Mă declar a fi un
optimist incurabil. Indiferent de cât de deasă a fost sita încercărilor cu care
m-a cernut destinul, indiferent de cât de departe mi-a părut a fi, în momentele
de cumpănă reală, luminița de la capătul tunelului, am trăit dintotdeauna cu
convingerea că lentila prin care alegem să privim Universul ne

Din copilărie am fost
fascinată de pădure, arbori și rădăcini și m-a impresionat puterea simbolistică
a acestora. Am fost tulburată de imaginea unor arbori doborâți de furtună și am
fost uimită de rezistența altora la intemperii. Mai târziu
am aflat că ceea ce separă arborii doborâți de cei care falnic rămân „în
picioare” sunt rădăcinile

De fiecare dată când mă
gândesc la sărbătorile de iarnă, mă las copleșit de amintirile copilăriei
petrecute la bunici. Atmosfera sărbătorilor îmi aduce aminte de momentele în
care toți nepoții ne adunam în jurul sobei în formă de cizmă, așteptând ca
minunea de plăcintă cu brânză dulce să fie scoasă din cuptor.

Zăpada și frigul

Cu ani în urmă
apărea la Atena un masiv volum de erudită cercetare în sfera dreptului vechi,
volum în care atât subiectul, cât și contribuția românească sunt hotărâtoare.
Aparent titlul cărții, în franceză și greacă, spune prea puțin celui ce nu este
cât de cât familiarizat cu istoria culturală a veacului al XVIII-lea: „Nomicon
Procheiron”

Rezumat

Prezentul studiu își propune să
aducă în atenția practicienilor dreptului – deși nici interesul teoreticienilor, al doctrinarilor
dreptului nu este exclus –
câteva instituții aparținând dreptului civil, pe care le-am analizat în
paralel, atât din dreptul francez, cât și din dreptul german. Desigur, analiza
pe care am făcut-o a fost extrem de succintă; volumul teoretic

Se
întâmplă, în mod obișnuit, ca soții să dorească să opereze un transfer al unui
bun sau a unei fracțiuni dintr-un bun din patrimoniul unuia în patrimoniul
celuilalt. În practică, se întâlnesc relativ frecvent următoarele situații:

Soțul A a dobândit înainte de căsătorie un
bun și acum dorește să îl facă comun (în coproprietate devălmașă

„Être notaire c’est
d’abord posséder la culture du secret”

Jean-François Sagaut, „Notaires : la religion du secret”, în Droit et patrimoine,
septembrie 2010, p. 10

„Este o confidențialitate poziționată mai presus de obligațiile legale de a
nu divulga date cu caracter personal […] Este o confidențialitate intimă, care
are ca obiect gândurile, ideile, sentimentele, opiniile încredințate

Ion
Dogaru s-a născut la data de 1 februarie 1935 în localitatea Licurici din județul
Gorj. A urmat studiile unui liceu din județul său natal. În perioada 1953 – 1958
a studiat dreptul în cadrul Universității din București.

În
anul 1969 a obținut doctoratul în drept civil.

Debutul
carierei sale a avut loc la Râmnicu Vâlcea, unde

Final
de mandat, moment de bilanț: tragem linie pe 17 noiembrie și punem punct unei
perioade unice în istoria profesiei notariale. Doi ani de normalitate, predictibilitate
și calm profesional amalgamați cu aproape alți doi dominați de provocări de o
magnitudine de neimaginat înainte de criza pandemică globală. Pe plan
profesional, dar și personal am resimțit

Ne
aflăm, iată, în fața unor noi provocări. Încă o perioadă dominată de restricțiile
pandemiei se confirmă, îndemnându-ne să găsim soluții pentru a păstra activ
serviciul notarial în condiții de siguranță pentru noi, pentru familiile
noastre, pentru colaboratorii și clienții noștri. Experiența anului trecut ne
este, fără îndoială, utilă. Pasiunea pentru profesie este obligatorie.
Responsabilitatea generată