PARTEA a IV-a

(continuare din numărul trecut)

Dorim să mulțumim pentru acordul de republicare dat de către Revista Română de Drept Privat în care conținutul articolului a fost inițial publicat (nr. 1/2023).

Rezumat: În procedurile de lucru cu registrele de carte funciară, „publicizarea” dreptului privat s-a concretizat în oficializarea responsabilităților încredințate notarilor publici. Aceștia sunt acum datori să vegheze nemijlocit la realizarea tuturor demersurilor de înscriere în cartea funciară, pretinse pe temeiul actelor instrumentate, astfel cum prevede art. 35 din Legea nr. 7/1996. Astfel, întărirea rolului activ al notarului public în această materie creează vizibil premisele unui conflict cu mecanismul acțiunilor în prestație tabulară. Pare de la sine înțeles că dacă formalitățile de publicitate imobiliară nu mai sunt lăsate în seama părților, își pierde din sens și posibilitatea constrângerii lor să le realizeze pe cale judiciară. Totuși, regimul acțiunilor în prestație tabulară rămâne în continuare o piesă utilă în angrenajul circuitului civil imobiliar, fie și numai ca supapă necesară pentru posibilele dereglări de funcționare ale acestuia.

Cuvinte-cheie: acțiune în prestație tabulară, carte funciară, rol activ, notar public, înscris autentic

§43. Înstrăinări extratabulare. Interdicția de principiu. În acest context, Hotărârea Consiliului UNNPR nr. 82/2014, mai recentă, pornește de la premisa că devenise imperativă de acum „clarificarea situației autentificării actelor de înstrăinare care au ca obiect imobile neînscrise în cartea funciară”. Actul se întemeiază, între altele, pe textul art. 57 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 36/1995. Conform acestuia, Consiliul Uniunii „adoptă uzanțele profesionale potrivit Codului civil, republicat, cu modificările ulterioare”. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 29 alin. (1) lit. c)și e), respectiv alin. 4^[1], precum și art. 35 alin. (1) din Legea nr. 7/1996^[2]. Mai relevante sunt însă dispozițiile tot acolo indicate din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, respectiv art. 13 alin. (2) și (3), căci ele anticipează soluția; pe cale de consecință, ele vor fi reproduse puțin mai jos^[3]. Pe scurt, în conținutul deciziei se interzice ferm încheierea procedurilor notariale pe temeiul cărora se transmit, constituie, modifică sau sting drepturi reale imobiliare, dacă bunurile respective nu sunt înscrise deja în cartea funciară. Pe cale de consecință, nu mai poate fi vorba de acte notariale cu privire la imobile extratabulare. Există numai câteva derogări, tot acolo menționate.

§44. Înstrăinări extratabulare. Derogări permise. De exemplu, se arată că se pot instrumenta în continuare certificate de moștenitor sau acte de partaj succesoral sau voluntar, dacă nu presupun dezlipirea sau alipirea parcelelor, chiar dacă bunurile vizate nu sunt înscrise în cartea funciară^[4]. Precizările au fost reluate în Hotărârea Consiliului UNNPR nr. 114 din 30 octombrie 2014, al cărei conținut este similar^[5]. De altfel, până la finalizarea perioadei tranzitorii pentru introducerea regimului constitutiv de carte funciară în fiecare unitate administrativ-teritorială, partajul continuă să-și producă efectele încă de la data încheierii lui, sau de la data ulterioară convenită de părți. Este adevărat că textul art. 680 alin. (2) C. civ. dispune că „în cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai dacă actul de partaj încheiat în formă autentică sau hotărârea judecătorească rămasă definitivă, după caz, au fost înscrise în cartea funciară”. Totuși, prevederile presupun efectul constitutiv al înscrierilor în cartea funciară și vor deveni aplicabile în același ritm cu acesta din urmă.^[6] În asemenea situații, pentru identificarea imobilului la momentul intabulării, este suficientă întocmirea unei documentații cadastrale de identificare care să certifice faptul că imobilul menționat în actul de proprietate corespunde cu cel din planul cadastral^[7]. În schimb, din conținutul soluției precizate se deduce mai departe că nu se mai pot instrumenta și alte feluri de operațiuni extratabulare. Astfel stau lucrurile bunăoară în ceea ce privește apartamentele neintabulate. În cazul acestora din urmă, trebuie întocmită în prealabil o documentație cadastrală de primă înregistrare pentru respectiva unitate individuală, fără să fie însă necesară și actualizarea cărții funciare a condominiului^[8]. Soluția se întemeiază pe dispozițiile mai tehnice ale art. 125 din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară^[9], prea largi pentru a fi reproduse aici.

