Klaus Schwab, fondator și președinte al Forumului Economic Mondial, preciza în cartea sa The Fourth Industrial Revolution că „se vorbește tot mai des despre o nouă revoluție industrială, denumită și Revoluția 4.0., revoluție ce are în vedere transformarea companiilor în veritabile întreprinderi digitale”.

Marius Stancu și Răzvan Furdui, într-un interesant articol intitulat „Dreptul în epoca blockchain, încotro?” subliniau afirmația: „tehnologia blockchain va deveni un motor de transformare a numeroase industrii, iar domeniul juridic nu va face excepție.”(1)

 Depășind unele aspecte care dovedesc expertiza autorilor numai în anumite domenii de aplicare a dreptului, eliminând afirmații care nu sunt aplicabile în multe circumstanțe juridice practice, recunoscându-mi preocuparea pentru „revoluția blockchain” sau „înlocuirea specialistului în drept de către inteligența artificială”, mi-am propus să aprofundez cercetarea în domeniu și să provoc cititorul acestui editorial să reflecteze asupra subiectului care, conform unor autori, va schimba lumea și relațiile dintre oameni. Sunt un susținător constant al noilor tehnologii atâta timp cât aceste instrumente moderne sunt în slujba omului și sunt utilizate în interesul legitim al acestuia. În situația în care paradigma este răsturnată și omul devine un instrument al tehnologiei, în opinia mea, lucrurile se schimbă. În acest context, ca unul care iubește profund profesia de notar și care crede în valoarea interacțiunii dintre notar și client, am încercat să identific atât valențele pozitive, cât și cele negative ale folosirii inteligenței artificiale și ale tehnologiei blockchain în acest domeniu.

 Am înțeles că în imperiul „blocat în secolul trecut” (??!) al cărții funciare, tehnologia blockchain este o variantă de a face cartea funciară mai accesibilă, mai sigură și mai eficientă. Am aflat că, depășind avantajele de spațiu și timp ale arhivării și ale procedurii în sine, este nevoie de un registrator de carte funciară care să verifice ca la momentul în care se realizează o tranzacție ce are ca obiect un bun imobil, toate informațiile necesare să fie stocate în rețeaua blockchain. Am constatat că în materia combaterii infracțiunii de spălare de bani, noile reglementări impun ca, sub imperiul Directivei (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018, să se introducă și entități precum furnizorii implicați în servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare [art. 2 alin. (1) pct. 3 lit. g)] și furnizorii de portofele digitale [art. 2 alin. (1) pct. 3 lit. h)](2).

 M-am lăsat sedus de ideea „contractelor inteligente” (smart contracts) care permit ca, prin tehnologia blockchain, condițiile contractuale să fie executate automat în momentul în care anumite criterii criptate în cuprinsul contractelor sunt îndeplinite. Am constatat că totuși și tehnologia are limitările ei și că în prezent rețeaua „blockchain se bazează pe «un oracol», un terț care verifică întâmplări din realitate și livrează această informație rețelei blockchain”.

 M-am liniștit constatând că tehnologia, cel puțin în acest moment, nu exclude pre-zența profesionistului în drept, care nu doar că propriis sensibus constată că voința participanților la actul notarial este neviciată, dar și identifică adevăratele raporturi și obiective ale părților, explică acestora procedura legală și consiliază în concretizarea legală a obiectivului.

 M-am revoltat când am citit că doi cercetători de la Oxford – Carl Frey și Michael Osborne – au construit un mecanism de prognoză în baza căruia, cu o probabilitate de 94%, au prezis că până în anul 2033 serviciile specialistului în științe juridice vor fi înlocuite de soluțiile oferite de algoritm.

 M-am întristat când am realizat că de multe ori lupta dintre profesiile juridice și competiția incorectă au știrbit din identitatea, prestigiul și încrederea în acestea. Am realizat că tocmai diminuarea încrederii sau a prestigiului oferă oportunități pentru inteligența artificială și blockchain!

 M-am motivat constatând că poate o asemenea previziune precum cea a cercetătorilor de la Oxford va fi motivul unei colaborări interprofesionale menite să consolideze încrederea justițiabilului în toate profesiile juridice.

 Închei această provocare amintindu-mi de o alocuțiune a prof. Ioan Chelaru care, cu prilejul Zilei Justiției, în anul 2018, amintea de perspectiva lui Petre Țuțea asupra unei țări în care „ordinea de drept este una din virtuțile omului și în care legea nu iartă, dar judecătorul da!”

1 https://www.hotnews.ro/stiri-specialisti_tuca_zbarcea_asociatii-228 50137-dreptul-epoca-tehnologiei-blockchain-incotro.htm

2 Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 prin care s-a modificat Directiva (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării sau finanțării terorismului, precum și de modificare a directivelor 2009/138/CE și 2013/36/ UE, www.hotnews.ro