Barbu Bellu s-a născut în luna mai a anului 1825 la București. A fost fiul logofătului Alexandru Bellu și al Irinei Văcărescu (fiica lui Barbu Văcărescu).
A făcut studiile la Atena, în Grecia. În anul 1850, după revenirea sa în țară, a devenit judecător la tribunalul Ilfov.
În anul 1856 a fost numit procuror la Curtea de Argeș.
A ocupat funcția de ministru al culturii în anul 1862 și apoi a fost numit ministru al justiției în Guvernul Nicolae Crețulescu în anul 18631.
În anii 1859, 1861 și 1864 a fost membru al Parlamentului, din partea județului Muscel.
A fost numit baron în 1866 de către Curtea imperială de la Viena.
A avut un singur fiu, numit, de asemenea, Barbu.
Baronul Barbu Bellu a fost cel care a donat administrației locale, în anul 1853, terenul pe care în prezent se află cel mai cunoscut cimitir din România, cimitirul Bellu.
S-a stins din viață în 27 iulie 1900, la vârsta de 75 de ani.
1 https://ro.wikipedia.org/wiki/Barbu_Bellu