§45. Înstrăinări extratabulare. Sancțiuni aplicabile. La fel de adevărat este însă și că, față de fundamentul acestora, sancțiunile încălcării Hotărârilor Consiliului UNNPR mai sus amintite ar trebui să se concretizeze strict pe plan profesional, conform reglementărilor aplicabile. Nu este în cauză, prin urmare, vreun motiv de nulitate sau de ineficacitate în ceea ce privește procedura îndeplinită. Totuși, trebuie precizat că, în paralel cu Hotărârea Consiliului UNNPR nr. 82/2014, aceeași soluție cu privire la regimul actelor extratabulare a fost afirmată și de alte acte normative relevante. Sunt în cauză dispozițiile art. 13 alin. (2) și (3) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară^[10], intrat în vigoare cu puțin timp înainte. Conform acestora, „În cazul în care, consecutiv emiterii certificatului de moștenitor se încheie și un act de partaj voluntar, înscrierea în cartea funciară se poate face ulterior, în baza documentației cadastrale, cu excepția cazului în care imobilul/imobilele din masa partajabilă se dezlipește/dezlipesc; în cazul în care partajul voluntar se încheie în baza certificatului de sarcini, fără dezlipirea imobilului/imobilelor din masa partajabilă, prima înscriere în cartea funciară se efectuează în baza documentației cadastrale, întocmită ulterior actului de partaj; în cazul în care imobilul/imobilele din masa partajabilă se dezlipește/dezlipesc, pentru acesta/acestea, actul de partaj se va putea încheia numai în baza extrasului de carte funciară pentru autentificare și a documentației cadastrale de dezlipire.” Aceeași soluție pare a fi subînțeleasă în art. 131 alin. (2) din același act normativ. El dispune că „se întocmește documentație cadastrală pe flux întrerupt și în situația în care, pentru încheierea actului autentic sau a certificatului de moștenitor, nu se prezintă un act justificativ al titlului dispunătorului sau autorului succesiunii, conform protocolului de colaborare dintre Agenția Națională și UNNPR. Drepturile reale constatate prin certificatele de moștenitor și actele de partaj voluntar și judiciar sunt intabulate în cartea funciară la prima înregistrare pe flux integrat, în baza unei documentații cadastrale întocmite ulterior încheierii actului și a unui certificat de sarcini”. Nu mai puțin adevărat, în această din urmă prevedere încă se subînțelege raționamentul incorect, în sensul că operațiunea extratabulară s-ar încheia numai atunci când nu există vreun titlu de proprietate cu privire la bun.

§46. Înstrăinări extratabulare. Consacrarea principiului. Ulterior, soluția s-a preluat direct în Legea nr. 7/1996. Este în cauză, mai precis, textul actualului art. 36 alin. (1) din acest act normativ. El a fost introdus prin Legea nr. 150/2015 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare^[11]. Conform acestei dispoziții, în forma sa de acum, „Actele notariale prin care se transmite, se modifică, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar se încheie numai dacă bunurile imobile sunt înscrise în cartea funciară, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 887 din Codul civil, a actelor de partaj succesoral sau voluntar, cu excepția cazului în care imobilele din masa partajabilă se dezlipesc sau se alipesc, ori a altor cazuri prevăzute expres de reglementările în vigoare.” Ulterior, prin O.U.G. nr. 31/2018 cu privire la modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare^[12], au fost aduse precizări suplimentare. Astfel, art. 41 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în forma sa contemporană, prevede că „prima înregistrare a imobilelor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară se poate realiza și în baza certificatului de moștenitor, indiferent de data deschiderii procedurii succesorale notariale, a actului de partaj voluntar încheiat în formă autentică sau a actului de partaj judiciar, indiferent de data acestora, precum și a documentației cadastrale”. În rezumat, prevederea mai recentă vine pur și simplu să garanteze că se va putea realiza ulterior înscrierea în cartea funciară. Legea nr. 7/1996 nu se limitează însă la operațiunile instrumentate nemijlocit de către notarul public.

