterilor critice.

Au urmat mesajele de încurajare transmise de reprezentanții Uniunii Internaționale a No­tariatului Latin, președintele de atunci, domnul Giancarlo LAURINI, și președintele de onoare al Comisiei Internaționale de Cooperare Notarială, domnul Vittorio di CAGNO. Aceștia au oferit, de altfel, suportul tehnic și logistic necesar, într-o fază prealabilă, „un model și o cale de urmat”, conform președintelui Petru TĂNASE, pentru re­nașterea instituției notarului public în România. Ei au arătat punctual în adresările lor importanța notariatelor de tip latin pentru țările care traver­sează procesul transformator de la economia di­rijată spre regulile pieței libere. De asemenea, au privit încă de atunci spre provocările viitorului, mai precis au subliniat nevoia unor case proprii de pensii și, în special, de asigurare pentru răs­punderea civilă a notarilor publici. Importanța liberalizării în acest domeniu a fost dezvoltată în continuare de către domnul Gavril Iosif CHIUZ­BAIAN, atunci președinte al Uniunii Juriștilor din România. Dumnealui viza, mai precis, respon­sabilizarea antrenată de libertatea petenților în alegerea profesionistului care le va instrumenta dosarul și va conserva secretul vieții lor private. El a salutat în special eforturile organizatorice depuse, inclusiv rolul determinant al relansă­rii unei publicații de tematică notarială precum Buletinul Notarilor Publici, în contextul mai larg al procesului necesar de autoreglementare în inte­riorul sistemului. Acest proces se reflectă actu­almente în abilitatea acordată Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, în temeiul art. 53 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 36/1995, pentru adoptarea de reglementări terțiare specifice do­meniului.

După aceste adresări introductive, corpul propriu-zis al acestui prim număr confirmă obiectivul detalierii cadrelor noii activități pe calea unei anumite reconectări la trecut. Mai precis, doamna notar Rodica COLIBAN din Bucu- rești a delimitat evoluția notariatului în spațiul românesc, diferită în Transilvania și Bucovina de restul Regatului României. Raportat la primele două provincii, într-adevăr, notariatul funcțio­na, în perioada interbelică, pe bazele unei pro­fesii liberale ale căror avantaje au indus ideea extinderii reglementărilor specifice inclusiv în Vechiul Regat. În acesta din urmă, în schimb, Legea autentificării actelor din 1 septembrie 1886 cuprindea deja reguli similare cu cele astăzi aplicabile procedurilor notariale, atunci îndepli­nite de compartimentele competente ale instan­țelor. Practic, cadrul juridic notarial actual vine, prin urmare, să îmbine cele două tradiții.

Textele următoare vin să demonstreze, la rândul lor, frământările structurale ale epo­cii. Conf. dr. Mircea MIHAIL a dezbătut astfel cuprinzător dihotomia naturii juridice a „servi­ciului de autoritate publică” exercitat de notarul public în raport cu statutul funcției sale de „con­silier legal însărcinat cu apărarea unor interese private”. Concluzia articolului rămâne totuși că notarul beneficiază de un „statut autonom în exercitarea unei profesii liberale”. Prezentarea listei notarilor de stat în funcție care au optat pentru calitatea de notari publici în temeiul art. 105 din Legea nr. 36/1995, ca informație utilă, a fost alăturată unor considerații interpretative cu privire la sfera persoanelor vizate de această dispoziție tranzitorie, în redactarea domnului Alexandru BASARAB-ȘINC.

Preocuparea pentru o rapidă reorganizare, atât administrativă, cât și funcțională, se re­flectă până la nivelul de detaliu al îndrumărilor cuprinse în rezumativul breviar legislativ nece­sar în activitatea birourilor, devenite individuale, de notari publici. În special, atrage atenția o propunere de lege ferenda, întocmită de domnul notar Nicolae BĂLAN din Brașov, cu evident ca­racter orientativ însă, cât privește organizarea și funcționarea „cancelariei” biroului notarial, cu elemente de îndrumare referitoare la perso­nalul biroului, la lucrările acestuia, la atribuțiile personalului cancelariei și la modul de conser­vare a arhivei notariale. Toate acestea trebuie coroborate cu faptul că, prin adoptarea Legii nr. 36/1995, responsabilitatea gestionării registre­lor de transcripțiuni și inscripțiuni, precum și a cărților funciare, a revenit judecătoriilor. În con­secință, compartimentul de notariat din cadrul Ministerului Justiției a întocmit o notă în atenția birourilor de publicitate imobiliară și mobiliară ale judecătoriilor spre a corecta gestiunea activi­tății specifice. Nota este reprodusă în conținutul revistei, iar rândurile acesteia pot fi considerate relevante și astăzi, ca reglementare inițială a cadrului actualmente aplicabil birourilor de ca­dastru și publicitate imobiliară. De exemplu, s-a stabilit atunci că „durata de valabilitate a cer­tificatelor de sarcini va fi de 24 de ore pentru a se evita înstrăinările succesive și a se asigura rangul ipotecilor”.

Privind comparativ, problemele tratate în revista de atunci reflectă atât preocupări constante ale notarilor publici cât privește au­todefinirea structurală, detaliul reglementă­rii procedurale specifice ori situarea socială în raport cu instituțiile publice, cât și dileme in­cipiente la nivelul organizării administrative și funcționale a noii profesii. Echipa de redacție de atunci și-a asumat dificila provocare de a pune bazele dezbaterii constructive de idei, pe plan tehnic și juridic, din sinteza căreia se aștepta distilarea caracterului unei profesii responsabile și adaptate la provocările contemporanului.