§47. Înstrăinări extratabulare. Extinderea principiului. Prevederea imediat următoare celei consacrate în art. 36 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, respectiv cea din alineatul subsecvent, extinde într-adevăr principiul amintit. El confirmă practic faptul că interdicția operațiunilor extratabulare „se aplică corespunzător și celorlalte categorii de acte autentice prin care se transferă, se constituie, se modifică sau se sting drepturi reale care se înscriu în cartea funciară”. Aici sunt avute bunăoară în vedere actele de adjudecare încheiate în cursul executării silite și actele administrative de transfer. Astfel rezultă din observațiile care au însoțit votul pentru amendamentul respectiv la Camera Deputaților^[13].Merită subliniat că, prin consacrarea legislativă astfel realizată, sancțiunile pentru încheierea de operațiuni extratabulare depășesc planul strict profesional, întrucât se pot solda practic și cu refuzul înscrierii lor în cartea funciară. Fenomenul interzicerii actelor cu privire la imobile neintabulate a fost continuat mai apoi de alte acte normative, inclusiv pentru transferurile intervenite pe temeiul unei hotărâri judecătorești.

Astfel stau lucrurile bunăoară în cadrul procedurilor prevăzute de Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan. Conform art. 5 alin. (1), „în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare, acțiunea este admisibilă numai dacă […] imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară”. La nivel mai general însă, imperativul înscrierii prealabile în cartea funciară nu a fost încă pe deplin consacrat. Este cazul art. 57 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. El dispune în prezent că „în cazul cererilor prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, instanța de judecată va solicita extras de carte funciară pentru bunurile imobile ce au carte funciară deschisă sau certificat de sarcini pentru imobilele care nu au carte funciară deschisă (s.n.)”. Prin urmare, la nivel de principiu, rămân permise operațiunile extratabulare încheiate pe temeiul unor asemenea hotărâri judecătorești^[14]. Totuși, aceste prevederi sunt mai puțin relevante în acest cadru, deoarece nu obligă instanțele de judecată sau autoritățile administrative să realizeze formalitățile de publicitate subsecvente înstrăinării. Prin urmare, nu poate fi vorba nici despre vreun rol activ al acestora, similar celui dat în sarcina notarilor publici, de natură să șubrezească rostul acțiunilor în prestație tabulară. Oricum, trebuie spus că rațiunile acestor proceduri persistă chiar și pe fondul unui asemenea rol activ. Este vorba tocmai de corectarea eventualelor scurtcircuite care se pot manifesta în acest context.

§48. Carențele rolului activ. Răspundere profesională. În esență, trebuie spus că mecanismul acțiunilor în prestație tabulară mai poate fi valorificat în situațiile când, indiferent de motiv, notarul public nu reușește să ducă la bun sfârșit el însuși demersurile de publicitate imobiliară. Nu este vorba neapărat de neîndeplinirea sarcinilor date de lege în sarcina sa, cu intenție sau din culpă. Scăpări se pot întâmpla chiar și fără să fie nemijlocit vina notarului public, bunăoară când intervin obstacole necunoscute la înscriere sau alte circumstanțe care stânjenesc drepturile dobânditorului. La nivel teoretic, asemenea ipoteze frecvent nu sunt nici măcar luate în calcul, de unde rezultă concluzii uneori prea tranșante în ceea ce privește oficializarea înscrierilor în cartea funciară^[15]. Totuși, practica demonstrează evidența intuitivă că nu întotdeauna operațiunile de înscriere reușesc fără piedici sau obstacole notabile. Fără nicio îndoială că persoanele interesate dispun în acest caz de toate instrumentele corespunzătoare răspunderii disciplinare, dacă se dovedește vina persoanelor implicate. Aceste mecanisme induc de altfel, prin însăși existența lor, perspectiva realizării de presiuni pentru responsabilizarea persoanelor implicate în transmisiunile imobiliare. De aici rezultă posibilitatea disciplinării comportamentelor acestora, direct pe temeiul răspunderii lor profesionale.

§49. Carențele rolului activ. Utilitate reziduală. Nu mai puțin adevărat, acțiunea în prestație tabulară redevine utilă în aceste situații. Mai precis, ea poate fi valorificată eficient contra persoanelor nemijlocit vinovate de nerealizarea formalităților de înscriere. Cu titlu exemplificativ, merită revenit la situația certificatului de atestare fiscală care nu a fost remis la intabulare, deși exista la momentul semnării contractului de vânzare^[16]. Dacă lipsa lui determină respingerea cererii de înscriere, fără nicio îndoială că persoanele prejudiciate se pot plânge de neîndeplinirea sarcinilor notarului public, corespunzător măsurii în care acesta poate fi ținut responsabil de situație. Totuși, nu trebuie scăpat din vedere că interesul părților îl reprezintă mai cu seamă încheierea unui transfer valabil și realizarea operațiunilor aferente de publicitate imobiliară. Din acest motiv, cât sunt reglementate acțiunile în prestație tabulară, notarul public eventual acuzat de neglijență de către dobânditor se poate ușor apăra cu argumentul că documentele necesare trebuie cerute în primul rând celuilalt contractant. Abia în caz de carențe din partea persoanelor direct responsabile pot fi mai apoi aduse în discuție aspecte de răspundere profesională. Practic, fără mecanismul acțiunilor în prestație tabulară, nu ar exista nici temeiuri care să oblige nemijlocit părțile contractante să finalizeze intabularea. Pe cale de consecință, reglementarea lor vine să complinească inclusiv eventualele carențe ale publicizării dreptului privat.

§50. Concluzie. Trebuie concluzionat, prin urmare, că regimul acțiunilor în prestație tabulară rămâne în continuare o piesă relevantă în angrenajul circuitului bunurilor imobile, fie și numai ca supapă necesară pentru posibilele dereglări de funcționare ale acestuia din urmă. Într-adevăr, răspunderile corecționale ale profesioniștilor implicați nu ar fi suficiente pentru remedierea eventualelor scăpări la nivelul documentației aferente, căci nu ar permite prin ele însele să fie atins obiectivul intabulării. Oricum, există în continuare câteva situații care scapă rolului activ al notarului public (prevăzut, în acest domeniu, de art. 35 din Legea nr. 7/1996), în special dacă imobilele vizate nu erau de la bun început înscrise în cartea funciară. În plus, procedeul acțiunilor în prestație tabulară poate fi valorificat eficient pentru realizarea demersurilor de înscriere în cazul titlurilor de proprietate care, la scară istorică, nu trebuiau neapărat instrumentate în forma înscrisului autentic ori care se încheiau fără intervenția notarului public. În schimb, este necesar de spus și că, dintr-o perspectivă dogmatică riguroasă, mecanismul acțiunilor în prestație tabulară nu are nimic de-a face cu valorificarea promisiunilor de vânzare pe cale silită. Pur și simplu, fundamentul procedurilor introduse în acest caz pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract diferă total de ideea prestațiilor tabulare aduse la bun sfârșit prin intervenția instanței de judecată.

BIBLIOGRAFIE

1. Lucrări publicate în volum
2. Atanasiu, A.-G., Dimitriu, A.-P., Dobre, A.-F., Dumitru, D.-N., Georgescu-Banc, A., Ionescu, R.-A., Paraschiv, M., Pădurariu, I., Piperea, M., Piperea, P., Rățoi, A.-Ș., Slujitoru, A.-I., Sorescu, I., Șerban, M., Uluitu, G.-A., Văduva, C.-M., 2012, Noul Cod civil. Note. Corelații. Explicații, C.H. Beck.
3. Bénabent, A., 2013, Droit des contrats spéciaux civils et commerciaux, ediția a 10-a, Paris, LGDJ.
4. Bîrsan, C., 2017, Drept civil. Drepturile reale principale, ediția a III-a revizuită și actualizată, București, Hamangiu.
5. Brădeanu, S., Ionașcu, Tr., 1978, Drepturile reale principale, Editura Academiei RSR.
6. Cantacuzino, M., 1998, Elementele dreptului civil, București, All.
7. Chelaru, E., 2013, Drept civil. Drepturile reale principale. Vol. 1, ediția a 4-a, C.H. Beck.
8. Chirică, D., 2017, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Vol. I. Vânzarea și schimbul, ediția a 2-a revizuită, București, C.H. Beck.
9. Chiș, A.-A., 2012, Publicitatea imobiliară în concepția noului Cod civil, București, Hamangiu.
10. Corjescu, I., 1921, Codul Civil General Austriac cuprinzând Textul oficial, Legile, Novelele și Ordonanțele publicate pentru completarea și modificarea acestuia sau privitoare la materiile cuprinse în el, aplicabile unele în Bucovina, altele în Transilvania, București, Imprimeria Statului.
11. David, M., 2017, Eseu asupra cunoașterii în dreptul civil. Aparență. Opozabilitate. Formalism. Publicitate, București, Universul Juridic.
12. Dârjan, T., 2013, Cartea funciară – cartea de identitate a imobilului, București, Hamangiu.
13. Deak, Fr., Mihai, L., Popescu, R., 2017, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Vol. I. Vânzarea. Schimbul, ediția a V-a, actualizată și completată, București, Universul Juridic.
14. Demény, P., 1995, Legea cărților funciare nr. 115/1938 comentată și adnotată, Cluj-Napoca, Cordial Lex.
15. Dumitrescu-Pasecinic, D.-A., 2021, „Publicizarea dreptului bancar: o analiză a statutului juridic al Băncii Naționale a României”, teză de doctorat, UVT.
16. Ghestin, J., Loiseau, G., Serinet, Y.M., 2013, Traité de droit civil. La formation du contrat. Le consentement, ediția a 4-a, Paris, LGDJ.
17. Goicovici, J., 2009, Formarea progresivă a contractului, București, Wolters Kluwer.
18. Hamangiu, C., Rosetti-Bălănescu, I., Băicoianu, Al., 1929, Tratat de drept civil român, vol. II, București, Editura Națională S. Ciornei.
19. Ilie, G.-Al., 2012, Riscurile în contracte. De la vechiul la noul Cod civil, București, Universul Juridic.
20. Laday, Șt., 1927, Cărțile funduare, ediția a 2-a, Cluj, Institutul de Arte Grafice „Cultura”.
21. Lequette, Y., Terré, Fr., Simler, Ph., Chénedé, Fr., Droit civil. Les obligations, ediția a 13-a, Précis, Dalloz, 2022.
22. Malaurie, Ph., Aynès, L., Gautier, P.-Y., 2007, Les contrats spéciaux, ediția a 3-a, Paris, Defrénois.
23. Mircioiu, Ș., 2014, Transferul dreptului de proprietate prin vânzare. Studiu de drept comparat, București, Universul Juridic.
24. Mîneran, M., 2012, Comentariile Codului civil. Publicitatea drepturilor, a actelor și a faptelor juridice (art. 18-24). Cartea funciară (art. 876-915), București, Hamangiu.
25. Muraru, I., Tănăsescu, E.S., 2016, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, ediția a 15-a, București, C.H. Beck.
26. Nicolae, M., 2011, Tratat de publicitate imobiliară. Vol. I. Introducere în publicitatea imobiliară, ediția a II-a, revăzută și adăugită, București, Universul Juridic.
27. Nicolae, M., 2011, Tratat de publicitate imobiliară. Vol. I. Introducere în publicitatea imobiliară, ediția a II-a, revăzută și adăugită, București, Universul Juridic.
28. Palade, I., 1907, Codul Caragea, București, Editura Librăriei Leon Alcalay.
29. Rădulescu, A. (coord.), 1955, Legiuirea Caragea. Ediție critică, București, Editura Academiei R.P.R.
30. Papp, I., Bălășiu, P., 1922, Cartea funduară. Colecție de legi, regulamente, ordonanțe și formulare referitoare la cărțile funduare din Ardeal, Cluj, Tipografia Carmen.
31. Pătulea, V., 1995, Regimul juridic al circulației terenurilor situate în intravilanul localităților, București, Editura Calistrat Hogaș.
32. Pop, L., Harosa, L.-M., 2006, Drept civil. Drepturile reale principale, București, Universul Juridic.
33. Pop, L., Popa, I.F., Vidu, S.I., 2012, Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, București, Universul Juridic.
34. Puie, O., 2017, Tratat de contracte civile. Potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, Codului fiscal, Codului de procedură fiscală, Codului penal și Codului de procedură penală, vol. I, București, Universul Juridic.
35. Rădulescu, A. (coord.), 1955, Legiuirea Caragea. Ediție critică, București, Editura Academiei R.P.R.
36. Rădulescu, A. (coord.), 1958, Codul Calimah. Ediție critică, București, Editura Academiei R.P.R.
37. Romoșan, I.-D., 2018, Drept civil. Obligații, București, Hamangiu.
38. Roșca, N., Băieș, S., 2004, Dreptul afacerilor, vol. I, Chișinău, Universitatea de Stat din Moldova.
39. Rotaru, D., Dunca, D. (coord.), 2020, Regimul juridic al proprietății imobiliare din 1990 până în prezent, București, Notarom.
40. Rusu, A., 2006, Publicitate imobiliară. Cărțile funciare. Practică judiciară, București, Hamangiu.
41. Rusu, A., 2008, Acțiunile de carte funciară. Studiu de doctrină și jurisprudență, București, Hamangiu.
42. Sferdian, I., 2021, Drept civil. Drepturile reale principale. Studiu aprofundat, București, Hamangiu.
43. Stanciu, R., 2016, Acțiunile de carte funciară. Practica judiciară, București, Hamangiu.
44. Stănilă, S.I., 2011, „Câteva comentarii pe marginea modificărilor survenite la regimul juridic al publicității imobiliare, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod civil”, în Analele Universității de Vest din Timișoara – Seria Drept, nr. 1.
45. Stoica, V., 2021, Drept civil. Drepturile reale principale, ediția a 4-a, București, C.H. Beck.
46. Theohari, D.N., Ilie, C.M., Bîrlog, M.A., Cristea, B., 2012, Acțiunile civile și taxele judiciare de timbru. Legea nr. 146/1997 comentată, București, Hamangiu.
47. Țuluș, A.-A., 1999, „Acțiunile de carte funciară în lumina actualei reglementări”, în Dreptul, nr. 11.
48. UNNPR, 2017, Culegere de practică notarială în domeniul cadastrului și al publicității imobiliare, vol. I, București, Notarom.
49. UNNPR, 2017, Culegere de practică notarială în domeniul cadastrului și al publicității imobiliare, vol. II, București, Notarom.
50. UNNPR, 2020, Culegere de spețe notariale, vol. VII, București, Notarom.

1. Secțiuni din lucrări publicate în volum
2. Alexandru, I., 2015, „Public/privat. Un binom dihotomic?”,în Universul Juridic Premium, nr. 9, extras din Alexandru, I., 2012, Democrația constituțională, utopie și/sau realitate, București, Universul Juridic.
3. Chelaru, E., „Comentariu sub art. 19”, în Baias, Fl.A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei I. (coord.), 2021, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția a 3-a, București, C.H. Beck.
4. Chirică, D., 2001, „Condițiile de validitate și efectele promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare”, în Studia UBB Iurisprudentia, nr. 2.
5. Chirică, D., 2000, „Promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare, ca formă autonomă de contract”, în Studia UBB Iurisprudentia, nr. 2, republicat în Chirică, D., 2010, Studii de drept privat, București, Universul Juridic.
6. Comăniță, Gh., „Din nou, câteva aspecte privind vânzarea bunului altuia”, în Bodoașcă, T., Jugastru, C., Hurubă, E., Lozneanu, V. (coord.), 2017, Liber Amicorum Ioan Leș. Contribuții la studiul dreptului privat, București, Universul Juridic.
7. Doroș, Al., „Comentariu sub art. 79”, în Popa, I.-F., Moise, A.-A. (coord.), 2016, Legea notarilor publici. Comentariu pe articole, București, Solomon.
8. Săuleanu, L., „Executarea silită a contractelor de credit bancar”, în Bercea, L. (ed.), 2013, Contractul de credit bancar. Principiile, legea, uzanțele, București, Universul Juridic.
9. Stoica, V., Baias, Fl.A., 1992, „Executarea silită a antecontractelor de înstrăinare a imobilelor în condițiile abrogării art. 12 din Decretul nr. 144/1958”, în Dreptul, nr. 3.
10. Trăilescu, A., „Comentariu sub art. 896”, în Baias, Fl.A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, I. (coord.), 2021, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția a 3-a, București, C.H. Beck.
11. Trăilescu, A., 2021, „Comentariu sub art. 897”, în Baias, Fl.A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, I. (coord.), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția a 3-a, București, C.H. Beck.
12. Vișinoiu, B., „Comentariu sub art. 2.386”, în Baias, Fl.A., Chelaru, E., Constantinovici, R., Macovei, I. (coord.), 2021, Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ediția a 3-a, București, C.H. Beck.

1. Articole științifice
2. Alunaru, C., 2000, „Aplicabilitatea, în dreptul civil român, a principiului abstractizării din teoria germană a drepturilor reale”, în Dreptul, nr. 1.
3. Bauer, F., 2007, „Sistemul drepturilor reale în Germania”, în RRDP, nr. 3.
4. Baias, Fl.A., 1990, „Noul regim juridic al bunurilor imobile proprietate privată”, în Revista studii de drept românesc,nr. 1 (actualmente Studii și cercetări juridice – S.C.J.).
5. Bădin, C., 2013, „Forma antecontractului de vânzare a unui imobil și unele condiții de admisibilitate a acțiunii în pronunțarea unei hotărâri care ține loc de contract”, în Buletinul Notarilor Publici, nr. 6.
6. Bocșan, M.D., 1998, „Natura juridică a acțiunii în prestație tabulară”, în Dreptul, nr. 10.
7. Bodoașcă, T., 2012, „Opinii în legătură cu efectul constitutiv sau translativ de drepturi reale imobiliare al înscrierilor în cartea funciară”, în Dreptul, nr. 8.
8. D. Chirică, 2018, „Consecințele nerespectării normelor referitoare la publicitate și opozabilitate”, în RRDP, nr. 3.
9. David, M., 2018, „Acțiunile de carte funciară în interferență cu acțiunile de drept comun”, în RRDP, nr. 2.
10. Dârjan, T., 2000, „Antecontractul de vânzare-cumpărare”, în Dreptul, nr. 3.
11. Dârjan, T., 2002, „Distincția dintre acțiunea în executarea silită a antecontractului de vânzare-cumpărare și acțiunea în prestație tabulară în dinamica sistemelor de publicitate imobiliară”, în Dreptul, nr. 7.
12. Jamin, C., „Quelle nouvelle crise du contrat ?”, în Jamin, C., Mazeaud, D. (dir.), 2003, La nouvelle crise du contrat, Actes, Dalloz.
13. Lulă, I., 1998, „Natura juridică a promisiunii unilaterale de vânzare”, în Dreptul, nr. 6.
14. Lulă, I., Hantea, D., 2003, „Discuții cu privire la promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare a terenurilor”, în Dreptul, nr. 9, republicat în Lulă, I., 2011, Studii de drept privat, București, Universul Juridic.
15. Mircioiu, Ș., 2011, „Principiul abstracțiunii din dreptul privat german – rolul și locul său în cadrul mecanismelor care guvernează transferul derivat al dreptului de proprietate pe plan european”, în RRDP, nr. 2.
16. Mircioiu, Ș., 2011, „Reflecții asupra transferului dreptului de proprietate și a obligației de a da în contractul de vânzare-cumpărare”, în RRDP, nr. 4.
17. Moreanu, D., 2011, „Privire de ansamblu în legătură cu evoluția legislației cu referire la regimul juridic al circulației terenurilor proprietate privată (publicitate și condiții de formă) prin acte de vânzare-cumpărare”, în Dreptul, nr. 4.
18. Nicolae, M., 2021, „Principiile cardinale ale noului Cod civil în doctrină și jurisprudență”, în RRDP, nr. 3-4.
19. Oglindă, B., 2015, „Transferul riscului de la vânzător la cumpărător în reglementarea noului Cod civil român”, în Studia UBB Iurisprudentia, nr. 2.
20. Oprea, A.-G., 2021, „Particularitățile hotărârilor de expedient pronunțate în litigiile având ca obiect suplinirea consimțământului promitentului care refuză, nejustificat, să încheie contractul de vânzare promis”, în RRDP, nr. 4.
21. Popa, I., 2014, „Promisiunea de vânzare-cumpărare și executarea silită a acesteia în concepția Codului civil în vigoare”, în Dreptul, nr. 5.
22. Popa, I.F., 2012, „Promisiunile de contract – privire specială asupra promisiunilor de înstrăinare imobiliară”, în RRDP, nr. 5.
23. Popa, I.F., 2013, „Promisiunile unilaterale și bilaterale de contract. Promisiunile unilaterale și sinalagmatice de înstrăinare imobiliară”, în RRDP, nr. 5.
24. Puie, O., 2014, „Aspecte privitoare la implicațiile noului Cod de procedură civilă în materia soluționării de către instanțele judecătorești a litigiilor derivate din contractele civile”, în Dreptul, nr. 11.
25. Pușcariu, N.-Gh., 2015, „Efectul constitutiv de drepturi asociat înscrierilor în cartea funciară”, în Studia UBB Iurisprudentia, nr. 2.
26. Romoșan, I.-D., 2019, „Acțiunile de carte funciară. Corelația cu acțiunea în executarea unui antecontract de vânzare-cumpărare”, în Dreptul, nr. 1.
27. Sârghi, E., 2022, „Dați Cezarului ce-i al Cezarului, dacă nu s-a perimat! Acțiunea în prestație tabulară în practica judiciară”, în Universul Juridic Premium, nr. 1.
28. Sferdian, I., 2013, „Înscrierea în cartea funciară a dreptului de ipotecă legală. Regulă și excepții”, în PR, nr. 3.
29. Sferdian, I., 2018, „Despre (in)utilitatea acțiunii în prestație tabulară”, în RRDP, nr. 3.
30. Sferdian, I., Druță, M.A., 2018, „Obligația de a strămuta dreptul de proprietate imobiliară în sistemul constitutiv de drepturi al înscrierilor în cartea funciară”, în Dreptul, nr. 3.
31. Socol, S.D., 2015, „Executarea silită a antecontractelor – între tradiție și soluțiile dreptului privat european”, în Curierul Judiciar, nr. 10.
32. Terzea, V., 2021, „Neexecutarea obligațiilor contractuale”, în Universul Juridic Premium, nr. 3, publicat inițial în RRDP, nr. 3/2018.
33. Vurdea, I.C., 1990, „Evoluția legislației privind circulația imobilelor”, în Dreptul, nr. 6.

1. Jurisprudență
2. C. Ap. Brașov, s. civ., dec. nr. 32/R din 16 ianuarie 2002.
3. C. Ap. Brașov, s. civ., dec. nr. 982/R din 8 septembrie 2003.
4. C. Ap. Craiova, dec. civ. nr. 812/R din 12 mai 2010, consultată la data de 26 septembrie 2022 pe site-ul https://legeaz.net.
5. ICCJ, compl. RIL, dec. nr. 8/2013, consultată la data de 26 octombrie 2022 pe site-ul www.scj.ro.
6. ICCJ, compl. DCD, dec. nr. 21/2016, consultată la data de 13 octombrie 2022, pe site-ul www.scj.ro.
7. ICCJ compl. DCD mat. pen., dec. nr. 18/2017, consultată la data de 13 octombrie 2022 pe site-ul www.scj.ro.
8. ICCJ, s. a II-a civ., dec. nr. 281/2018, consultată la data de 13 octombrie 2022 pe site-ul www.scj.ro.

[1] Art. 29 alin. (1) lit. c) și e), respectiv alin. 4 din Legea nr. 7/1996: „În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative: […] individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz […] este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepția cazului în care se face mențiune despre acestea în cuprinsul actului […] în cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nueste posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentații cadastrale întocmite și recepționate conform prevederilor prezentei legi.”

[2] A se vedea supra, §3.

[3] A se vedea infra, §45.

[4]A se vedea și UNNPR, Culegere de practică notarială în domeniul cadastrului și al publicității imobiliare, vol. I, Notarom, București, 2017, p. 189.

[5] Art. 1 alin. (1) din Hotărârea Consiliului UNNPR nr. 114/2014: „[…] dobândirea drepturilor reale imobiliare în cazurile prevăzute la art. 887 alin. 1 C. civ., respectiv prin moștenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege, se poate realiza și fără înscrierea în prealabil în cartea funciară”.

[6] UNNPR, Culegere de practică notarială în domeniul cadastrului și al publicității imobiliare, vol. I, Notarom, București, 2017, p. 192-199.

[7]A se vedea supra, §40.

[8] A se vedea UNNPR, Culegere de practică notarială în domeniul cadastrului și al publicității imobiliare, vol. I, Notarom, București, 2017, p. 190-191.

[9] A se vedea Ordinul ANCPI nr. 700 din 9 iulie 2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 și nr. 571bis din 31 iulie 2014, supra, n. 124.

[10] Ibidem.

[11] Legea nr. 150/2015 pentru modificarea si completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 25 iunie 2015.

[12] O.U.G. nr. 31/2018 cu privire la modificarea și completarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018.

[13] Raportul a fost consultat pe site-ulwww.cdep.ro/comisii/aparare/pdf/2015/rp131_14.pdf, p. 101, la 3 octombrie 2022.

[14] A se vedea și ICCJ, compl. DCD, dec. Nr. 21/2016, consultată la data de 13 octombrie 2022, pe site-ul www.scj.ro, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pe acest subiect.

[15] D. Chirică, op. cit., §22; V. Terzea, „Neexecutarea obligațiilor contractuale”, în Universul Juridic Premium, nr. 3/2021, publicat inițial în RRDP, nr. 3/2018, p. 486.

[16] A se vedea supra, §24.